marturisireaortodoxa.ro/marturisire-spre-inviere-trei-ani-de-rezistenta–antiecumenista-in-bor-sinaxa-interortodoxa-botosani-ii-1-mai-2019/
Sfântul Grigorie Palama, într-
un encomiu al său către Sfântul Ioan Botezătorul, Înainte-Mergătorul
Domnului, care a murit mucenicește pentru virtute și nu pentru credință, scrie următoarele: „Pe cât păcatul este un rău mai mic comparat cu lipsa evlaviei, cu atât mai mult, prin urmare, ar putea fi un mai mare bun ca cineva să își primejduiască viața pentru virtute. Adică, de exemplu, cum nu și-ar da și viața pentru bunul mai mare, dacă ar fi necesar, adică pentru evlavie, cel care și-a dat-o pentru bunul mai mic?1”
1 Omilia 40 (Εἰς τόν πάνσεπτον τοῦ Χριστοῦ Προφήτην καί Πρόδρομον καί Βαπτιστήν Ἰωάννην [La preacinstitul Proroc, Înainte-Mergător și Botezător Ioan]), §20 PG 151, 509B
(ΕΠΕ 10, 540): «Ὅσῳ γὰρ ἔλαττόν ἐστι κακὸν ἡ ἁμαρτία συγκρινομένη πρὸς τὴν ἀσέβειαν, τοσοῦτον ἐκ τοῦ ἀκολούθου μεῖζον ἀγαθὸν ἂν εἴη τὸ προκινδυνεῦσαι τῆς ἀρετῆς· πῶς γὰρ ἂν οὐχὶ καὶ ὑπὲρ τοῦ μείζονος ἐκείνου, δηλονότι τῆς εὐσεβείας, εἴπερ ἐδέησεν, ἔθηκε τὴν ψυχὴν ὁ
ὑπὲρ τοῦ ἐλάττονος ταύτην προδούς;».
—
Este clară, de pildă, învățătura Sfinților Dionisie Areopagitul și Maxim Mărturisitorul despre nulitatea pedepselor nedrepte date de un episcop; Sfântul Maxim, interpretând capitolul 7 din
cartea „Despre ierarhia bisericească” a Sfântului Dionisie, scrie: „Bagă de seamă că dacă un ierarh afurisește pe cineva contrar voii lui Dumnezeu, hotărârea dumnezeiască nu îi urmează, fiindcă este dator să impună acestea
potrivit judecății divine și nu de dragul voinței sale”7; bineînțeles, acest adevăr este confirmat și de dreptul canonic, prin canoanele 31 apostolic și 15 al Sinodului I-II, precum și de alte mărturii.
7 Εἰς τό περί τῆς Ἐκκλησιαστικῆς Ἱεραρχίας [La „Despre ierarhia bisericească”] 7, 7, PG 4, 181B: «Ἀλόγοις ὁρμαῖς: Σημείωσαι, ὅτι, ἐάν παρά τόν σκοπόν τοῦ Θεοῦ ἀφορίσῃ ὁ
ἱεράρχης, οὐχ ἕπεται αὐτῷ τό θεῖον κρῖμα· κατά γάρ θείαν κρίσιν καί οὐ διά θέλημα ἴδιον ταῦτα ὀφείλει ἐπιφέρειν».
—
(c) Este nevoie de aplicarea cu înțelepciune a principiului iconomiei în organizarea luptei, după exemplul Sfinților Părinți, întrucât în vreme de erezie și persecuții nu se pot ține cu exactitate dispozițiile canonice corespunzătoare pe timp de pace (bineînțeles, cu condiția să nu se facă exces în acest sens; scopul acestei iconomii trebuie să fie lupta împotriva ereziei și nu aspiraţiile
personale). Sfântul Teodor Studitul scrie: „În vreme de erezie, din pricina nevoii stringente, problemele nu se rezolvă fără derogări, așa cum s-a prevăzut pentru timp de pace. Acest lucru pare să îl fi făcut și Preafericitul Macarie și Preasfințitul Eusebiu, de vreme ce ambii au făcut hirotonii în afara propriei jurisdicții”8.
8 Ἐπιστολή 549 (Μεθοδίῳ μονάζοντι) [Epistola 549, către monahul Metodie], ed. Fatouros, pars II, p. 832 (PG 99, 1645D.1648A): «Ἐν καιρῷ αἱρέσεως οὐ κατὰ τὰ ἐν εἰρήνῃ
τυπωθέντα πάντως ἀπαραλείπτως γίνεται διὰ τὴν ἀναγκάζουσαν χρείαν, ὅπερ φαίνεται πεποιηκὼς ὅ τε μακαριώτατος Ἀθανάσιος καὶ ὁ ἁγιώτατος Εὐσέβιος, ὑπερορίους χειροτονίας ἀμφότεροι ποιησάμενοι».
