●MihaiCristianRavas28 weeks ago
Vad osanditorule al intunericului , habar nu ai spui, vad ca tu esti mai nou si peste Sfantul Vasile cel Mare, acolo unde spune clar in Canonul 1 de ce doar botezulanumitor tip de eretici nu e valid si trebuie repetat, pentru ca nu e facut in numele Sfintei Treimi cu chemararea corecta a Ipostasurilor. Dar nici pe Sfantul Teodor Studitul nu l-ai inteles, desi implinesti 6 ani de cand tot citesti si -l tot citezi prin postari, unde Sfantul Teodor explica clar ca lumina in miezul zilei in Scrisoarea 40 Fiului Neucratie pag 46, 47 de ce Sfantul Vasile cel Mare in Canonul 1 a hotarat ca doar ereticii care nu boteaza in numele Sfintei Treimi in sensul ca nu cheama corect cele trei Ipostasule , se repeta acel botez pentru ca nu e de fapt un Botez Ortodox, la ceilalti eretici (fie schismatici, fie para-sinagoga) nu se repeta Botezul la primiea lor in Biserica, unii se Mirung, altii doar dau anatema erezia in care au stat pana la ora aia, fara mirungere, de rebotezare nici nu poate fi vorba. Sa-ti mai spun ca acele convingeril ale Sfantului Ciprian, hotarate la Sinodul Cartagina 256 d.H. prezidat de Insusi Sfantul Ciprian despre nevaliditatea oricarui botez in afara Bisericii si despre necesitatea botezarii din nou a ereticilor si schismaticilor odata cu primirea lor in Biserica, NU au fost acceptate de Biserica in totalitate. Aici invatatura Sfantului Augustin al Ipponiei primeaza. in lucrarile sale contra donatistilor, argumenteaza amanuntit validitatea botezului schismaticilor (nu se repeta Botezul schismatilor la primirea lor in Biserica).
●●Pidalion 1844 2007, 2013
pag. 598-601
CANONUL 1
Deci întrebarea cea pentru cei curaţi, şi care s-a zis mai înainte, şi bine ai făcut aducerea aminte, că se cade a urma obiceiului celor din fiecare loc, pentru că cu deosebire au vorbit pentru Botezul lor, cei ce atunci au pomenit pentru aceştia. Iar cel al pepuzienilor, mi se pare a nu avea nici un cuvânt. Şi m-am mirat cum ştiutor de Canoane fiind, l-a trecut marele Dionisie. Că Botezul acela au judecat cei vechi a se primi, care cu nimic nu iese afară de credinţă. Drept aceea pe unele le-au numit eresuri, iar pe altele schisme; şi pe altele parasinagoguri (nelegiuite adunări). Deci eresuri, pe cei cu totul lepădaţi şi care după însuşi credinţa sunt înstrăinaţi. Iar schisme, pe cei ce pentru oarecare cauze Bisericeşti şi întrebări putincioase de a se vindeca (s-au trecut) între cei despărţiţi. Iar parasinagoguri, pe adunările cele ce se fac de nesupuşii prezbiteri, sau Episcopi, şi de neînvăţatele popoare (care li se alatură). Precum, dacă vreunul (proestos) fiind cercetat în vreo greşeală, s-a dezbinat de la slujbă [Liturghie], şi nu s-a supus Canoanelor, ci lui-şi şi-a răzbunat proiestoşia şi slujirea, şi s-a dus împreună cu acesta şi oarecari, părăsind soborniceasca Biserică, una ca aceasta este parasinagogă. Iar schisma, este a fi cu deosebire pentru pocăinţă de cum sunt cei în unire cu Biserică (schismaticii îşi manifestă deosebit pocăinţa comparativ cu ortodocşii). Iar eresuri, precum al maniheilor, şi al valentinienilor, şi al marchioniştilor, şi al înşişi pepuzienilor acestora. Că dea dreptul deosebirea este pentru însăşi credinţa cea întru Dumnezeu. Deci s-a părut celor din început Părinţi, ca acelea ale ereticilor, cu totul să se surpe. Iar cele ale celor ce s-au dezbinat (prin schismă), ca ale unora ce încă sunt în Biserică, să se primească. Iar cei ce în parasinagoguri, cu pocăinţă de cuvânt, şi cu întoarcere făcându-se mai buni, să se împreuneze iarăşi cu Biserica. Încât de multe ori dacă şi cei ce în vreo treaptă aflându-se s-au dus împreună cu cei nesupuşi, când se vor căi, să se primească întru aceeaşi rânduială.
