Mai mare Dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca viata sa si-o puna pentru Stapanul a toate Iisus; „Binele nu mai este bine, dacă mijloacele sunt rele” (Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântarea teologică 1, 4 PG 36, 16C).
„ nu pot fi numiți toți clericii și mirenii care sunt părtași la erezie ca fiind eretici. “
Nu numai ca au ramas cu ea si au mintit ca nu cred cu a treia stare eretica, acu o si raspandesc in România si cica au mai luat si binecuvantare. Pr.(Sfantul) Justin Parvu avea o vorba : binecuvantarea lor de capul lor sa fie
Cu ani în urmă câţiva dintre noi l-am întrebat pe Părintele Justin despre Părintele Arsenie Boca câteva lucruri care ne nedumereau. Nu am fost singurii, multă lume a întrebat şi a primit răspuns după puterea fiecăruia. În deliberările pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca au apărut foarte multe mărturii, atît despre lucrările dumnezeieşti săvîrşite în vieţile oamenilor prin credinţa sa, cît şi contestări înverşunate. Mănăstirea noastră nu are o opinie unilaterală despre un subiect atît de complex precum viaţa, personalitatea şi activitatea Părintelui Arsenie Boca, însă ne vom aduce, încet încet, şi noi contribuţia de mărturii, în măsura în care ne va lumina Dumnezeu. Deocamdată însă nu ne exprimăm nicidecum opiniile şi mărturiile noastre personale, ci numai ceea ce ne-a răspuns Părintele Justin. Răspunsurile Cuvioşiei Sale sunt în număr mare, date multora dintre ucenicii şi ucenicele sale. Redăm doar cîteva, pentru început:
Întrebare: Care sunt scrierile autentice ale Părintelui Arsenie, şi cum să le diferenţiem de sutele de scrieri care i se atribuie? Fiindcă nu poate fi judecată ortodoxia cugetării cuiva pe textele altcuiva.
Răspuns: Cărţile scrise de Părintele Arsenie sunt numai două: Cărarea Împărăţiei şi Cuvinte vii. Restul sunt probabil compilaţii alcătuite de alte persoane, modificate sau cu totul inventate de aceia. Ortodoxia Părintelui Arsenie se poate căuta în cele două cărţi ale sale.
Întrebare: Cum se explică mulţimea erorilor din erminia picturii de la Drăgănescu?
Răspuns: Drăgănescu este o expresie a artistului. Dar este o greşeală pe care Dumnezeu i-a iertat-o, pentru mulţimea uriaşă a faptelor lui bune din restul vieţii sale. Sunt convins că s-a pocăit de acele picturi, dar n-a mai fost vreme să schimbe ceva.
Întrebare: Deci pictura de la Drăgănescu nu reflectă gândirea dogmatică a Părintelui Arsenie? Seamănă perfect cu pictura post-modernă din America şi Rusia anilor 50!
Răspuns: Faptele lui, minunile lui, puterea lui Hristos din el, credinţa lui reflectă gândirea dogmatică a Părintelui Arsenie. Nu pictura de la Drăgănescu, care este cu totul aparte faţă de predania iconografică ortodoxă şi pe care n-o putem include în tradiţia ortodoxă, fiindcă este o artă înscrisă în curentul acesta post-modernist. La fel ca şi anumite texte imnografice ale lui Sandu Tudor, care n-a greşit dogmatic doar pentru că s-a exprimat cu un limbaj mai aşa… E pur şi simplu o latură a artiştilor din ei, necanonică, însă Dumnezeu i-a iertat pentru aceste lucruri necanonice, pentru mărimea dragostei lor faţă de El.
Întrebare: Şi cum să ne raportăm deci faţă de unicitatea aceasta a picturii de la Drăgănescu?
Răspuns: Ca faţă de orice patrimoniu cultural, dar nu poate fi integrat în tradiţia artei patristice. O parte a poeziei lui Radu Gyr este diferită de atitudinea ortodoxă, canonică, dar existenţa acelor poezii nu înseamnă că Gyr nu era ortodox.
