MARI STAREȚI RUȘI VOL. 1, edit. Sophia 2008
pag.101, 112, 113
Fragmente din convorbirea Cuviosului Serafim cu N. A. Motovilov despre scopul vieții creștine
Acest har al botezului este atât de mare și atât de necesar omului, încât nici chiar un eretic nu este lipsit de acesta până la moarte, adică până la sfârșitul vremii pe care pronia dumnezeiască a hotărât-o spre încercare, pentru a se vădi ce fapte lucrează omul în timpul viețuirii pe pământ prin puterea care i s-a dat de sus. Dacă nu am păcătui niciodată după botez, am rămâne pentru totdeauna sfinți ai Domnului, neprihăniți și liberi de toată necurăția trupului și a sufletului. Însă problema este că noi sporim cu vârsta, dar nu creștem în har și în cunoașterea lui Dumnezeu, așa cum a sporit Domnul nostru Iisus Hristos; ci dimpotrivă, ajungem încetul cu încetul din ce în ce mai ticăloși și pierdem harul Prea Sfântului Duh, păcătuind în felurite chipuri…ascultând de glasul dumnezeiesc va alerga spre o adevărată pocăință pentru toate păcatele și va lucra faptele bune, contrare păcatelor săvârșite. Atunci, prin virtuțile făptuite pentru Hristos, va dobândi Sfântul Duh, Care lucrează întru noi și aduce întru noi Împărăția lui Dumnezeu… Aceștia sunt oameni care, în pofida legăturilor pacatului ce îi încătușează și îi împiedică să vină la Mântuitorul nostru, se străduiesc cu pocăință desăvârșită să se împace cu El, să-și rupă legăturile patimilor, sfidând toată puterea lanțurilor de păcate.
De aceea Maica Domnului este numită „Rană a Diavolilor”, căci nu este cu putință pentru un diavol să distrugă un om atâta vreme cât acela cere ajutorul Maicii Domnului.