—-
Sfântul Maxim Mărturisitorul…
12 Ἐξήγησις τῆς κινήσεως [Explicarea discuției] §11.§12· PG 90, 124D.125C.125D (ΕΠΕ-Φ 15Γ, 96ș.u 100): «Ἔστι τις ὁ λέγων, εἶπεν ὁ δοῦλος τοῦ Θεοῦ, ὅτι εἶπον “Μή κοινωνήσῃς τῇ Ἐκκλησίᾳ τῶν Βυζαντίων;”. Ἀπεκρίθη ὁ κῦρις Σέργιος· αὐτό τοῦτο, τό σέ μή
κοινωνεῖν, μεγάλη πρός πάντας ἐστί φωνή, μή κοινωνῆσαι […] Τούτων καί ἑτέρων διαφόρων λαληθέντων, προσκυνηθέντες καί προσκυνήσαντες, μετά πάσης ἱλαρότητος ἀνεχώρησαν […]
Εἶτα μετά ταῦτα ἐρωτηθείς εἰ τόν Τύπον ἀνεθεμάτισεν, ἀφόβως εἶπεν· Οὐ μόνον ἀνεθεμάτισα, ἀλλά καί λίβελλον ἐποίησα» [A zis atunci robul lui Dumnezeu: Este cineva care să zică că l-am îndemnat zicându-i: Să nu ai comuniune cu Biserica bizantinilor? Dl Serghie i-a
răspuns: Tocmai aceasta este, faptul că tu nu te împărtășești cu ei este un mare îndemn pentru toți ca să nu se împărtășească […] După ce s-au spus acestea și diferite alte lucruri,
au plecat cu toată buna dispoziție […] După acestea, când l-au întrebat dacă a dat anatemei Typos-ul, a răspuns fără teamă: Nu numai că l-am anatematizat, dar am publicat și o
lucrare în care l-am criticat].
—
Sfântului Ioan Hrisostom: „fiindcă nu se poate ca Biserica să fie
fără episcop“14;
14 SFÂNTUL PALASIE AL ELEUNUPOLEI, Διάλογος Ἱστορικός [Dialog istoric] §10· PG 47, 35: «…οὐ δύναται γὰρ ἡ Ἐκκλησία ἄνευ Ἐπισκόπου εἶναι».
—-
Sfântul Ioan Gură de Aur: „Ia
aminte iarăși aici, că toate s-au făcut cu har din Înălțime. Fiindcă, atunci când noi facem tot ce trebuie făcut, Dumnezeu ne ajută cu prisosință. Ca să nu trândăvim și nici să stăm cu mâinile în sân, Dumnezeu vrea să facem și noi ceva, ca așa să ne dea și El ajutorul Său»15.
15. Εἰς τήν Γένεσιν [La Facere] 53, 2· PG 54, 466: «Σκόπει μοι πάλιν ἐνταῦθα, πῶς τῆς ἄνωθεν χάριτος ἦν τὸ πᾶν. Ὅταν γὰρ ἡμεῖς τὰ παρ΄ ἑαυτῶν εἰσενέγκωμεν, δαψιλῶς
ἀπολαύσομεν καὶ τῆς παρὰ τοῦ Θεοῦ συνεργίας. Ἵνα γὰρ μὴ ῥᾳθυμῶμεν, μηδὲ ἀναπεπτωκότες ὦμεν, βούλεται καὶ ἡμᾶς τι συνεισφέρειν, ἵν΄ οὕτω καὶ τὰ παρ΄ ἑαυτοῦ ἐπιδείξηται».
—
Sfântul Maxim Mărturisitorul, „nu există nimic mai violent decât o conștiință care acuză și nu există nimic mai încurajator decât o conștiință care te apără”16.
16 Ἐξήγησις τῆς κινήσεως [Explicarea discuției] §11· PG 90, 124D (ΕΠΕ-Φ 15Γ, 98):«Οὑδέν βιαιότερον συνειδότος κατηγοροῦντος καί οὐδέν τούτου συνηγοροῦντος παρρησιαστικώτερον».
—
===P.S. nu se zice nimic de anathema din 1983 decat de ce a scris Sf. Serafim Rose dinainte de anathema,
====apoi cu harul lui Dumnezău am anatematizat documentul lor eretic aici:
====persoanele eretice ce au semnat acolo is deja cazute sub anathemele ptr erezie,
- voi care duceti lupta anti-ecumenista Anatematizati fara frica de gresala si voi documentul dracesc de la Botosani II ptr ca Harul din Anathema R.O.C.O.R. il VADESTE DE ERETIC!!! ptr ca asta ar fi facut si Sf. Maxim!
ayeaye20 