Ierom. Nicodim Sachelarie Pravila Bisericească
AVORTUL este uciderea pruncilor în pântece.
1. Femeia care a pierdut pruncul, fără voie, un an se canoniseşte- Sf. Ioan Postnicul Can.22
2. Despre femeile care curvesc şi-şi omoară fătul în pântece ,forţându-se să facă ucideri, să se oprească după hotărârea dată mai înainte ,ca să se împărtăşească la ieşirea din viaţă; iar procedând cu iubire de oameni după cum am aflat, hotărâm ca (să fie oprite) vreme de 10 ani dupa treptele hotărâte – Sinod Ancira Can. 21
3.Femeile care iau buruieni otrăvitoare şi pierzătoare şi cele ce primesc otrăvurile omorâtoare de prunci să se supună( canonului de 20 de ani al ucigaşului) Sob. Ecum. V, Can.91; Sf.Vasile Can. 56
4.Femeia ce a născut pe cale şi n-a purtat grijă de prunc, să fie supusă vinovăţiei ucigaşului-Sf. Vasile Can.33
5.Femeia de va naşte, şi de-şi va sugruma feciorul ei, până la moarte să se pocăiască, luni, miercuri, vineri, numai pâine şi metanii câte o mie
6.Oarecare femei va bea erbi să nu nască coconi, 7 ani şi metanii 200
7.Femeia de va începe şi nişte farmece oarecare va bea să se scurgă, ca să se lepede începerea dintr-însa ani 8 şi metanii, câte 367; iar de i se va întâmpla ei a muri să nu se îngroape – Pravila Bisericească de la Govora p.115(124); Pravila lui Matei Basarab gl.374
8.Iară de va face şi bărbatul aşa, mai rău este, nici Biserica să nu-i primească prescura lui, nici prinosul lui de nu se va pocăi- Pravila Bisericească de la Govora p.98(20).
(Canonisiri: Să crească un copil sărac;
================
Cartea : Canon de Pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos ptr pruncii avortaţi pag.79
Canonul 91 (Avortul are canonul uciderii)
Pe cele ce dau doctorii lepădătoare de făt (provocatoare de avort) şi pe cele care primesc otrăvuri pierzătoare (omorâtoare) de prunci le supunem pedepsei ucigaşului.
Canonul 21 (Avortul-lepădarea de prunci)
Pe femeile care sunt desfrânate şi-şi omoară fătul şi se îndeletnicesc cu pregătirea mijloacelor de avort hotărâte de mai înainte le-a oprit până la ieşirea din viaţă, şi această hotărâre se
ţine îndeobşte. Dar, găsind ceva spre a le trata mai blând, am hotărât ca vreme de zece ani să împlinească în penitenţă, potrivit treptelor hotărâte.
Canonul 2 (Uciderea meşteşugită a fătului- avortul)
Cea care omoară fătul prin meşteşugire se supune pedepsei uciderii, şi la noi nu este după subtilitatea expresiunii de făt format sau neformat; căci aici se osândeşte nu numai pentru cel ce se va naşte, ci pentru că şi pe sine s-a primejduit; căci mai de multe ori mor femeile în acest fel de încercări. Dar, pe lângă aceasta se mai adaugă şi omorârea fătului, altă ucidere după intenţia celor ce îndrăznesc aceasta. Dar nu trebuie să se întindă pocăinţa lor până la moarte, ci să se primească după un termen de zece ani, dar vindecarea să se hotărască nu după timp ci după chipul pocăinţei.
Canonul 33 (Osânda celor ce pricinuiesc pierderea meşteşugită a fătului)
Vasile cel Mare, în canonul al doilea şi al optulea, spune că femeile care strică cu meşteşugiri pe feţi în pântece, precum şi cele ce dau şi iau doctorii pentru ca să-i piardă şi ca feţii înainte de vreme să cadă afară, să se primească după un termen de zece ani. Noi însă hotărâm ca acestora să li se dea cel mult până la cinci ani, sau şi trei ani.
Canonul 34 (Pocăinţa pentru pierderea fără de voie a fătului)
Iar femeai care fără de voie a pierdut fătul primeşte epitimie de un an.
Canonul 35 (Osândă pentru înăbuşirea cu voie sau fără de voie a pruncului)
Femeia care adoarme asupra pruncului şi-l îneacă, după trei ani se învredniceşte de împărtăşanie, îndepărtându-se în zilele rânduite de cărnuri şi de brânză şi celelalte săvâşindu-le cu osteneală. Iar dacă din lenevire şi din neânfrânarea născătorilor s-a întâmplat aceasta, se aseamănă cu uciderea intenţionată. Dacă însă din viclenia vrăjmaşului, atunci fapta este vrednică de iertare. Totuşi, şi aceasta are nevoie de epitimii potrivite; căci din cauza altor greşeli s-a întâmplat această părăsire.
Canonul 36 (Osândă pentru pierderea cu voie a fătului)
Femeii care nu se îngrijeşte de fătul său, ci din cauza neglijenţei dânsei avortează, i se dă pedeapsă pentru ucidere premeditată
De ştiut :
Femeia care a lepădat pruncul cu voie trebuie să meargă neântârziat la duhovnic şi să-şi mărturisească păcatul.
Femeia care leapădă fără de voie pruncul să meargă de asemena la preot fără întârziere, pentru a i se citi rugăciunea de dezlegare.
=====
Părintele Paisie de la Sihla
Cei ce au săvârşit avorturi să-şi mărturisească păcatele la un duhovnic iscusit. Apoi să boteze şi să îmbrace copii în locul celor
ucişi, să nască alţi copii în loc sau să înfieze copii fără părinţi, să postească o zi pe săptămână până seara în toată viaţa, de obicei vinerea, să facă metanii şi milostenie după putere, şi avem nădejde că va dobândi mântuirea şi milă de la Dumnezeu
———-
volum editat în 2009 de Fundaţia Sfinţii Mariri Brâncoveni intitulat ,,Cu ce preţ” (după părintele Arsenie Papacioc ,,Cea mai completă scriere despre avort şi contracepţie”) se spune: ,,Femeia însărcinată este fiinţa cea mai nobilă din câte există. Femeia care moare născând viaţă, este socotită martiră. Cea care moare în timpul avortului, pierde două vieţi deodată. Copilului avortat nu i se ia numai dreptul la viaţă, ci şi dreptul la Botez şi la lumina lui Dumnezeu. Îi ucidem nu numai trupul, ci şi sufletul, crima fiind îndoită. De aceea, un copil, dacă nu este dorit, trebuie ajutat să se nască şi apoi dăruit spre înfiere, sau spre altă formă de a trăi şi a primi Sfântul Botez. Astfel se evită încărcarea conştiinţei cu un aşa de mare păcat. (…) Potrivit moralei creştine, avortul este un păcat strigător la cer, una dintre cele mai grele şi apăsătoare năpaste. «Acest păcat întruchipează trei mari păcate laolaltă: NECREDINŢA, DESFRÂNAREA şi UCIDEREA». (Pr. Prof. Ilie Moldovan)”
ayeaye20 