Category Archives: stilisti

“mai mult sa cinsteasca invoirea si unirea Bisericii decat pe pandirea vremilor” sau cum stilistii eretici bosv/bosvr au pus mai presus calendaru decat unirea Bisericii 

—–

Iar a dezbina cineva Biserica, şi a se împotrivi cu prigonire şi a face împerechieri şi desperechieri, şi a deosebii pre sine-şi pururea de Obştescul Soborul Bisericii, aceasta este păcat neiertat, şi de prihană vrednic, şi are multă muncă şi pedeapsă.

—–
Dumnezeiescul Hrisostom numeşte schismatici pe latini, pentru că din nou au izvodit pascalia lor şi calendarul, nu pentru că nu este aceasta după ismeria dreaptă. Pentru că şi noi vedem că ismeria au rămas cu adevărat 11 zile înapoici pentru că aceştia s-au deosebit de noi, care este o vinovăţie neiertată, după acest Sfânt.

a posti cineva şi a face Paştile în această vreme, ori în aceea, după 21 a lui martie, să zicem precum facem noi, ori după 11 a lui martie, precum fac latinii, aceasta nu este vinovăţie.


Nu poartă grijă Dumnezeu şi Biserica pentru acest fel de pândire a vremilor şi a zilelor, decât pentru singură unirea şi Paşti.

—–

Pidalion 1844 Edit.Credința strămoșească, 2007, pag.42-45

CANONUL 7 (Prăznuirea Paștilor)
Dacă vreun Episcop ori prezbiter, ori diacon, Sfânta zi a Paştilor mai-nainte de primăvăreasca isimerie[echinocțiu] cu iudeii o va săvârşi, să se caterisească.

[Apostolic, can. 70, 71; Sobor 6; 11; Anti. 1; Laod. 37, 38; Cart. 60, 81, 117]
TÂLCUIRE 

Două isimerii(42) (echinocţii) face soarele în an, adică una în timpul primăverii, iar alta în timpul toamnei. Şi să zic isimerii  (echinocţii), fiindcă atunci întocmai este ziua cu noaptea, şi dimpotrivă, noaptea cu ziua. Şi echinocţiul de toamnă (tomnateca isimerie), se face în luna septembrie, când soarele intră în prima miră (lună plină) a zodiei ce se cheamă cumpănă. Nu acea în stele şi simţită, ci acea fără de stele şi gândite. Iar echinocţiul de primăvară (isimeria cea de primăvară), se face în luna martie, când soarele intră în prima miră (lună plină) a zodiei ce se cheamă Berbec, nu acelui simţit şi în stele, a celui ce este schimbăcios, ci a celui gândit şi fără stele ce este neschimbat după astronomi. Deci echinocţiul de primăvară, pentru nepotrivirea a însăşi mişcării soarelui de la apusuri către răsărituri, nu se face totdeauna întru una şi aceeaşi zi, ci, în vremea Sfinţilor Apostoli, era în 22 a lui martie după rânduiala aceloraşi Apostoli (cartea 5, cap 17), ori după alţii în 23. Iar în timpul primului Sobor a toată lumea, era în 21 martie, după Sevastos şi alţii. Şi acum în vremurile noastre, se face în 11, ori şi 10 a lui martie (că după astronomii vechi, Ptolemeu şi alţii, o noapte şi o zi se pogoară în 300 de ani şi ceva puţin mai mulţi, iar după cei mai noi, o noapte şi o zi se pogoară în 134 de ani; precum se vede în cartea numită „Tomos agapis”, foaia 540). Acestea aşa mai înainte fiind cunoscute, Canonul acesta Apostolesc rânduieşte, ca orice Episcop ori prezbiter ori diacon ar prăznui Sfintele Paşti mai înainte de echinocţiul de primăvară, împreună cu paştile iudeilor, să se caterisească (fiindcă iudeii cei mai înţelepţi, păzeau să prăznuiască după echinocţiu paştile, după Vlastar, precum a rânduit Moise aceasta). Iar cei mai ţărănoşi(neascultători), o prăznuiau înainte de echinocţiu, după cum arată Canonul acesta, şi după urmare de două ori întru acelaşi an prăznuiau Paştile, precum se însemnează aceasta în epistolia împăratului Constantin, ca pentru Paşti(43), ce se află în cartea 1 a istoriei lui Teodorit, capitolul al 10-lea şi al 9-lea cum zic alţii. Dar când să se săvârşească aceasta? După echinocţiu şi după paştile legii vechi. După echinocţiu, căci echinocţiul fiind măsură despărţitoare a unui an deplin, dacă înaintea echinocţiului vom prăznui, facem de două ori Paştile întru acelaşi an, şi după urmare de două ori însemnăm moartea Fiului lui Dumnezeu, iar de o vom prăznui după echinocţiu, numai un Paşti facem în an, şi prin urmare o moarte a lui Hristos vestim. Pentru aceea şi însuşi Apostolii în aşezământurile lor (cartea 5, cap 17) acestea zic: „Se cade voi fraţilor zilele Paştilor cu scumpătate a le face, cu toată sârguinţa, după schimbarea echinocţiului, ca nu de două ori în an a unei pătimiri să faceţi pomenire, ci odată în an, Aceluia ce o dată a murit. Şi iarăşi după paştile iudeilor, întâi, ca înainte să fie închipuirea, adică junghierea Mielului, şi apoi să urmeze ceea ce se închipuia, adică Moartea Domnului şi Învierea.” Încă şi alta, ca să nu o prăznuim în altă zi a săptămânii precum prăznuiesc iudeii, în oricare zi se întâmplă 14 a lunii, ci totdeauna Duminică, precum şi aceasta în acelaşi loc Apostolii o zic. Că pentru aceasta şi câteodată când se întâmplă a fi legiuitele paşti (ale iudeilor) în zi de Duminică, noi nu prăznuim întru aceeaşi Paşti ci în viitoarea Duminică, ca să nu prăznuim împreună cu iudeii. Fiindcă şi după însuşi adevărul lucrurilor, atunci întâi iudeii paştile lor au prăznuit, şi apoi Învierea Domnului s-a făcut, al cărui chip şi aducerea aminte aduc Paştile care pe tot anul acum noi le prăznuim.

