Pelerinul Român diac.Gheorghe Babuţ pag 135-136
http://postimg.org/image/ng66v3ihb/bfb98142/
http://postimg.org/image/kk2ytq1uj/50474318/
A fost în Mânăstirea Neamţ unul, Gherasim cel nebun pentru Hristos.
Acest Gherasim stătea la marginea pădurii, avea o cocioabă de casă,
mai cădea pe el, n-avea sobă în casă, făcea foc în mijlocul casei
jos şi fără geamuri, fumul ieşea pe geam. El punea cetină de brad şi
se culca pe jos lângă foc, dar citea la Psaltire până noaptea
târziu. Toţi îi ziceau “Nebunul Gherasim”. Când venea la chelărie
după mâncare avea o cofă şi începea să strige de la poartă: la
căşărie, la brânzărie, cu ciocovele, se ducea la bucătar să-I puie
în cofa lui mâncare, acela îi punea în ea tot şi mămăliga şi borşul
una peste alta , căci numai cofa ceea o avea. Îi zice unul: mai taci
părinte Gherasim, mai taci! Şi el zicea: Iaca tac, iaca tac şi tot
aşa s-a dus zicând. S-a făcut sfânt, făcându-se nebun pentru
Hristos, acesta este mai înţelept decât toată lumea. Pe acest
Gherasim îl plângeau călugării şi ştiţi ce făcea? Vara, când apar un
fel de ţânţari la munte, el se dezbrăca cu pielea goală şi se ducea
în pădure să-l mănânce ţânţarii, citea la Psaltire şi făcea metanii.
Aceasta o făcea toată noaptea, iar în zori de zi, cu pielea goală
intra pe geam în chilie, stătea acolo lângă foc şi se îmbrăca.Toată
noaptea îl mâncau ţânţarii în pădure până dimineaţa toţi ziceau că e
nebun. Când venea cineva pe la el îl întreba: Părinte Gherasim, ce
mai faci ? Se uita la dânşii şi striga: Cu cocovăiele şi toţi râdeau
de el, dar nimeni nu ştia viaţa lui. După ce a trecut de 90 de ani
vine cineva din întâmplare si-l află pe părintele Gherasim mort
lângă foc cu o hârtie în mână şi cu psaltirea deschisă lângă foc. În
mâna lui au găsit călugării scris aşa: “Iubiţii mei fraţi şi
părinţi, iertaţi-mă, n-am putut să plac şi lui Dumnezeu şi
oamenilor. Toate le-am făcut ca să fiu de râsul lumii în acest veac,
dar să ştiţi că la vremea vremii, mânăstirea Neamţ se va pustii,
Agapia va fi scufundată într-un eres, iar Văratecul va fi ars cu
foc. Să ştiţi, că de nu veţi păzi Pravila pusă de Sfinţii Părinţi
pieirea va veni mai degrabă şi nu vă veţi mântui!” Şi când au vrut
să-l ia de acolo de jos a ieşit o mireasmă plăcută din el şi l-au
îmbrăcat şi l-au pus pe năsălie şi l-au dus la vale, îşi ziceau
toţi, ia uite ce mireasmă iese din Gherasim. Numai o Iconţiă cu
Maica Domului şi cu Mântuitorul avea în chilie şi accea afumată şi
altceva nimic fără numai Psaltirea, acesta-I călugăr, care s-a
lepădat de toate pentru Hristos. Când să-l înmormânteze, iar a ieşit
mireasmă mare şi tot timpul cât a stat în Biserică, vreme de 3 zile,
era în jurul lui o mireasmă. Stareţul Mânăstirii Neamţ, Neonil a
zis: Vedeţi, fraţilor că cel de râs în faţa lumii, acela este plăcut
lui Dumnezeu. De accea în mânăstire numai Domnul ştie a cui
nevoinţă este plăcută.
ayeaye20 