n-au osandit pe nimeni, n-a osandit pe nimeni, Sa nu-mi dea Dumnezeu nici mie sa osandesc pe cineva

Sfântul Maxim Mărturisitorul și tovarășii săi întru martiriu, edit. Deisis Sibiu 2004, pag.126:

Atunci i-au spus:

– Așadar, tu singur te vei mântui și toți ceilalți vor pieri?

Iar el le-a zis:

– Cei trei tineri, care nu s-au închinat idolului la care s-au închinat toți oamenii, n-au osândit pe nimeni [Dn 3, 18], fiindcă nu se uitau la cele ale altora, ci cum să nu cadă ei înșiși din adevărata cinstire a lui Dumnezeu. Tot așa și Daniel, aruncat în groapa cu lei [Dn 6, 16], n-a osândit pe nimeni din cei care nu se rugau lui Dumnezeu, potrivit decretului lui Darius, ci s-a uitat la el însuși și cele ale lui preferând mai degrabă să moară decât să supere pe Dumnezeu și să fie biciuit de conștiința propie pentru călcarea legilor firii. Să nu-mi dea Dumnezeu nici mie să osândesc pe cineva sau să spun că numai eu mă voi mântui! Prefer însă mai degrabă să mor decât să am conștiința tulburată că am alunecat în vreun fel oarecare în ce privește credința 18.

18 Mai bine martiriul decât erezia, mai bine moartea în singurătate, dar în adevăr și ortodoxie, decât viața în pseudo-comuniunea heterodoxiei, fie ea și „ecumenică”.

————-

https://ayeaye20.wordpress.com/2016/07/16/sf-maxim-necomuniunea-cu-cei-ce-nu-cred-drept-si-anathematizati/