SIMFONIE

Şi cum că cu iudeii nu se cade a împreună prăznui, ori darurile sărbătorilor lor şi azimele a le primi, şi Apostolescul Canon 70 ci şi 37 şi 38 al celui din Laodiceea rânduieşte. Ci nici se cade a ne ruga împreună cu ei, după Apostolescul Canon 65, nici untdelemn a aduce în sinagoga lor, după Apostolescul Canon 71. Şi cateriseşte pe cei hirotesiţi Canonul 1 al Soborului din Antiohia pe care nu păzesc hotarul cel pentru Paşti a întâiului sobor, ci o săvârşesc cu iudeii. Iar Canonul 60 şi 81 şi 117 a celui din Cartagina rânduieşte pentru zilele Paştilor când să se afle, şi unde să se scrie, şi la ceilalţi să se spună. Iar Canonul 11 al Soborului 6 opreşte încă şi de a chema vreun creştin pe iudei spre lecuire, ori a se scălda cu dânşii.
 

Subnota(42) Pentru aflarea Paştilor, îndreptare prea aleasă şi care nu se putea a se face mai bine, zice Matei Vlastar, au aşezat şi au dat Sfântul şi de toată lumea Soborul 1, după Canonul 1, al Soborului din Antiohia. Care în Canoanele Soborului 1 nu se află. Dar, precum zice Valsamon, se află în Practicalele aceluia. Dar se află şi acum şi la Matei Vlastar, şi în Sfintele Evanghelii tipărite, şi în alte cărţi multe. Deci lăsând noi ca pe amănunţita cunoştinţă a Pascaliei aceasta a o învăța deosebit şi chiar Pascaliocuvântătorii noştri, atâta numai zicem la această subînsemnare, cum că patru oarecare de nevoie se caută pentru Pasca noastră:

1. Că Pasca trebuie a se face totdeauna după izmeria primăverii.

2. Că nu se cade a se face întru aceeaşi zi cu legiuita pască a Iudeilor. (care amândouă acestea ce  hotărăsc de acest al 7 -lea Apostolesc Canon.)

3. Ca să nu se facă chiar şi nehotărât după izmerie, ci după cea întru lună plină a lui Martie, care se va întâmpla după izmerie.

4. Ca să se facă în întâia duminică ce se va întâmpla după lună plină. (Iar aceste două din predanie le avem, şi nu din Canon). 

