Pidalion 1844, pag. 130

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/26/pidalion-1844-pag-129/

PIDALION 1844 CÂRMA BISERICII ORTODOXE edit. “Credința strămoşească”, 2007

pag. 130

CANONUL 80
Cel ce din viaţa păgânească a venit (către noi), şi s-a botezat, sau din petrecere mârşavă, nu este drept îndată a se prohirisi Episcop. Că nedrept lucru este, cel ce încă n-a arătat cercare, a fi altora învăţător, fără numai de se va face aceasta după Dumnezeiesc Har.
[Soborul 1,2; Sobor 1 şi 2, 17; Neo. 12; Sard. 10; Lao: 3; Chiril 4]

TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, că nu este drept a se face Episcop îndată, acela ce ori din păgâni şi necredincioşi va veni la binecinstitoarea credinţă şi se va boteza, ori de la viaţă mârşavă şi înrăutăţită ar veni la pocăinţă, precum este în a comedianţilor, şi a măscăricilor, şi a celorlalţi de acest fel106, că nedrept lucru şi greşit este a se face învăţător al celorlalţi, aşa cum este Episcopul, cel ce încă nu a dat dovadă în ispită de este sănătos după credinţă şi neprihănit după viaţă. Că ispitirea aceasta are trebuinţă de vreme, şi în puţină vreme nu se poate da. Fără numai atunci se poate prohirisi, de se va face descoperire pentru dânsul din Dumnezeiesc Har, precum s-a făcut Apostolului Anania pentru Pavel, când a zis Domnul către dânsul în vedenie: „Mergi, că Vas de alegere îmi este acesta, de a purta Numele Meu înaintea neamurilor, şi a împăraţilor, şi a fiilor lui Israel”.107 [Fapte 9, 15]

______

şi pe aceştia stăpânindu-i, îi fac pe ei de fac ticăloşii afară din sine. Pentru aceasta şi despre Iuda este scris, că a intrat într-însul satana, stăpânindu-l pe el, dinafară oarecum mai-nainte fiind, şi prin cugetări lovindu-l.” 106 Ci şi ofiţerii nu se cuvine a se face clerici, ca să nu urmeze ocară şi prihană Bisericii lui Dumnezeu, după cartea 3 a Vasilicalelor, titlul 10, cap. 27. 107 Precum s-a făcut la Sfântul Ambrozie, Episcopul Mediolanului, pentru care scrie Teodorit în cartea a patra, cap. 6, al Bisericeştii istorii, zicând: „Acestea aflându-le împăratul, a poruncit ca îndată să se înveţe credinţa, şi să se boteze, şi să hirotonisească pe bărbatul acel vrednic de laudă… Că a socotit a fi dumnezeiască alegere încredinţându-se din conglăsuirea celor ce dimpotrivă cugetau (adică a necredincioşilor); încă şi Socrat scrie pentru dânsul în cartea a 4-a, cap. 30, a Bisericeştii istorii, că împăratul mirându-se de unirea norodului la un cuget, şi cu-noscând ceea ce s-a făcut lucru al lui Dumnezeu, a arătat Episcopilor să slujească lui Dumne-zeu celui ce porunceşte să-l hirotonisească. Şi Sozomen în cartea a şasea, capul 24, a înţeles pentru unirea Bisericii celei din Mediolan că Dumnezeu îl încununează cu acestea (că alegerea norodului este descoperire dumnezeiască). Scrie încă acelaşi Sozomen şi pentru Patriarhul Nectarie al Constantinopolului, cum că fiind încă îmbrăcat cu podoaba Sfântului Botez, s-a vestit cu obştească alegere a soborului, Episcop al Constantinopolului, în loc de Ighemon al cetăţii Samosatelor. Şi adaugă că nu s-au întâmplat acestea fără descoperire Dumnezeiască. (cartea 7, cap. 8, a Bisericeştii istorii.)

https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/26/pidalion-1844-pag-131/