asezarea Canoanelor de un Episcop nu are stapanire, nici este vrednica de crezare

Pidalion 1844, pag.24-25

4. Se cuvine a şti fieştecine, că după capul 4 al titlului 1 al lui Fotie, Canoanele nu se aşează de un
Episcop, ci de obştime, şi de Sinodul Episcopilor; precum zice Canonul 47 al marelui Vasilie „Să se adune la un loc cei mai mulţi Episcopi, şi aşa să se aşeze Canonul”, şi cel al 6-lea al lui
Grigorie de Nisa, zicând: „La noi aşezarea Canoanelor de un Episcop nu are stăpânire, nici este
vrednică de crezare”.
5. Cum că cel vorbeşte din Canoane Sinodiceşti, cuvântul lui este vrednic de crezare după cel al 6-lea a lui Grigorie de Nisa.

6. Că cel ce face după Canoanele aceaste, are neprimejduire, după însuşi cel 47 al marelui Vasilie.
7. Cum că cel ce calcă Canon Sinodicesc, se cuvine să ia precum am zis, certarea care rânduieşte
Canonul cel călcat de el, după cel al 2-lea al Sinodului al 6-lea. Iar Sinodiceşti Canoane sunt şi
se numesc, nu numai cele aşezate de ecumenicele Sinoade, ci încă şi cele localnice, şi pe lângă acestea şi cele de oarecari Sfinţi în deosebi scrise. Şi mai ales au putere de Canoane ecumenice,
atât cele localnice Sinoade, cât şi cele alcătuite de oarecari Sfinţi. Pentru că de Ecumenice
Sinoade, de al patrulea, zic, şi de al şaselea, şi de al şaptelea, s-au cercetat, şi s-au întărit.
Precum se vede în canonul 1 al celui al patrulea, şi al şaptelea, şi în cel al 2-lea al cinci-şaselea Sinod.

11. Cum că Canoanele şi legile s-au pus pentru cei îndeobşte, şi nu pentru cei particularnici. Şi
pentru cele ce se întâmplă mai de multe ori, şi nu pentru cele ce urmează mai rar.
12. Cum că Canoanele Ecumenicelor Sinoade, mai multă tărie au decât cele ale celor localnice, şi
cele al celor localnice, mai multă tărie au decât cele ale Părinţilor celor din parte. Şi mai ales
decât cele neîntărite de vreun Sinod Ecumenic, şi citeşte zicerea Preasfinţiului Fotie despre aceasta.
13. Cum că unde nu este Canon, sau lege în scris, stăpâneşte bunul obicei, care cu drept cuvânt şi în mulţi ani au fost cercat, şi care nu se împotriveşte vreunui Canon în scris sau lege, ţinând rânduială de Canon şi de lege. Şi vezi subînsemnarea Canonului 1 al Sinodului din Sardica.
14. Cum că toate cele rău judecate şi închipuite, nici canon, nici lege, nici vremea, adică obiceiul
nu le adeveresc după legiuitori.