Întrebare: Dar de ce sunt aşa de vehemenţi unii Părinţi împotriva Părintelui Arsenie?
Răspuns: Păi, l-au judecat într-un anume moment şi au rămas la acel moment, nu au privit viaţa lui în ansamblu.
Întrebare: Unii spun că Părintele Arsenie, cât era în închisoare, s-a dezis de ataşamentul său faţă de doctrina naţionalistă pe care o iubea.
Răspuns: Dacă s-ar fi dezis, nu l-ar fi prigonit comuniştii toată viaţa.
Întrebare: Părintele Arsenie Papacioc spune că nu respecta canoanele vieţuirii monahale – era apropiat de Maica Stareţă, purta haine mireneşti.
Răspuns: Şi Părintele Arsenie (Papacioc) e apropiat faţă de Maica Stareţă. Şi eu sunt apropiat de Maica Stareţă! (Zâmbeşte) Orice duhovnic de mănăstire de maici trebuie să fie apropiat de cea care păstoreşte sufletele celor pentru care el se chezăşuieşte. Dar ce e important e că o viaţă în prigoană nu se judecă la fel cu o viaţă în care omul are libertate de mişcare şi de exprimare. Părintele Arsenie Boca n-a ales de bună voie să calce anumite canoane; a fost silit de împrejurări, la fel ca şi noi, cei din închisori. Noi n-am avut cum să ţinem canoanele, şi am purtat haine mireneşti vărgate ani de zile. E vorba de o situaţie grea, de prigonire. Părintele Arsenie era un mare ascet.
Întrebare: Dar de ce şi-a pictat propriul chip în icoanele Sfinţilor?
Răspuns: Neputinţa lui ca artist. Foarte mulţi iconari fac această greşeală inconştientă. De exemplu, marele şi neîntrecutul iconar Pansellinos! Toţi Sfinţii lui seamănă cu el!
Întrebare: Cine este Părintele Arsenie Boca pentru Biserică, pentru noi ca ţară?
Răspuns: Este un apostol cu o lucrare uriaşă, care creşte mereu. Toate greşelile lui i s-au iertat pentru această lucrare mare, şi nu numai că i s-au iertat, dar mijloceşte pentru iertarea greşelilor noastre.
Întrebare: Şi ce facem totuşi cu aceste picturi neortodoxe, că lumea le ia ca direcţie de urmat, le multiplică, etc.?
Răspuns: Le evităm. Icoanele adevărate făcute de Părintele Arsenie sunt oamenii pe care i-a întors la Hristos şi la Ortodoxie. Aceia sunt icoanele lui reale. Sunt şi unele din cele pictate, dar mai puţin.
Întrebare: Dar cu mulţimea de fanatisme şi obiecte de cult care sunt folosite în comerţul acesta bisericesc cu privire la Părintele Arsenie ce e de făcut? Circulă nişte picturi pietiste, făcute de oameni credincioşi, dar tare netalentaţi. Tot felul de tablouri, brăţări, lucruri din acestea. Seamănă cu arta monofizită, n-au nici o legătură cu cea ortodoxă, ca şi cântarea bisericească din Ardeal.
Răspuns: Standardizarea artelor bisericeşti e treaba ierarhilor. Noi avem doar datoria să încurajăm arta tradiţională ortodoxă.
Întrebare: Cum să ne purtăm faţă de Părintele Arsenie?
Răspuns: Cu aceeaşi evlavie ca faţă de toţi Părinţii Bisericii Ortodoxe. Nu cu mai multă, dar nici cu mai puţină.
Întrebare: Dar cum să ne purtăm faţă de oamenii care au păreri extreme (pro sau contra) faţă de el?
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Fiţi atenţi la drogurile astea duhovniceşti…Vezi cum îi apele, astea care se lasă înafara ies din matca lor şi inundă şesuri, case ce merge. Asta este pustiirea sufletească a noastră. Toată pustiirea asta tre să o vedem prin noi înşine. Duhul Sfânt ne-a părăsit şi acuma omu’ merge în virtutea răului.