Drept aceea ca să se păzească câte patru rânduielile acestea de o potrivă în toată lumea, şi să prăznuiască creştinii întru această vreme, şi întru această zi Sfintele Paşti, şi să nu aibă trebuinţă în fiecare an de astronomi, şi de soboare, au întocmit de Dumnezeu înţelepţiţii Părinţi dreptarul cel pentru Paşti. Dar însemnează că, pentru nerânduiala mişcării Lunii (în greceşte, anomalia) nu se păzeşte a patra rânduire totdeauna, ci câteodată se calcă. Fiindcă după acestaşi Vlastar, după 300 de ani, cu două zile după întâia lună plină, urmează a se face legiuita Pască în zi de duminică. Iar aceste două zile, care prisosesc din nerânduiala aceasta adăugându-se, trec uneori peste duminica I care se întâmplă după luna plină a lui Martie, în care duminica aceea noi prăznuim Stâlpările, şi în cea viitoare facem Paştile. Iar din această puţină călcare, nici o abatere din blagocestie, nici ceva necuviincios, ori primejdie sufletească nu urmează. Pentru aceasta şi Dumnezeiescul Hrisostom, (în cuvântul către cei ce postesc la Paştile cele dintâi) zice: Scumpătatea timpului, şi pândire a zilelor, Biserica lui Hristos nu ştie. Fiindcă de câte ori mâncăm Pâinea aceasta de viaţă făcătoare, şi Paharul acesta, vestim moartea Domnului. Și Paşti săvârșim. Ci fiindcă la Soborul 1 sau adunat Părinţii şi au rânduit când să se facă Paştile, cinstind Biserica pretutindenea învoirea şi unirea, au primit rânduiala pe care ei au făcut. Deci trebuia după Hrisostom, şi latinii mai mult să cinstească învoirea şi unirea Bisericii decât pe pândirea vremilor (adică pe a ismeriei, care s-au pogorât acum la 11 Martie, fiind în vremea Soborului 1 la 21 Martie). Şi să prăznuiască Paştile cu noi, şi să nu necinstească pe acei 318 de Dumnezeu purtători Părinţi, care o au legiuit aceasta după Dumnezeiasca luminare, socotindu-i pe aceştia ca pe nişte fără de minte, şi ocărând Biserica, pe Maica noastră a tuturor. Că, (zice după urmare Hrisostom) de ar fi şi greşit Biserica, negreşit nu s-ar fi pricinuit atâta mare vină din amărunta paza aceasta a vremii, cât de mare rău s-a pricinuit din osândirea aceasta, şi din dezbinarea cea din Catoliceasca Biserică. Fiindcă zice: „Nu poartă grijă Dumnezeu şi Biserica pentru acest fel de pândire a vremilor şi a zilelor, decât pentru singură unirea şi Paşti.” Şi vezi iubitule, cum Dumnezeiescul Hrisostom numeşte schismatici pe latini, pentru că din nou au izvodit Pascalia lor şi calendarul, nu pentru că nu este aceasta după ismeria dreaptă. Pentru că şi noi vedem că ismeria au rămas cu adevărat 11 zile înapoi, ci pentru că aceştia s-au deosebit de noi, care este o vinovăţie neiertată, după acest Sfânt. zice întru acelaşi cuvânt: a posti cineva şi a face Paştile în această vreme, ori în aceea, după 21 a lui martie, să zicem precum facem noi, ori după 11 a lui martie, precum fac latinii, aceasta nu este vinovăţie. Iar a dezbina cineva Biserica, şi a se împotrivi cu prigonire şi a face împerechieri şi desperechieri, şi a deosebii pre sine-şi pururea de Obştescul Soborul Bisericii, aceasta este păcat neiertat, şi de prihană vrednic, şi are multă muncă şi pedeapsă. Că trebuie să ştie ei că şi Soboarele cele de toată lumea, care s-au făcut după cel întâi, şi ceilalţi Părinţi, vedea cu adevărat şi ei, ca niște înţelepţi ce erau, că mult s-au pogorât ismeria. Dar însă n-au voit a o strămuta din 21 martie, unde o au găsit Soborul 1, cinstind mai mult pre învoirea şi unirea Bisericii, decât pre amărunţimea ismeriei, care nu pricinuieşte, nici la aflarea Paştilor noastre vreo tulburare, nici vătămarea blagocestiei. Iar mai ales că, amărunţimea aceasta pricinuieşte latinilor două necuviinţe mari, adică, a prăznui ei Paştile, ori cu iudeii, care este împotriva Apostolescului Canonului acestuia, ori mai înainte de iudei. Şi cum că mai mult place lui Dumnezeu rânduiala Paştilor, şi, în scurt a zice, a calendarului nostru, decât rânduiala Paştilor şi calendarul latinilor, este văzut din minunile ce au arătat şi arată până acum pentru aceasta. Că şi în părţile Iliupolei cei din Egipt, (Heliopolis), unde sunt piramidele cele două mari, în fiecare an lucrează Dumnezeu o minune ca aceasta: Adică în seara Joii celei Mari a noastre (nu a latinilor) pământul varsă moaşte şi oase vechi de oameni, de care se umple un câmp lat, care stau până în Joia Înălţării, şi atunci să ascund şi nicidecum se văd, până iarăşi la Joia cea Mare. Aceasta nu este vreun basm ci adevărat lucru, şi mărturisit de istoricii vechi şi noi, iar mai ales de Gheorghie Coresie Hiotul, şi de pururi pomenitul Nectarie Patriarhul Ierusalimului, care în Hronograful Arăbesc îl povesteşte în foaia 266 şi cu ochii săi l-au văzut, precum din cele ce zice mai jos se vede. (Iar oasele aceste omeneşti mai înainte vestesc învierea morţilor ce va să fie, precum le-a văzut şi proorocul Iezechia). Dar scrie şi pomenitul Coresie, că Pashasin scria către papa Leon (precum s-a arătat în epistola 63 a lui Leon), cum că prăznuind oarecând Paştile Răsăritenii, adică în 22 a lui martie, iar Apusenii în 25 a lui martie, un izvor de apă fiind uscat mai înainte, s-a umplut de apă în 22 a lui martie la Paştile Răsăritenilor noaptea, adică, şi nu la Paştile latinilor. Vezi pe Dositei în cartea 12 pentru Patriarhii cei ai Ierusalimului, care povesteşte de o minune ce s-a făcut la Belgrad, adeveritoare calendarului nostru, şi surpătoare calendarului latin, pe care a văzut-o Paisie, Patriarhul Ierusalimului, adică, un aluat ce s-a plămădit de o latină în ziua Proorocului Ilie, s-a prefăcut în piatră uşoară numită chisira.

Subnota (43)

 Că marele Constantin cel întocmai cu Apostolii, pe lângă alte bunătăţi ce a făcut a adaos şi aceasta, să roage pe întâiul sobor a toată lumea să rânduiască ca să se prăznuiască Sfintele Paşti în toată lumea întru una şi aceeaşi zi. nu au suferit fericitul să vadă pentru praznicul acesta despărţită Biserica lui Hristos, şi că se fac multe soboare în osebite părţi şi că Apusenilor li se stă împotrivă pentru aceasta despre Asieni (Răsăriteni). Apusenii urmând obiceiul bătrânilor celor mai înainte de ei, iar asienii(Răsăriteni) urmând lui Ioan Evanghelistul, şi celorlalţi Apostoli, precum scrie Policarp al Smirnei către Victor al Romei după Eusebie cartea 5 cap. 13. Vezi şi cuvintele lui Hrisostom cele pentru Paşti, în care minunat tâlcuiește pe cele ale Paştilor vechi în Hristos.

Advertisements

Lepra partasie la erezie se extinde

Raspunsuri aproximative date de pr Ioan Ungureanu

1 ca: Cnp-ul nu este lepadare, asta ar insemna ca toata Romania este lepadata(daca consideram ca cnp e lepadare).La argumentatia ca pr Rafail Berestov a zis ca e lepadare pr Ioan Ungureanu a intrebat: E sfant?(Pr Rafail Berestov) si apoi pr Ungureanu motiva ca el se ia dupa Sfantul Paisie

2 la intrebare daca’s stilistii eretici a raspuns:  stilistii is schismatici, la intrebarea daca is ereticii inventand dogma calendar a raspuns ca:  nu stiu

3 la intrebarea cu partasia la erezie a raspuns ca: pr Ciprian(Staicu) greseste
———

Avand in vedere raspunsurile date Ioan Ungureanu arata ca se inchina la sistem 666 si nu i-a in considerare VOIA Lui Dumneze , indemnurile Maicii Domnului si Sfantului Teodosie : ” Au fost mai recent în Rusia oameni duhovniceşti dintre călugări sau preoţi care să fi avut descoperire dumnezeiască referitor la aceste buletine, care să nu fie luate dacă prezintă un pericol de lepădare?

