IOAN MOSHU LIMONARIUL SAU LIVADA DUHOVNICEASCĂ, edit. Reîntregirea, Alba Iulia 2014
pag. 234- 235
CAPITOLUL 197 POVESTIREA LUI RUFIN DESPRE SFÂNTUL ATANASIE
ŞI ALŢI COPII
Rufin, autorul Istoriei Bisericeşti, ne descrie o întâmplare asemănătoare, petrecută în timpurile de mai de demult, tot prin joc de copii. Rufin, povestind copilăria marelui Atanasie, spune despre Sfântul Atanasie, marele luptător şi predicator al adevărului, patriarhul marelui oraş al Alexandriei, păstorul veghetor al tuturor, potrivit voinţei lui Dumnezeu, că ridicarea lui la episcopat s-a făcut de la Dumnezeu prin preştiinţă dumnezeiască. Să înfăţişăm şi noi cititorului, aşa cum le-am primit, repetând o parte din viaţa bărbatului din vechime, istorisind felul în care şi-a petrecut copilăria şi ce fel de educaţie a avut.
Cel întru sfinţi, Alexandru, care a ajuns papă al Alexandriei după Ahila, potrivit prezicerii Sfântului Petru, arhiepiscopul şi mucenicul, care a osândit pe necredinciosul Arie, se uita într-o zi pe fereastră şi privind spre mare, vede pe ţărm pe nişte copii jucându-se; şi după cum este obiceiul copiilor, imitau pe episcop şi toate cele care se întâmplă de obicei în biserică. Uitându-se cu atenţie mult timp la ei, a văzut că săvârşesc unele taine mari. Tulburat, deci, a chemat îndată pe clerici şi le-a arătat ceea ce făceau copiii; apoi a poruncit să se
ducă să strângă pe toţi copiii şi să-i aducă la el. Când au fost aduşi i-a întrebat care a fost jocul pe care-l jucau. La început s-au înspăimântat căci erau copii, dar pe urmă i-au povestit tot jocul lor: au botezat pe nişte catehumeni prin Atanasie
pe care copiii şi l-au făcut loruşi episcop. Alexandru a întrebat pe copii cu grijă pe cine au botezat. Astfel a aflat şi a găsit că s-a îndeplinit toată rânduiala religiei noastre şi a comunicat asta clericilor lui, orânduind ca cei care au fost învredniciţi de Sfântul Botez nu mai au nevoie să fie botezaţi a doua oară. Alexandru a chemat pe părinţii lui Atanasie şi ai celorlalţi copii care în jocul lor făcuseră pe preoţii sau pe diaconii şi i-a dat bisericii prin mărturia lui Dumnezeu ca să fie crescuţi de ea. Atanasie, după puţină vreme, după ce a învăţat desăvârşit de la dascăli primele elemente de citit şi de scris, iar de la dascălul de gramatică, îndestul gramatică, a fost încredinţat îndată de părinţi, ca o comoară credincioasă a lui Dumnezeu, preotului şi a fost crescut în biserica lui Dumnezeu ca şi Samuel. Iar când Alexandru, la bătrâneţea lui, se ducea la episcopi, era ales să-l însoţească şi să-i ducă haina preoţească numită în limba ebraică efud.
Aşa de mari au fost luptele lui Atanasie cu ereticii în biserică, încât pare că despre el s-au scris acele cuvinte: „Eu îi voi arăta lui cât
trebuie să sufere pentru numele meu“. Toată lumea s-a pornit cu prigoană împotriva lui. Împăraţii pământului s-au mişcat şi oştiri s-au adunat împotriva lui. El însă a păzit cuvântul Domnului care zice: „Tabere de duşmani de s-ar rândui împotriva mea, nu se va înfricoşa inima mea; sfat de s-ar face împotriva mea, eu în aceasta voi nădăjdui“ (Ps. 23, 5-6). Dar pentru că faptele lui sunt atât de însemnate şi atât de mari, încât măreţia lor nu-mi îngăduie să le trec cu vederea, iar mulţimea lor mă sileşte să omit multe, mintea mea în neputinţa de a le consemna pe toate, stă la îndoială, ce anume trebuie scris şi ce trebuie lăsat la o parte. Pentru aceea, să facem pomenire numai de acele puţine fapte care sunt în legătură cu subiectul nostru, pe celelalte le va povesti faima lui, cu toate că şi faima lui va vesti mai puţine decât sunt în realitate, căci nici nu va găsi să le povestească aşa cum au fost în realitate.
______________
ayeaye20 