Deci pepuzienii, sunt arătat eretici. Că întru Duhul cel Sfânt au hulit, însemnând (atribuind) lui Montan şi Priskilei cu nelegiuire şi cu neruşinare pe numirea Mângâietorului. Că ori sunt vrednici de osândă, ca unii ce pe oameni i-au făcut Dumnezei, ori ca unii ce pe Duhul cel Sfânt prin asemănarea cea cu oamenii L-au batjocorit, şi aşa sunt vinovaţi osândirii celei veşnice, pentru că neiertată este hula cea întru Duhul cel Sfânt [Matei 12, 31]. Deci cu ce cuvânt are cuvântul acestora a se primi, al celor ce botează în Tatăl, şi în Fiul, şi în Montan, şi în Priskila? Că nu s-au botezat cei nu-s botezaţi în numele cele predate nouă (a Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt).
Drept aceea, deşi despre marele Dionisie aceasta nu s-a luat aminte, dar nouă nu ni se cade a păzi urmarea greşalei. Că necuviinţa de acolo este arătată şi văzută tuturor celor ce cât de puţin ştiu a socoti.
Cei catari (curaţi) şi ei sunt din cei dezbinaţi. Dar însă s-a părut celor din început, celor împreună cu Ciprian zic, şi cu Firmilian al nostru, pe toţi aceştia a-i supune unei hotărâri: – pe cei curaţi [catarişti], şi – pe cei înfrânaţi [engratişti], şi – pe idroparastaţi, şi – pe apotactişti (adică de sine-şi lepădaţi de la soborniceasca Biserică). Căci începutul despărţirii s-a făcut prin dezbinare. Iar cei ce s-au dezbinat de Biserică, nu au mai avut Harul Duhului Sfânt peste dânşi. Că a lipsit împărtăşirea, pentru că s-au întrerupt urmarea (continuitatea). Că cei întâi ce s-au depărta, avea hirotoniile de la Părinţi, şi prin punerea mâinilor lor peste ei, aveau darul cel duhovnicesc. Iar cei ce s-au rupt făcându-se mireni, nici de a boteza, nici de a hirotoni au avut putere, nici putea a da altora harul Sfântului Duh, de la care ei au căzut. Pentru aceasta (fiind) ca nişte botezaţi de mireni cei de dânşii botezaţi, au poruncit (Părinţii) ca venind la Biserică, cu adevăratul Botez al Bisericii de a doua oară să se curăţească. Dar fiindcă cu totul s-a părut oarecărora din cei de la Asie, pentru iconomia multora, să se primească botezul lor, fie primit. Iar cel al înfrânaţilor se cade noi al înţelege lucrare rea. Căci ca să-i facă pe ei neprimiţi Bisericii, s-au apucat de aici, să întâmpine mai înainte cu însuşi al lor botez, de unde şi-au stricat şi obişnuirea lor. Deci socotesc, fiindcă nimic este pentru dânşii, zic, arătat se cade nouă a lepăda botezul lor. Şi de ar fi luat cineva de la dânşii pe acela, venind la Biserică, să-l boteze. Dacă aceasta va urma a fi piedică iconomiei celei obşteşti iarăşi se cuvine a se întrebuinţa obiceiul, şi să urmăm iconomisirilor ce au făcut la noi Părinţii. Că mă sfiesc ca nu cumva întârziindu-i cu Botezul să-i întârziem întru ale mântuirii prin această asprime a îndelungării. Iar dacă aceia păzesc Botezul nostru, aceasta pe noi să nu ne înduplece. Că nu suntem vinovaţi a le da lor har, ci a şerbi observaţiei celei cu scumpătatea Canoanelor. Şi pentru tot cuvântul să se închipuiască, ca cei ce vin de la botezul acelora, să se ungă de credincioşi, şi aşa să se apropie la Taine. Că ştiu că pe fraţii cei de pe lângă Zonie şi Satornin, din rânduiala aceea fiind ei, i-am primit la scaunul Episcopilor. Drept aceea pe cei ce au fost împreună cu tagma acelora, nu mai putem a-i despărţi de Biserică, punând noi ca un Canon despre împărtăşirea cea cu dânşii, prin primirea Episcopilor.