Patriarhul Alexei, fiind în vizită în Astrahan, a avut o vedenie în care i s-a arătat Sfântul Teodosie de la Lavra Pecerska, mustrându-l, ca să se opună globalizării. Patriarhul pe moment l-a crezut, dar apoi s-a îndoit de vedenie. Pr. Kiril, un duhovnic foarte cunoscut, se împotriveşte acestor documente, la fel şi pr. Nikolai. Au fost şi minuni – nişte oameni credincioşi, care au murit şi au înviat, şi care, murind, au avut vedenii despre aceste documente, Maica Domnului le-a spus că aceste acte reprezintă o lepădare. Şi înviind ei au dat mărturie despre acestea.”

https://ayeaye20.wordpress.com/2015/12/07/duhovnicii-rusiei-despre-card/
sau minunea asta o uita ?sau iar nu s-a documentat indeajuns/destul/suficient?

 “Am vorbit cu Părintele Antim, care atunci era la Sihăstria Neamţ, şi el, în urma unei vizite făcute la Mânăstirea Valaam din Rusia, la Sfintele Moaşte ale Sfântului Antipa de la Calapodeşti, care provine din judeţul Bacău, a aflat următorul lucru. Exact în acea perioadă fusese introdus CNP-ul în Rusia şi mulţi monahi, preoţi şi mireni s-au opus cu vehemenţă. Pe toţi i-au adunat să-i judece pentru a-i trimite în lagăre. Într-o sală mare  unde îi tria, erau strigaţi pe nume de pe o listă uriaşă. În timp ce erau strigaţi, din numele lor aflat pe hârtiile acelea a început să izvorască mir, puternic mirositor. Autorităţile ruse au fost covârşite de această minune şi le-au dat drumul la toţi. Minunea nu a făcut decât să confirme faptul că CNP-ul este un număr drăcesc. La noi, Ceauşescu l-a introdus pe tăcute, autoritar, fără să ştim despre ce este vorba.

https://ayeaye20.wordpress.com/in-lupta-cu-statul-pentru-acte-fara-cnp-1/

si indemnul unui STALP AL ORTODOXIEI ca pr Rafail Berestov 
https://danielvla.wordpress.com/2017/08/20/parintii-athoniti-rusi-rafail-berestov-si-onufrie-stebelev-globalizarea-si-ecumenismul-doua-coarne-ale-antihristului-doua-parghii-de-putere-ale-satanei/, 

nu toata Romania e lepadata unii nu au cnp is 2 miliarde fara cnp in toata lumea, insa Romania arata pocainta unii au renuntat cu ajutorul harului la cnp si numarul celor ce renunta creste. Unii vor intreba ca de unde stim ca e VOIA LUI DUMNEZEU A RENUNTA LA CNP?, RASPUNSUL E SIMPLU: s-a facut rugaciunue de trei ori de catre preot ortodox (care a intrerupt pomenirea ereticilor) , rugaciune (dupa modul cum spun Sfintii Varsanufie si Ioan) scriere pe biletele si tragerea la sorti(model fiind (in acest mode lucrare Sfintii Apostolii si Maica Domnului)) care a aratat VOIA LUI DUMNEZEU CNP-UL TREBUIE ARS/Distrus. A motiva cu Sf Paisie e o intunecare a mintii o lipsa de har foarte mare cand se stie ca Sfantul Paisie a indemnat sa nu se ia cardurile europene(acestea actuale de plastic ) in pliantele aparute in 1992 din România asta scria si nu scrie nicaieri ca ar fi indreptatit cnp-ul. Apoi nu stie Ungureanu Ioan de cei ce nu stiu(care’s nevinovati) si cei ce stiu(care’s vinovati)conform cu Sf Paisie,Pidalion si Sf Teofilact al Bulgariei, necitirea Sfintilor Parinti arata aceasta lacuna(lipsa) a lui Ioan Ungureanu

Miscarea pentru Apararea Ortodoxiei nu are NICI UN FEL DE COMUNIUNE CU Ioan Ungureanu de la schitul Oraseni ptr complacerea si indreptatirea NUMARULUI OMULUI DIN Apocalipsa/cnp si numirea ereticilor ortodocsi ca de nu facem schisma de ii numim eretici 

Citate de la Sf Parinti si mireni

Sf.Grigorie Palamas Opere complete vol.III  pag.487 : ” soarele…ba uneori se supune și poruncilor sfinților, oprindu-se din mișcare, întorându-se îndărăt și stând pe loc”

Sfântul Atanasie cel Mare:
„Pamantul este ţinut la locul său, fiind ţintuit în centrul cosmosului…munţii se înalţă, marea se zbuciumă de valuri, vieţuitoarele ei cresc, iar pământul rămâne nemişcat…”

Sfântul Vasile cel Mare:
Locul acesta din centrul universului, pe care pământul îl ocupă nu l-a dobândit nici ca o moştenire, nici prin sine însuşi, ci este locul lui firesc şi necesar…

Sfântul Clement Romanul:
Soarele şi luna, însoţiţi de toate stelele, se rotesc în armonie după porunca Sa, cu mărginirile lor prescrise, şi fără nici o abatere.”

Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Capitolul 43
1. Mărirea înălţimii este curăţia cerului, întru arătarea slavei Domnului.
2. SOARELE în ivire vesteşte, când se arată, ca un vas minunat, făptura Celui Preaînalt.
3. Când este la amiază usucă pământul şi înaintea arşiţei lui cine va sta?
4. Cuptorul arde pentru lucrurile făurirei, dar de trei ori mai tare este soarele arzând munţii.
5. Suflând abur de foc şi strălucind rază, întunecă ochii.
6. Mare este Domnul Cel care L-A FĂCUT, şi cu porunca Lui grăbeşte MERGEREA .
7. Şi LUNA, totdeauna exactă, însemnează lunile şi împarte timpul.
8. Din lună este semnul sărbătorii, lumină care scade până la sfârşit.
9. Lunile anului sunt după MERSUL EI, minunate schimbări face crescând.
–––
Proloage vol II pag 794 colana 2 ; Sf Dimitrie al Rostovului cuvanteaza :
„Sfant era Iisus al lui Navi, cel ce A OPRIT SOARELE DIN ALERGAREA SA.”

Parintele Arsenie Boca: “Omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. Când omul trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte; nu mai poartă un nume, ci poartă un număr. […]

Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri.”

Sf Justin Pârvu : Insa tot erezie este si sa te desparti de Trupul Bis­ericii fara inte­meiere canon­ica, asa cum e cazul bis­ericii stiliste de la noi.
Pr Ioan de la Rarău : Cu stiliștii. Și ei sunt ortodocși, da’s eretici se duc în iad

Sf Ilarion Argatu : 444.- Ce părere aveţi despre practica preoţilor de pe stilul vechi, de a  boteza a doua oară pe cei ce  îi lămuresc să treacă la ei?
-Pe lângă faptul că sunt schismatici şi căzuţi din ascultare, din cauza mândriei că sunt ortodoxia cea adevărată şi că ei ţin canoanele şi hotărârile Sfintelor Sinoade, au căzut şi au devenit anticanonici. La fel, din dorinţa de a desconsidera slujirea preoţească a stilului nou, îndeamnă pe credincioşii lor să nu ia anaforă sau să se împărtăşească pe stilul nou considerându-le spurcate. Exact disputa dintre evrei şi samarineni, de pe timpul Mântuitorului. Pe lângă aceasta, din ignoranţă şi din slaba pregătire teologică, nu au simţit când diavolul i-a dus cu preşul mândriei, făcându-i să desconsidere botezul săvârşit în numele Sfintei Treimi de către preoţii stilului nou. Astfel, au călcat Sfânta Scriptură, unde spune: „Un domn, o credinţă şi un botez„ (Efes. 4,5), făcându-se eretici, călcând liturgic canonicitatea de a nu boteza a doua oară în numele Sfintei Treimi, cum prevăd canoanele: 47 Apostolic, 57 Cartagina, 1 Sfântul Vasile Cel Mare, devenind şi  anticanonici.
_________
Si acesti stilisti care sunt nesupusi Bisericii pana in ziua de azi, raman o fractiune eretica care nu se va indrepta, ca zice asa : de la tot pacatul se intoarce omul usor, dar de la eres, foarte greu ! Si aceasta pentru ca se intuneca partea rationala a sufletului. Degeaba ii spun eu ca aici este alb, ca el vede negru. Si atunci foarte greu se intoarce, asa ramane. Si asa raman si sectele si celelalte.

