[Sfântul] Teodor Studitul
În apărarea sfintelor icoane, edit. DEISIS Sibiu 2017, pag. 365-366
Lui Ioan Grămăticul1
(821-826)
Lipsa de fățărnicie a iubirii tale sincere a arătat-o cinstea ta în observațiile de corectură pe marginea cuvântului compus de lipsa noastră de învățătură. Acelea se combină aşa şi aşa cu acel cuvânt. Dar pentru că erai nedumerit cum se înțelege de noi subiectul2 şi că e luat altfel decât de ea, precum a subliniat-o, am rămas nedumeriți şi noi pentru că a rămas nedumerit cel înțelept în toate. Fiindcă, potrivit fericitului Leontie, ale cărui scolii sunt preafrumoase, subiectul, minunatule, este ființa împreună cu ipostasa3. Zice şi Marelui Vasile că în Sfânta Treime nu e un singur subiect.4 Căci şi atotînțeleptul Dionisie spune undeva: “Multiplu prin accidenți, unul prin subiect.”5 Iar accidenții nu se văd în ființa generică, ci în ipostasă, cum ştii. Astfel că, zicând acel “Multiplu prin accidenți, unul prin subiect“, a luat subiectul drept ființă împreună cu ipostasa. Şi nu în afara verosimilului, pe cât cred, se află în acel cuvânt. Căci cum nu va fi teologhisită în trei nume şi realități ceea ce nu ar fi unul prin subiect, încât subiectul să nu fie altceva decât ființa împreună cu ipostasa?
Iar dacă ar fi găsit de sfințenia ta ceva mai patrunzător, nu refuza sa-l înveți pe cel ce elogiază un dar venit de la ea.
——-
1 Epistola 492. Ed. G. Fatouros, p. 726-727 (PG 99, 1531).
2 To hypokeimenon.
3 Ousia meta tēs hypostaseŌs.
4 Vasile cel Mare, Epistola 214, 3; PG 32, 788D.
5 Dionisie Areopagitul, Despre numirile divine XIII, 2; PG 3, 980A.
ayeaye20 