Pidalion 1844, 2007
pag. 658-659
PROLEGOMENA
DESPRE SFÂNTUL GRIGORIE EPISCOPUL DE NISSA
Cel întru Sfinţi părintele nostru Grigorie, Episcopul Nissis celei din Capadocia, şi al marelui Vasilie frate adevărat, citeţ fiind mai întâi, apoi lăsând rânduiala sa, s-a dat pe sineşi cu totul la învăţătura meşteşugului ritoricesc. Ci s-a chemat înapoi
iarăşi la rânduiala sa, prin mustrătoarele îndemnări ale lui Grigorie Teologul. Şi mai înainte de a se face Episcop a luat lui-şi muiere pe Teosevia, pe a cărei moarte
bărbăteşte o a răbdat. Şi la anul 372 s-a aşezat Episcop al Nissei. Iar puţin după Episcopeasca vrednicie, pentru râvna credinţei, izgonindu-se [desţărându-se] prin porunca lui Valent, în multe părţi de locuri a umblat, dosădindu-se de către
vrăjmăşuirile Arienilor. Iar în anul 378 murind Valent, s-a chemat iarăşi la scaunul său de Graţian. Şi stând faţă la Sinodul cel din Antiohia, s-a trimis de Sinod la Arabia împreună cu alţi Episcopi ca să cerceteze Bisericile cele de acolo. Şi Venind la Ierusalim şi închinându-se Sfintelor locuri, s-a îngreţoşat de răutăţile cele ce a
văzut că se făceau acolo. Pentru aceea a şi scris epistolia aceasta către prietenul său, care cuprinde pentru cei ce merg la Ierusalim. Şi de faţă aflându-se la Sfântul, şi
ecumenicul al 2-lea sinod, în anul 381, a împlinit Simbolul Sinodului celui din Niceea, adăugând Teologia Sfântului Duh, şi celelalte patru închieturi (articole)
până la sfârşit. Dar s-a aflat de faţă şi la Localnicul Sinod ce s-a făcut în
Constantinopol, pentru Agapie şi Vagadie, în anul 394. Iar pe lângă celelalte ale lui preaînţelepte conscripte, a scris şi Canoanele acestea, de nevoie fiind la buna
rânduială şi statornicia Bisericii, care se întăresc, nehotărâtor adică de Canonul 1 al Sinodului 4, şi de cel 1 al Sinodului 7. Iar hotărâtor de cel al 2-lea al Sinodului al 6-lea ecumenic, şi prin întăritura aceasta, primesc ele oarecum putere ecumenică. Şi
se află în tomul 2 al pandectelor, şi la foaia 349 a tomului 2 al Sinodicalelor416.
—
416 Iar despre urmele cele ce cuprind pentru aşezare, care se găsesc în Scripturile sale, cuvântul cel
nenotevsit [neminciunoşit] al lui Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, zice că sunt semănături ale ereticilor. Iar marele între Părinţi Varsanufie prin descoperire s-a încredinţat, că sunt chiar ale lui, însă nu apărate de el cu pizmă, care lucru este înfiinţată însuşire a ereticilor. Să nu fie! Ci cu neiscodire luate, precum s-a predanisit de învăţătorii săi, şi mai ales, că pentru dânsele Sinodicească cercetare încă nu se făcuse. Şi se uneşte la socoteala lui Varsanufie, şi sfântul Maxim tâlcuind către dreapta cinstire cele pentru aşezarea aceasta. Unit la un glas cu aceştia se vede a fi Ghenadie sholariul în cuvintele cele pentru purcederea Sfântului Duh, împotriva Latinilor. Iar pentru chipul vorbirii Sfântului acestuia zice Fotie (Patriarhul Constantinopolului): „Şi a fost la chipul vorbirii, decât oricare altul din Ritori, mai strălucit, şi dulceaţă în urechi picând…. Şi covârşeşte cu aducerile aminte şi cu pildele…”. Pe acesta Sinodul al şaptelea (praxa 6), părinte al Părinţilor îl numeşte. Iar Agaton în pomenire mare episcop al Nissis îl numeşte.
ayeaye20 