SF CLEOPA : 5. Boteaza si cununa a doua oara, savarsind o mare erezie si greseala dogmatica.
6. Au rupt legatura duhovniceasca cu ierarhia canonica a Bisericii Ortodoxe Romane.
7. Hulesc si defaima patriarhii, episcopii si preotii Bisericii care tin stilul nbu, numindu-i ” catolici “, ” lipsiti de har “, ” eretici “, etc.
8. Au facut manastiri fara aprobarea Sfantului Sinod.
9. Preotii stilisti se duc prin sate straine si fac slujbe pe ascuns, fara sa tina seama de aprobarea episcopului locului si a parohului din acele parohii.
Si acestea sunt cateva din greselile si abaterile canonice ale celor ce tin stilul vechi in tara noastra.
– Stilistii sunt considerati eretici ?
– Nu. Sunt schismatici, adica dezbinati de Biserica Ortodoxa, caci au calcat legile bisericesti administrative, organizandu-si manastiri si biserici deosebite, fara aprobarea Sfantului Sinod. Iar daca indraznesc sa boteze a doua oara, atunci se fac eretici, potrivit cu canonul 47 Apostolic si alte canoane.”
_________
În anul 1925, după îndreptarea calendarului, Protosinghelul Ioanichie era în mare îndoială. Nu ştia dacă este bun sau nu stilul nou. Deci, s-a închis în chilie şi a început să postească şi să se roage până ce Dumnezeu îi va da un semn cum să ţină.
După aproape 20 de zile de post, bătrânul a fost găsit în chilie foarte slăbit. Apoi, întărindu-se cu Preacuratele Taine şi cu puţină mâncare, a doua zi a spus fiilor săi duhovniceşti:
– Multe ispite am pătimit în aceste zile de la diavoli. Că uneori mă ameninţau să mă omoare. Alteori mă băteau cu toiege de foc. Odată am văzut o ceată de diavoli, zicând:
– Hai să tăiem pe bătrânul acesta, că vrea să se facă sfânt! Apoi au strigat cu mânie asupra mea:
– Cine ţi-a spus ţie că astăzi se mai fac sfinţi?
– Dar vouă cine v-a spus că nu se mai fac? le-am răspuns. În altă zi mi-au spus cu mânie:
– Degeaba mai posteşti, că tot în mâinile noastre o să vii! Iar eu le-am zis:
– Eu am nădejde în mila lui Dumnezeu, că mă voi izbăvi de mâinile voastre!
După mai multe zile de post, am văzut deasupra mea în văzduh trei sfinţi îmbrăcaţi arhiereşte care semănau cu Sfinţii Trei Ierarhi. Cel din mijloc mi-a zis cu glas ca de trâmbiţă:
– Ioanichie, de ce te îndoieşti şi nu faci ascultare? Nu ştii că ascultarea este mai mare decât jertfa? Deci, ascultă de cei mai mari, că nu vei răspunde tu de îndreptarea calendarului. Apoi, binecuvântându-mă toţi trei deodată, s-au urcat spre cer şi nu i-am mai văzut.
Din ziua aceea, bătrânul nu s-a mai îndoit de îndreptarea calendarului.
Sf Ilarion Argatu  : 445.- Părintele, ne spunea:
-La Boroaia, aveam o creştină care venea la Biserică, postea toate posturile, se împărtăşea, fiind o bună şi de nădejde credincioasă, cu toate că mama ei ţinea stilul vechi. Într-o zi a căzut la o boală grea şi a pus-o la pat. Atunci, trimite după mine să merg şi s-o împărtăşesc. M-am dus în grabă şi eram mirat cum de a căzut mătuşa Ileana aşa deodată la boală! Când am început slujba pentru spovedanie îmi spune:
-Părinte, te rog, de data aceasta şi pentru că este ultima dată, simt aceasta, să pomeneşti la rugăciune pe sfinţii de astăzi pe stilul vechi!
-De ce mătuşă Ileana, că dumneata niciodată n-ai cerut şi nu ai pomenit de stilul vechi, mereu ai crezut că sunt greşiţi?
-Ştiu, părinte, de data aceasta te rog să mă spovedeşti  şi să mă împărtăşeşti pe stilul vechi. Mama a murit cu necazul pe mine, că nu m-a putut convinge să merg la biserica pe Stilul Vechi, vreau măcar la sfârşitul vieţii mele s-o împac pe mama.
Nu am reuşit oricât de mult am insistat şi oricâte argumente i-am adus că, omul în ultima clipă a vieţii se poate pierde şi poate pierde tot ce a clădit într-o viaţă şi că aceasta este o ispită cu care vrăjmaşul vrea s-o câştige. Până în cele din urmă, neavând ce să fac, am spovedit-o şi am împărtăşit-o aşa cum a cerut. Am insistat să-i aducă familia un preot pe vechi, dacă aceasta vrea, însă nici acest lucru n-a vrut, n-a vrut să primească preotul pe vechi decât pe mine.
După ce am spovedit-o pe mătuşa Ileana, în urmă a murit. I-am făcut înmormântarea. Fiind cutremurat sufleteşte de încăpăţânarea mătuşii, pentru că tot timpul am avut grijă să n-o scap la stilişti, ştiind că familia ei toată este pe stilul vechi, iar în ultima clipă a vieţii s-o pierd fără putinţă de a o salva. Am pus rugăciune la Dumnezeu ca să-mi arate unde este sufletul mătuşii Ileana!
Fiind la rugăciune, peretele dinspre răsărit dispare, se vedea afară, mi s-a arătat un tânăr îmbrăcat în alb, zicându-mi:
-Ai cerut de la Creatorul să vezi unde este sufletul lui Ileana?
-Da. Am răspuns eu.
-Vino cu mine şi vezi! Am fost luat pe sus şi dus înspre miază-noapte. Într-o clipă, am trecut deasupra munţilor, văilor, pădurilor, satelor, oraşelor, am coborât într-un loc întunecos plin de rugi, spini, pământ colţuros şi cu iarbă scurtă şi aspră. Tânărul care mă însoţea a prins cu mâna de iarbă şi a ridicat-o ca pe o uşă.
-Coboară! Mi-a poruncit.
-Nu văd nimic. I-am răspuns eu, pentru că totul era întuneric şi nu se vedea nici pământ, nici scări.
-Să fie lumină! A poruncit tânărul. Atunci s-a luminat, şi am descoperit nişte scări, nu ştiam din ce material sunt, am coborât foarte mult în jos, în fundul pământului, până ce am ajuns în faţa unui zid, opac, care nu era nici din piatră, nici din fier, nici din ciment, nu ştiu din ce era. Avea multe uşi. Ne-am oprit în dreptul uneia, în care tânărul a lovit. S-a deschis uşa şi am intrat într-o cameră nu prea mare, cu pereţii de culoare gri închis. În mijlocul camerei pe un scaun şedea mătuşa Ileana într-o lumină puternică şi apăsătoare. Când m-a văzut s-a luminat la faţă şi a zis:
-Ai venit să mă scoţi de aici! Nu te-am ascultat şi uite cum mă chinuiesc! Lumina aceasta este fierbinte şi grea, mă apasă de mă dor umerii! Tânărul îmi face semn că este timpul să plecăm şi-mi spune:
-La sfârşitul vieţii, a pierdut locul la Creatorul. Aşa se chinuiesc cei despărţiţi de ascultarea Bisericii, cei ce nu ascultă de duhovnicul lor, şi se cred mai luminaţi!
Deci, a pierdut locul care i se pregătise pentru trăire în evlavie şi râvnă, mereu socotea despărţirea în două a bisericii: stil nou şi stil vechi, o greşeală a celor de pe stilul vechi. Aţi văzut, cum diavolul a avut răbdare şi a aşteptat-o până în ultima clipă a vieţii sale? Când i-a dat o falsă mustrare de conştiinţă, că nu a ascultat de mama ei să respecte stilul vechi şi că, mama a murit supărată pe ea? Vedeţi, cum omul îşi poate pierde mântuirea chiar şi în ultima clipă a vieţii? Câţi nu au fost înşelaţi în felul acesta? Câţi nu zic, ce poate fi rău în  stilul vechi, că tot biserică ortodoxă este? Este biserică ortodoxă, dar căzută din har şi ascultare. Dacă s-ar întoarce la ascultare ar fi altceva. Din cauza aceasta, nici rugăciunile nu se urcă la cer, chiar dacă sunt pioşi, evlavioşi, respectă tipicul, canoanele, predaniile, mi s-a arătat aceasta

