LUMEA MONAHILOR nr. 73 iulie 2013
pag. 34
“Sfântul este omul care îmbrăţişează toată lumea cu aceeaşi dragoste, cu aceeaşi bunătate”
Învăţaţi-ne să ne rugăm!
Luaţi-l de pildă pe Sfântul Ioan Botezătorul, pe Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Augustin, părintele Antim Ivireanul, Antim Găină, Vichentie Mălău, părintele Cleopa, părintele Paisie, şi toată gama aceasta a galeriei noastre de mari trăitori.
Au perseverat.
Tot timpul au perseverat şi au nădăjduit. Dacă perseverăm, atunci şi nădăjduim. Nu s-au rugat pentru ei. Ei s-au rugat pentru neamul acesta creştinesc, s-au rugat pentru toată lumea. Că un sfânt nu este numai pentru România sau pentru Bulgaria sau pentru Cehoslovacia. Sfântul este omul care îmbrăţişează toată lumea cu aceeaşi dragoste, cu aceeaşi bunătate. El nu se roagă numai pentru Iugoslavia sau pentru Polonia sau pentru Rusia. Ci pentru toată lumea. El nici nu poate să trăiască noţiunea aceasta de naţionalism. N-o poate trăi. Pentru că nu concepe să nu se roage pentru un italian sau pentru un bulgar sau pentru un german. Acum, sigur că aici vorbim despre suprafaţa aceasta ortodoxă. Un om care ajunge la un anumit grad de sfinţenie se roagă pentru toată lumea, pentru toată mişcarea care există pe pământ – şi bun şi rău, şi german şi francez, şi italian şi ortodox şi ne-ortodox – pentru el sunt una. Înaintea lui Dumnezeu, pentru el nu există noţiunea de constrângere şi de reţinere a unuia şi a altuia. El peste tot merge în aceeaşi voinţă şi dragoste.
Pe cruce, Hristos a dus în rai prima dată un păgân. Sfântul Siluan Athonitul zice: “Nu ai plânge pentru unul care ar cădea în iad?”
Pai, da, dar în iad dacă a căzut, trebuie să ştim păcatele lui, relele lui, care te opresc să te rogi pentru el.
Păi, spuneţi să nu-l trecem la liturghie pe cel care trăieşte în desfrâu.
Aşa, care trăieşte în desfrâu, care trăieşte necununat, care e ateu, care aruncă cu barda în Dumnezeu…
Şi nu ne rugăm pentru cei care sunt atei?
Nu, că asta este în Sfânta Scriptură nu spunem noi… pentru oricine să vă rugaţi, afară de cei care nu cred. Care luptă împotriva Duhului Sfânt. Păcatul necredinţei: lupta împotriva Duhului Sfânt. Şi atunci pentru ăştia n-ai voie să te rogi.
Şi nu ne rugăm să vină la credinţă?
Păi, dacă-l cuprinde gaia mort, aşa, atunci sigur că nu. Dar dacă el revine, da! Îl primim, ne rugăm pentru el şi după moarte. Pentru unul care a căzut în clipa aceasta de pustiire sufletească, nu te mai ruga după moarte, n-ai voie.
ayeaye20 