Doua intelesuri

JEAN-CLAUDE LARCHET, SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL MEDIATOR ÎNTRE RĂSĂRIT ȘI APUS, DOXOLOGIA Iași, 2010,pag. 138-140:

…papa Honoriu al Romei…Honoriu scria că: «De aceea și mărturisim o voință a Domnului nostru Iisus Hristos». Această expresie este în mod formal eretică, însă Maxim se aliniază cu cei care recunosc ortodoxia de fond a lui Honoriu, plasând afirmația într-un context în care ea apare acceptabilă și nu justifică în nici un fel monotelismul. Maxim găsește o confirmare a interpretării sale făcută scrisorii lui Honoriu și a ortodoxiei pe care i-o atribuie, în relatarea pe care o face un anume Anastasie la întoarcerea sa dintr-o călătorie la Roma unde se întâlnise chiar cu redactorul scrisorii, avva Ioan.¹¹…

Fără îndoială, Maxim trebuie să fi făcut toate eforturile pentru a înțelege textul lui Honoriu într-o perspectivă ortodoxă. El pare totuși profund convins de ortodoxia lui Honoriu și nu poate fi acuzat de rea credință în argumentarea sa, deși interpretarea pe care el o dă scrisorii nu este evidentă. În orice caz, ea nu i-a convins pe Părinții reuniți la Sinodul al VI-lea ecumenic (681) care, deși credincioși pe de altă parte gândirii lui Maxim (până la a repeta literalmente unele din formulările sale în mărturisirea de credință) au facut acestui text al lui Maxim o lectură diferită și nu au ezitat să-l condamne pe papa eretic. Această anatematizare a fost reiterată de papa Leon al II-lea (682-683) în scrisoarea sa adresată împăratului Constantin al IV-lea (682) și în scrisoarea sa către Ervig, și a fost reluată până la reforma gregoriană din sec. XI, în mărturisirea de credință pe care o pronunța fiecare papă după întronizarea sa.

—-

¹¹ Vezi 244B-245A. Maxim va relua această relatare în Disputa cu Pyrrhus, PG 91, 328B-329C întrebând: „Cine a fost interpretul vrednic de crezare al acestei Epistole dacă nu cel ce a și alcătuit-o ca din partea lui Honoriu și care trăiește încă, și care pe lângă alte virtuți ale lui a făcut să strălucească tot Apusul de dogmele dreptei credințe? Oare celor ce trăiesc în Constantinopol ce le vine în minte?” [PSB 81, 1990, p. 342].

copii…fiind in stare de nevinovatie,…n-au ajuns sa faca deosebirea intre bine si rau

JEAN-CLAUDE LARCHET, SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL MEDIATOR ÎNTRE RĂSĂRIT ȘI APUS, edit. DOXOLOGIA Iași, 2010, pag. 111, subnota 112:

…Ioan Casian…scrie: „Oare nu vedem, de pildă, mișcările spontane ale cărnii, nu numai la copii, care, fiind în stare de nevinovăție, încă n-au ajuns să facă deosebirea între bine și rău, dar chiar la cei micuți, până și la sugari?” (De inst. Coenob., VII, 3, SC 109, p. 294) [PSB 57, 1990, p. 198].

Sfantul Ambrozie desfiinteaza curviile mixte

JEAN-CLAUDE LARCHET, Viața sacramentală, edit. BASILICA, București-2015, pag.333

Subnota 64 Sf. AMBROZIE AL MEDIOLANUMULUI, Epistola 19. Către Virgiliu, 7,în: PL 16, 984 C – 985 A: „Dacă însăși căsătoria trebuie sfințită prin văl și binecuvântare preoțească, cum am putea spune că există unire conjugală dacă nu există unitate de credință?”

cei ce cred in eresuri si, Cei care ucid pe cineva sufleteste, cad în desfranare duhovniceasca

JEAN-CLAUDE LARCHET, Viața sacramentală, edit. BASILICA, București-2015, pag.282

Subnota 166

Sf. Nicodim Aghioritul ia cele zece porunci…tâlcuirea pe care o dă înțelesului lor: „ Despre cea dintâi poruncă« Să nu ai alți dumnezei afară de Mine»(Ieșire 20, 2-3). Față de această poruncă greșesc…cei ce cred în eresuri și se grăbesc către aceștia, ereticii, câți nu cred după dreapta credință într-Unul Dummezeu Cel în Treime…Despre a șasea poruncă: «Să nu ucizi» (Ieșire 20, 13). Față de această poruncă greșesc…Cei care ucid pe cineva sufletește, cum sunt ereticii, învățătorii mincinoși…Despre a șaptea poruncă: «Să nu desfrânezi» (Ieșire 20, 14). Față de această poruncă greșesc…aceia care cad în desfrânare duhovnicească, adică în erezie și învățătură rătăcită.

—–

P.S. Gandul mi-a spus: Ar mai fi si porunca 9: „sa nu mărturisesti stramb“ la care iar se poate incadra erezia, ca fiind minciuna sau invatatura mincinoasa, minciuno-episcopii, munciuna de la Sf Liturghie: „care invata drept“-a falsului-episcop adresata(de slujitor) lui Dumnezeu, adica respectivu’ il minte pe Dumnezeu in față de parca Dumnezeu nu ar cunoaste inimile acelor(eretici in fapte), dar ca sa se adauge minciuna la minciuna, nedreptate la nedreptate dupa cuvantul Scripturii: Apoc.22, 11. Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă.

„marturisirea vinei”, se poate face înaintea egumenului sau a unui părinte înduhovnicit (care nu este neaparat preot), sau inaintea mai mutor frati, Marturisiti-va unul altuia pacatele

JEAN-CLAUDE LARCHET, Viața sacramentală, edit. BASILICA, București-2015, pag. 235 :

Sfântul Ioan Casian subliniază și el faptul că în multe feluri se poate dobândi iertarea păcatelor direct de la Dumnezeu, și observăm că printre ele nu este menționată vreo formă de Taină a Pocăinței, care să impună mijlocirea episcopului sau a preotului; „mărturisirea vinei” despre care vorbește el se poate face înaintea egumenului sau a unui părinte înduhovnicit (care nu este neapărat preot), sau înaintea mai mutor frați (cum se făcea și în zorii creștinismului, potrivit textului de la Iacov 5, 16: „Mărturisiți-vă unul altuia păcatele”)

ii sfintea Hristos Insusi, in chip nevazut

JEAN-CLAUDE LARCHET, Viața sacramentală, BASILICA, București – 2015, pag.159

Sfântul Nicolae Cabasila…:

„Cei care rătăceau prin pustie, prin munți și prin peșteri sau prin văgăunile pământului( cf. Evrei 11, 38) și care nu aveau la îndemână nici altar, nici preot, pe unii ca aceștia îi sfințea Hristos Însuși, în chip nevăzut“