Sf Pr Staniloaie despre comunism : Recunosc și eu că  este o satanalogie, dar ca rezultat al întregii gândiri contemporane occidentale

Sf Arsenie Papacioc : Oamenii se tem că, dacă apară Ortodoxia au necazuri : sunt daţi afară de la serviciu, sunt văzuţi ca niște ciudaţi – le e frică , că pierd , pur și simplu, locul pe care-l au. Ce să facă oamenii? Cum să biruie această teamă? Pentru adevăr trebuie să și mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul

Cartea :  Arhimandrit Justin Parvu Sfaturi ptr monahi, Dialoguri inedite cu pr. Justin : “Catolicii nu pot fi primiti prin mirungere.Ei TREBUIE BOTEZATI . Asa se face in Sfantul Munte. In Molitfelnicele moderne, de dupa Cuza, nu mai e nici o regula dupa canoane, ecumenismul e in floare”

Mari duhovnici despre ecumenism:
“Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa”

Pr. Dumitru Staniloaie: “Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre”

Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: “Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru”

Pr. Arsenie Papacioc: “Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?”

Pr. Adrian Fageteanu: “Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX”

Pr. Ilie Cleopa: “Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!”

Pr. Iustin Parvu: “Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica”

Cuv. Paisie Aghioratul: “Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit.”

Sf. Efrem Sirul: “Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!”

Pr. Arsenie Boca:Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!

Petre Ţuţea : Eu, dacă aş pleca oriunde, tot m-aş întoarce. Şi dacă n-aş avea amărâta asta de pensie, tot m-aş întoarce. Aş întinde mâna şi aş cerşi. Mi se pare mai demn decât a trăi la căldură în Paris. Eu sunt spiţă de luptător, te baţi pentru credinţă, pierzi, dar nu te turceşti!

Sf. Grigorie Teologul : ” religia este cinstea fata de demoni, in vreme ce credinta este cinstirea Treimii ”

Sf Arsenie Papacioc : “da ierarhia in biserica crestina nu e imparatul, nici patriarhul, e smerenia”

Părintele Arsenie Boca: „Dacă doctrina aceasta [a reîncarnării] ar exprima adevărul, toată icnomia mântuirii omului, descoperită nouă prin Hristos, ar fi inutilă.”
Este clar? Credem că da. Însă Părintele Arsenie Boca continuă: „Dacă doctrina aceasta [a reîncarnării] ar exprima adevărul… mântuirea era automată. Însăşi venirea lui Iisus n-ar mai fi avut rost. Dar, fiindcă a venit Iisus şi a pus cu adevărat problema mântuirii omului, reîncarnarea – „mântuirea” automată – nu are nici o bază în Revelaţie.” (Cuvinte vii, Ed. Charisma, Deva, 2006)

Pr.Ioannis Romanides : “Religia este o boală neurobiologică, iar Ortodoxia este terapia acesteia”

SF. IOAN DE KRONSTADT: „Catolici, veniţi-vă în fire, treziţi-vă! Aţi fost duşi în rătăcire! Întoarceţi-vă la adevăr!”
______
Actuala este si profetia Sf. Nil Mirovlitul, care a trait pe la anul 1600 in Sfantul Munte. Sf. Nil scrie ca dupa 1900 incepe apostazia generala a omenirii. De asemenea profeteste ca va predomina un desfrau nemaivazut si stiinta va face descoperiri extraordinare

Papa Damasus I : ” Fiindcă  după Sinodul de la Niceea s-a ivit rătăcirea încât unii cuteazau cu gură spurcată să spună că Duhul Sfânt a fost făcut prin Fiul, ….Dacă nu spune cineva că Duhul Sfânt e în chip adevărat și propiu din Tatăl ca și Fiul, din fiinţa dumnezeiască și Dumnezeu adevărat, să fie ANATEMA!

Parintele Paisie Aghioritul si rugaciunile in comun cu romano-catolicii
La parintele Paisie Aghioritul, cunoscut ca avand mare dragoste fata de semeni, au venit un grup de preoti romano-catolici. Parintele i-a primit cu multa dragoste si le-a vorbit, impartasindu-le harul sau.
Uimiti de harul si dragostea ce o emana, unul dinte preoti ii spune: „Haideti sa ne rugam impreuna, sa spunem rugaciunea Tatal nostru!”
La care parintele Paisie le raspunde: „Acest lucru nu se poate.” Atunci, preotii catolici mahniti l-au intrebat: „De ce nu se poate, parinte, sa ne rugam impreuna, nu suntem si noi copiii lui Dumnezeu?”
Parintele le raspunde: „Da, sunteti copiii lui Dumnezeu, dar nu sunteti in casa parinteasca, sunteti afara din casa, rataciti. Intorceti-va in casa si vom putea spune Tatal nostru impreuna.”

(Viata Cuviosului Paisie Aghioritul)

Sf Paisie Aghioritul inselare :
Gandul imi spune ca cel mai mare dusman al sufletului nostru, mai mare chiar decat diavolul este duhul lumesc, pentru ca ne atrage in chip dulce si in cele din urma ne amaraste vesnic. In timp ce de vom vedea pe diavolul insusi ne va apuca frica si vom fi nevoiti sa scapam la Dumnezeu, dobandind astfel raiul. In epoca noastra, multa “lume” – duh lumesc – a intrat in lume si aceasta “lume” o va distruge. Oamenii si-au bagat inlauntrul lor “lumea” si au alungat de acolo pe Hristos.

– Parinte, de ce nu intelegem cat rau ne face duhul lumesc si suntem atrasi de el ?

