Paisie de la Neamţ Autobiografia
şi Vieţile unui stareţ, ed. Deisis 2015
pag. 292-293
92 Viaţa lui ISAAC, f. 130v-135 (p. 529-534). Povestea este o explicaţie populară a evenimentelor ce au condus, în contextul tensionatelor lupte confesionale din secolul XVIII (soldate cu extinderea uniatismului in Transilvania, 1698, şi, mai ales, Orientul Apropiat, 1726-1755), la redactarea şi publicarea în 1756 de către patriarhul ecumenic Chiril V a “tomosului de condamnare a botezului ereticilor occidentali“; semnat şi de patriarhii Matei al Alexandriei, Partenie
al Ierusalimului şi Silvestru al Antiohiei, “tomosul” prevedea rebotezarea apusenilor ce s-ar converti la Ortodoxie, recomandând deci “akrivia” în locul “iconomiei” (text şi comentarii la protoprezbiter GHEORGHIOS METALINOS, “Homologo hen baptisma.” Hermeneia kai epharmoge tou 7′ kanonos tes II. Oikoumenikes Synodou hypo. tou kolybadon kai tou K. Oikonomou. Symbole eis ten historikokanoniken theoresin tou problematos peri kyrous tou dytikou baptismatos, Atena, 1983).
Recent, TACHIAOS, 1986, p. 259-189, a publicat corespondenţa în
limba greacă din ianuarie-august 1785 dintre stareţul Paisie (4 scri-
sori) şi învăţatul monah grec Dorotheos Voulismas (2 scrisori), pe
aceeaşi delicată şi spinoasă chestiune a rebotezării creştinilor apuseni.
Contextul întregului episod pare însă a-i viza mai degrabă pe uniţii
sau ortodocşii din Transilvania deveniţi monahi la Neamţ, şi care
fuseseră botezaţi prin stropire iar nu canonic prin întreită cufundare.
ayeaye20 