că pentru a pune în lucrare harul botezului care îl sfinţeşte pe credincios, acesta trebuie să se angajeze într-o luptă aprigă împotriva păcatului şi a patimilor care fac nelucrător harul şi-l degradează pe om până la moartea sufletească şi trupească.
Harul este însă exigent. El aşteptă conlucrarea cu el. El se înmulţeşte sau se retrage în funcţie de angajarea noastră în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Există deci o misterioasă dialectică între harul primit la Botez şi în celelalte Sfinte Taine, îndeosebi în Euharistie şi lucrarea omului: Harul se înmulţeşte pe măsura angajării credinciosului în nevoinţele ascetice, după cum şi angajarea lui, susţinută de har, este tot mai deplină şi fără rezerve, mergând până la vărsarea sângelui în lupta cu patimile.
Aceasta înseamnă că toate eforturile ascetice, postul, rugăciunea, faptele bune şi slujirea semenilor trebuie săvârşite cu smerenie şi cu conştiinţa că nu noi le săvârşim prin propriile puteri, ci harul lui Dumnezeu este cel ce pe toate plineşte în viaţa noastră şi a lumii. Astfel ne umplem tot mai mult de Duhul Sfânt.
Prin nevoinţele sale extreme, harul Duhului Sfânt i-a modelat fiinţa încât Sfântul a dobândit o „inimă compătimitoare”, adică o inimă plină de iubire faţă de semeni.
ayeaye20 