Parintele Adrian Făgeţeanu și crucea Rugului Aprins, Omagiu la un secol de la nașterea sa; edit . Lumea Credinţei București – 2012, pag. 188-189
●Părinte, faţă de cine face monahul „ascultare”?
Numai de Dumnezeu. Şi de cei care sunt puşi de Dumnezeu peste el.
●Şi poate să se împotrivească vreodată?
Poate să se împotrivească nu o dată, ci ori de câte ori ceea ce îi spune superiorul lui, nu e de la Dumnezeu.
●Şi cum îşi dă seama că nu e de la Dumnezeu?
Sf. Atanasie ce era la sinoade? Un diacon, nu? Şi nu s-a împotrivit? Şi celor mari! Un Sfânt adevărat are mai mare putere decât cel mai mare şef din toată lumea. Sfântul Atanasie a fost mai mare decât toți, decât sinodalii, decât toți vlădicii.
●Părinte, cum află monahul voia lui Dumnezeu?
Dacă tot ce află, gândeşte sau se roagă, îl duce la smerenie — e de la Dumnezeu. Tot ce-l îndeamnă să-şi facă voia lui şi la mândrie, nu-i de la Dumnezeu. Au ajuns antihriştii să spună: „Eu nu-s antihrist, eu nu-s francmason, eu nu-s ateu…”. Diavolul spune: „Eu nu exist, voi de unde l-aţi inventat?”. Dumnezeu, Singurul Care spune Adevărul, spune „Eu sunt Cel
ce sunt”, adică evidenţa cea mai puternică şi în timp, în veşnicie, şi în spaţiu, „Sunt Cel Ce Sunt”. Diavolul
ar vrea să nu ştii că există. Francmasonii de astăzi spun: „Domnul Virgil Cândea a dus o viață minunată, a făcut bine, bine, bine, numai bine; acuma este în neant. În neființă”. Dumnezeu vorbeşte de existența
cea mai evidentă! Iar antihriştii şi franecmasonii vorbesc de neființă, de non-existență.
ayeaye20 