Diacon român: Părinte, eu trăiesc în America şi soţia mea o primit paşapoartele ăstea noi…care or apărut acuma
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Biometrice…
Diacon român: Da
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Foarte periculos, ar trebui s’o laşi să meargă cu buleti…cu paşaportu ‘cela, că altfel
Diacon român: Avem şi o fetiţă.
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Altfel..altfel toate au căzut mai serios. Noi n-avem voie să primim Liturghie de la oamenii aştia
Diacon român: Părinte am putea să sun un telefon şi să venim cu, să vin cu soţia mea înainte de a pleca în America, am vrea, am avea bilet pe 4 august să plecăm încolo înapoi şi aş vrea să trec pe la dumneavoastra cu ea înainte de a pleca.
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Ea e româncă?
Diacon român: Da, e născută în America din părinţi români, vorbeşte româneşte perfect.
Sfântul Părinte Justin Pârvu: O corşitură..aşa şi aşa..da, da să viniţi, da ‘ţânte de educaţia ei să n’o… alegeţi să nu se piardă. Că răspunzi de ea, la judecată : căderea dea dreapta daca are pacatele ei sau are virtuţile ei, aşa şi copiii aşa şi parinţi şi tata şi mama…Unul dintre scopurile principale în căsătorie {nu înţeleg ce zice} noastră să mântuiască soţia..soția {nu înţeleg ce zice}.
Diacon român: Părinte da’s mulţi părinţi care zic că îs împotriva actelor cu cip, da zic că totuşi să nu’i îndepărteze preoţii pă’ credincioşii care le’o primit.
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Măi credincioşii care rămân aici cu cipul nu au nici o valoare măi..nici o valoare nu mai au.Poţi să ai 700 de credincioşi , adică aia au căzut din har nu mai este…
Diacon român: Deci toţi care au cip, paşapoartele ălea [acelea]?
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Toţi care au paşapoarte, care au buletine,
interlocutor 2: până nu le leapădă îs rupţi…
Sfântul Părinte Justin Pârvu: carnet de..chiar dacă îl arunci nu ai..nu ai voie …ăla’i sămnătura internetu’ cela, pentru ei e de ajuns asta.
Diacon român: Şi atunci ce’i de făcut?
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Păi, îl aruncăm, de la început.
Diacon român : Părinte, cu preoţii care nu’s împotriva şi poate unii chiar au acceptat acte d’ăstea, de unde ştiu că uitaţi de exemplu…eu îs diacon slujesc în soboare cu mai mulţi preoţi, nici nu ştiu care … care au, care n’au ce e de făcut mai bine te faci preot atunci şi stai în satul tău şi slujeşti singur acolo.
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Tu slujeşti, da nu mai slujeşti Domnului, slujeşti antihristului.
Diacon român : Da, ca să nu mai slujeşti cu ceilalţi, tu nu le accepţi.
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Da.
Diacon român: Şi ca să nu slujeşti cu ceilalţi care le acceptă?
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Stau în parohia mea acolo, nu mă duc
Diacon român: Dăcă eşti preot, da dacă eşti diacon ce faci?
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Dacă eşti diacon te caută cu atât mai mult, că te iau toţi din toate parţile şi nu te duci decât acolo unde crezi că…
Diacon român: Şi dacă nu ştii care a primit care n’o primit, la câte un hram, la câte o liturghie arhierească.
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Se aude peste tot, lumea ştie mai mult decât popa.
Diacon român: Părinte mai stăm la oraş sau ne mutăm la ţară?
Sfântul Părintele Justin Pârvu: La ţară e viitorul măi…nu la oraş. Nu mai sta la oraş, ca să nu te scoată ei. Acuma tre să îţi gaseşti o …
Diacon român : Şi dacă nu avem unde să ne mutăm…cum facem?
Sfântul Părintele Justin Pârvu: La bunici, la străbunici ai acolo un petec de pământ, lucrează’l aşa scapi de VÂNĂTOARE.