[Apostolesc 46; Sinod 1, 8
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/10/pidalion-1844-pag-154/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/10/pidalion-1844-pag-155/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/10/pidalion-1844-pag-156/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/10/pidalion-1844-pag-157/
; Sinod 2, 7
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/16/pidalion-1844-pag-182/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/16/pidalion-1844-pag-183/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/04/16/pidalion-1844-pag-184/
; Sinod 6, 95; Laodiceia 7 pag. 424]
TÂLCUIRE
După procuvântare, prin urmare răspunde Sfântul la cele ce Sfântul Amfilohie l-a întrebat. Şi urmând a zice pentru botezul schismaticilor cataroni (curaţilor), adică a navatienilor şi de al ereticilor pepuzieni, adică ale montaniştilor, mai înainte şi mai obştesc face pe cuvânt, şi pe despărţirea acelor vechi o pomeneşte, după care alţii se zic eretici, iar alţii schismatici, şi alţii parasinagogi. Şi parasinagogi sunt prezbiterii şi Episcopii cei nesupuşi, care căzând în oarecare greşale s-au caterisit de preoţia şi arhieria lor canoniceşte; însă nevrând a se supune Canoanelor, cu de sine-şi stăpânire şi-au izbândit, şi lucrau deosebi cele ale preoţiei sau ale arhieriei. Şi împreună cu dânşii au urmat şi alţii, lepădându-se înşişi de soborniceasca Biserică. Iar schismatici se numesc acei ce se osebeau de către soborniceasca Biserică, nu pentru dogme de credinţă, ci pentru oarecare întrebări Bisericeşti lesne de îndreptare. Iar eretici se numesc aceia a cărora osebirea este îndată şi de-a dreptul pentru credinţa cea întru Dumnezeu; adică cei despărţiţi cu credinţa şi cu dogmele de către dreptslăvitori, şi desăvârşit depărtaţi. Deci parasinagogii se unesc iarăşi cu Biserica prin pocăinţa cea binecuvântată, şi prin întoarcere. Şi cei ce dintr-înşii au fost preoţi, şi clerici, întorcându-se întru aceeaşi rânduială se primesc a căreia au fost. Iar ereticii cei mai sus arătaţi şi înşişi pepuzienii, pentru care este cuvântul, şi câţi alţii, întorcându-se la dreaptaslăvire, se botează ca elinii. Fiindcă Părinţii cei vechi numai Botezul acela au judecat a se primi, care nicicum iese din credinţă, iar al ereticilor, ca unul ce este afară din dreapta credinţă, au judecat desăvârşit să se lepede. Pentru aceasta prin urmare şi al pepuzienilor se leapădă, căci botează nu în Numele cele predanisite ale Preasfintei Treimi, adică în Tatăl, în Fiul, şi în Sfântul Duh. Ci în Tatăl, în Fiul, şi în Montano, şi în Priscila, şi de aici fiindcă hulesc în Duhul cel Sfânt (care hulă este neiertată), punând numele al însuşi Mângâietorului asupra oamenilor muritori, şi Dumnezei făcând pe oameni, sunt arătaţi eretici. Pentru aceasta, întorcându-se, trebuie să se boteze. Iar deşi Dionisie (al Alexandriei adică) zice să nu se boteze, însă la aceasta a greşit, şi noi la aceasta nu trebuie a urma. Iar pentru schismatici au fost două socoteli. Că Sfântul Ciprian şi Sinoadele cele două de lângă el s-au făcut în Africa (vezi Canonul lui). Ci şi Sinodul ce s-a făcut în Iconia de Sfântul Firmilian (pe care al său îl numeşte marele Vasilie, ca pe unul ce a stătut Episcop al Kesariei) păzind amărunţimea, a poruncit ca, curaţii aceştia, pentru care este cuvântul, înfrântecii şi apotactiţii (Vezi la Canonul 95 al Sinodului 6
) şi idroparastaţii (vezi la Canonul 32 al Sinodului 6
), şi în scurt toţi schismaticii venind la soborniceasca Biserică, să se boteze. Fiindcă ierosiţii cei dintâi ai
schismaticilor, aveau darul de la Biserică de a hirotoni, şi a boteza. Iar după ce o dată s-au dezbinat de tot trupul Bisericii, l-au pierdut şi nu mai pot a boteza pe alţii, ori a hirotonisi, sau a da darul de care prin dezbinare s-au lipsit. Pentru aceasta şi cei ce de ei se botează, se socotesc că s-au botezat de mireni. Pentru aceasta şi trebuie să se boteze (cu adevărat). Iar oarecare Episcopi la Asia au primit botezul lor, pentru iconomie, şi nu pentru scumpătate, ca şi cum schismaticii ar fi încă mădulare
ale Bisericii. Drept aceea după socoteala lor fie primit. Însă schismaticii engratişti
(înfrânaticii) deosebit trebuie a se boteza întorcându-se, după scumpătatea Canoanelor, şi pentru că şi-au izvodit osebit botez, schimosind predanisirea ceea ce
este la Botez390, şi căci pentru aceştia osebită şi arătată hotărâre nu s-a făcut cum să se primească. Iar de nu botează ei de iznoavă pe cei ce din dreptslăvitori vin la dânşii; aceasta nu trebuie a ne îndupleca spre a nu-i boteza şi pe noi pe ai lor venind la dreptslăvitoarea Biserică. Însă dacă şi aceasta are să se facă împiedicare obşteştii iconomii, care pentru toţi schismaticii o au făcut Părinţii, să urmăm şi noi iconomiei, ca nu cumva pentru asprimea poruncii acesteia, să-i facem leneşi spre a se boteza, ruşinându-se poate că se botează ca nişte desăvârşit necredincioşi, şi prin urmare să împiedicăm mântuirea lor. Şi să zicem în scurt: Câţi se botează în botezul acelora, aceştia întorcându-se la dreapta slăvire, negreşit trebuie a se unge de cei dreptcredincioşi, cu Sfântul Mir, şi aşa să se împărtăşească cu Dumnezeieştile Taine. Şi fiindcă am primit pe Episcopii înfrânaticilor acestora, şi hirotoniile lor, cu primirea aceasta am făcut prin lucru ca un Canon, şi am arătat că ei nu sunt despărţiţi de soborniceasca Biserică. Vezi şi tâlcuirea celui 46 Apostolesc.