Diacon român : Trăieşti, trăieşti…
Sfântul Părinte Justin Pârvu: Să şti că nu se trece până ajungem aşa la sapa asta de lemn … şi nici nu ne mântuim. Episcopu i’o chemat la.. să vadă un preot bat[beat] pe şanţ. Ce să facă o mers şi episcopul acolo. S’a adunat lumea. Băi e fiul vostru, voi l-aţi născut, voi l-aţi crescut, voi l-aţi educat uite aşa cum l-aţi educat. Hai la un parastas să îi dai un păhărel, hai la o masă îi dai un păhărel, hai la o agheazamă îi dai un păhărel, hai la un botez îi mai dai un păhărel şi omu e, ăsta fiul vostru. Da dacă mâine de dimineaţă ăsta se scoală şi face agheasmă, poţi să bei agheasma aceea ca şi pin’ mâinile unui sfânt, dovadă că nu se bagă nu se împlineşte adică nu se amestecă harul cu păcatele lor, e tot preot. DA DACĂ ESTE ATEU, DACĂ ESTE CU CIPURI şi este cu..asta e cel mai mare pericol. A să vie vremuri grele Biserică nouă, pictată, frumoasă, aranjată, te îmbie la rugăciune DA NU POŢI INTRA ACOLO PENTRU CĂ E UN PREOT CU CIPURI CU TOT MODERNISMUL şi atunci vie lumea… întreabă lumea de pe acuma: –Oare preotul ăsta? mă pot spovedii? oare o luat cipu’? –Nu ştiu măi că asta nu se poate dezvălui aşa uşor.. da îl mai prinde cu maşina.
Diacon român: Da un preot care ia cipul pierde harul preoţiei?
Sfântul Părinte Justin Pârvu: PIERDE HARUL PREOŢIEI.. E CĂZUT TOTAL DIN HAR … ŞI N’AI VOIE, SĂ INTRI IN BISERICĂ LUI, N-AI VOIE SĂ TE SPOVEDEŞTI LA EL, SĂ FACI O SLUJBĂ RELIGIOASĂ. Au fost comuniştii, preoţi comunişti cu carnet de om de partid, ei nu o fost aşa de periculos cum o venit angajarea asta a doua cu cipurile, care ASTA E O LEPĂDARE DIRECTĂ…acolo mai mergea…mai mergea, când cu Crucea, Burdşua fostul ministru al…, părintele Burduşa când cu Crucea când cu steaua[steau roşie a partidului comunist], mai mergea atunci, acuma NU MAI, ORI sATAN ORI..{nu înţeleg ce zice}
….Nu vezi acuma buletinu’ NU MAI E NEVOIE SĂ PUI NUMELE PĂRINŢILOR, buletinu pur şi simplu numele tău şi nimic mai mult, da orijinea[originea] ta, de unde vii tu să te caute cineva nu’l mai găseşti. 10-15 ani care e tatăl tău mă? care’i mama ta? nu mai ştiu. Vine în România prin Dobrojea sau mă duc în Banat : –Bine mă da tu nu ai avut mamă? –Nu ştiu. -Pe buletin ce scrie? -N’am numele lor. Adică să se înstrăineze orice legătură şi unitate de dragoste şi de credinţă în lumea noastra naţională, să nu existe. Vedeţi acuma nici să nu te audă cumva de {nu înţeleg ce zice } naţionalistă nu există, s’o îngropat totul. Eminescu nu se ştie dacă e ucainiean, ori e rus, da român în nici un caz nu e. Ştefan cel Mare nu e român măi ăsta’i venit din hoarde de barbari şi uite aşa te diviza, te distruge, nu’ţi dai seama. Dacă’i spui elevului aşa în şcoală 3, 4, 5 ani el aşa crede. Na, cum vă spuneam el n’avea habar de vecinu’ lui din România. Şi dacă îi spunea’i despre Germania era piste deal aici..elev asta’i reducerea la zero a omului, decât nu ai voie să asculţi…
ayeaye20 