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-85/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-86/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-87/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-88/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/04/pidalion-1844-pag-89/
>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/03/06/pidalion-1844-pag-90/
____
390 Şi dacă schismaticii aceştia pentru că au schimosit obişnuirea ceea ce este cuviincioasă la Botez, s-au judecat de marele Părinte acesta Vasilie să se boteze, cu mult mai vârtos trebuie a se boteza latinii cei ce au schimosit, iar mai bine a zice, desăvârşit au stricat predanisirea Botezului, şi care sunt nu numai schismatici, ci şi arătaţi eretici.
==========
pag. 629
CANONUL 47
Înfrânaticii [engratiştii], sacopurtătorii [sacoforii], şi lepădaţii [apotactiţii], acetuiaşi cuvânt sunt supuşi, căruia şi pavatienii. Că pentru aceea s-a glăsuit Canonul, deşi deosebit. Iar cele ale acestora s-au tăcut. Noi însă cu un cuvânt a doua oară îi botezăm pe unii ca aceştia. Dar de s-au oprit la voi aceasta a doua botezare; precum şi la Romani, pentru oarecare iconomie, şi cuvântul nostru aibă tărie. Fiindcă eresul lor ca unul ce este odrăslire a marchioniştilor, celor ce se îngreţoşează de nuntă, şi se întorc despre vin, şi pe zidirea lui Dumnezeu o zic a fi spurcată, nu-i primim dar pe dânşii în Biserică, de nu se vor boteza cu Botezul nostru. Ca să nu zică ei, că în Tatăl, şi Fiul, şi Sfântul Duh se botează, cei ce socotesc pe Dumnezeu a fi făcătorul relelor, întrecându-se cu Marchion, şi cu celelalte eresuri. Deci de va plăcea aceasta, trebuie mai mulţi Episcopi a fi la un loc, şi aşa să se închipuiască Canonul. Ca şi celui ce o va face să-i fie neprimejduire, şi cel ce va răspunde să fie vrednic de crezare, în răspunsul cel pentru unele ca acestea.
TÂLCUIRE
În întâiul său Canon, Dumnezeiescul acesta Părinte, iconomiceşte a rânduit, după anonimul tâlcuitor al Canoanelor, să se primească botezul engratiştilor, şi al navatienilor (măcar că şi acolo, urmând Părinţilor celor din Asia, care au fost primit aceasta, au rânduit aşa), iar întru acesta, ceea ce acolo rânduise cu iconomie, îndreptându-o, zice că toţi înfrânaţii, şi purtătorii de sac, şi cei ce s-au lepădat (despre care vezi la subînsemnarea Canonului 95 al sinodului 6), ci şi navatienii, se cuvine a se boteza a doua oară, şi că, deşi la Părinţii asieni şi la romani s-a oprit acest fel de Anavaptism, după iconomie, însă cuvântul său zice că trebuie a avea tărie şi putere, fiindcă eresul lor este odraslă din eresul marchioniştilor, celor ce se îngreţăluiesc de nuntă, şi de vin, şi care zic pe Dumnezeu că este făcător de rele. Drept aceea, de este plăcută lor socotinţa aceasta, fiind particularnică, se cade a
face Sinod de Episcopi, ca să o facă Canon sobornicesc şi necălcat401. Ca din aceasta, şi cei ce îi vor boteza a doua oară, fără primejduire să o facă, şi cel ce ar răspunde celor ce l-ar întreba despre aceasta, să aibă încredinţare din Canon.
ayeaye20 