– Pentru ca duhul lumesc intra incet-incet, precum a intrat ariciul in cuibul iepurelui. La inceput ariciul a rugat pe iepure sa-l lase sa-si bage putin capul in cuibul lui ca sa nu-l ploua. Apoi a bagat si un picior, apoi celalalt si in cele din urma a intrat tot si cu tepii lui l-a scos cu totul pe iepure afara. Asa si cugetarea lumeasca ne inseala cu mici cedari si incet-incet ne stapaneste. Raul inainteaza putin cate putin. Daca ar veni deodata, nu am fi inselati. Vezi, daca vrei sa oparesti o broasca, trebuie sa arunci peste ea apa fiarta cate putin. Daca o arunci deodata toata, sare si fuge; se izbaveste. In timp ce daca versi pe ea putina apa fiarta, la inceput o va arunca putin de pe spate, apoi o va primi. Daca-i mai arunci inca putina, iarasi o va arunca putin si incet-incet se va opari, fara sa priceapa. “Bre, broasca, dupa ce ti-a aruncat putina apa fiarta, scoala-te si fugi!“. Nu fuge. Se umfla – se umfla si apoi se opareste. Asa face si diavolul; ne opareste putin cate putin si, in cele din urma, ne trezim opariti fara sa pricepem.

Parintele Arsenie Boca: “Omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. Când omul trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte; nu mai poartă un nume, ci poartă un număr. […]

Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri.”

________

Sf Teofilact al Bulgariei Marcu 9:1
Sunt unii din cei ce stau aicea [de fata]
adica Petra si Iacov si loan, care nu vor muri pana cand nu le voi arata lor,
intru Schimbarea Mea la fata, in ce fel de slava voi veni intru a doua Venire”;
caci nimic altceva n-a fost Schimbanea la fata fara decat mai inainte vestine
a Venirii celei de-a doua, ca intru acest chip si Insusi El va straluci atunci,
dar si dreptii
‘ Dumnezeiescul Maxim Marturisitirul ne invata : Dar trebuie sa se stie ca si
intre cei ce stau langa Domnul exista deosebiri dupa cuvintul Evangheliei : “sunt unii, din cei ce sunt aici, care nu vor gusta moarte pana ce nu vor vedea lmparatia lui
Dumnezeu, venind intru putere” (Marcu 9:1). Caci nu tuturor celor ce stau langa El li se arata Domnul totdeauna intru slava ci celor incepatori Ii se arata in chip de rob, iar celor ce pot sa-L urmeze, urcandu-se pe muntele cel inalt al Schimbarii Sale la fata Ii se arata  in
infatisarea lui Dumnezeu, in care a fost mai inainte de-a fi lumea. Deci ,este cu putinta ca
Domnul sa nu Se arate in acelasi fel tuturor celor ce  langa El, ci unora intr-un fel,
altora altfel, schimbandu-si aratarea dupa masura  credintei din fiecare
_____________
Cartea : Sfaturi ptr monahi .Sf Justin Parvu :
Nici lipovenii nu sunt botezati, nu e valabil, degeaba zic ei ca se boteaza in numele Sfintei Treimi, daca nu cred bine
________
Dacă episcopul care este pomenit în Biserică este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună – Sfântul Ciprian al Cartaginei

Sf. Arsenie Papacioc : Adevărul trebuiește apărat de orice fel de creștin. Dar dacă, chiar un cleric, superior, n’ar susține Adevărul( vorbesc aici de Adevărul Ortodox – Adevărul Mântuitor) poa’ să fie înfruntat ; că nu înfrunți cleric, înfrunți eretic (fie vorba de Adevăr) ; dar dacă v-ați referit la o serie întreagă de mișcări care se fac, că nu știu ce…că a vorbit pentru c-ați râs, pentru că a făcut cutare, astea sunt niște lucruri care nu mai trebuiesc discutate, da. Adică, iese un clișeu măzgălit, știți.

Citate de la Sf Parinti si mireni

Sf.Grigorie Palamas Opere complete vol.III  pag.487 : ” soarele…ba uneori se supune și poruncilor sfinților, oprindu-se din mișcare, întorându-se îndărăt și stând pe loc”

Sfântul Atanasie cel Mare:
„Pamantul este ţinut la locul său, fiind ţintuit în centrul cosmosului…munţii se înalţă, marea se zbuciumă de valuri, vieţuitoarele ei cresc, iar pământul rămâne nemişcat…”

Sfântul Vasile cel Mare:
Locul acesta din centrul universului, pe care pământul îl ocupă nu l-a dobândit nici ca o moştenire, nici prin sine însuşi, ci este locul lui firesc şi necesar…

Sfântul Clement Romanul:
Soarele şi luna, însoţiţi de toate stelele, se rotesc în armonie după porunca Sa, cu mărginirile lor prescrise, şi fără nici o abatere.”

Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Capitolul 43
1. Mărirea înălţimii este curăţia cerului, întru arătarea slavei Domnului.
2. SOARELE în ivire vesteşte, când se arată, ca un vas minunat, făptura Celui Preaînalt.
3. Când este la amiază usucă pământul şi înaintea arşiţei lui cine va sta?
4. Cuptorul arde pentru lucrurile făurirei, dar de trei ori mai tare este soarele arzând munţii.
5. Suflând abur de foc şi strălucind rază, întunecă ochii.
6. Mare este Domnul Cel care L-A FĂCUT, şi cu porunca Lui grăbeşte MERGEREA .
7. Şi LUNA, totdeauna exactă, însemnează lunile şi împarte timpul.
8. Din lună este semnul sărbătorii, lumină care scade până la sfârşit.
9. Lunile anului sunt după MERSUL EI, minunate schimbări face crescând.
–––
Proloage vol II pag 794 colana 2 ; Sf Dimitrie al Rostovului cuvanteaza :
„Sfant era Iisus al lui Navi, cel ce A OPRIT SOARELE DIN ALERGAREA SA.”

Parintele Arsenie Boca: “Omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. Când omul trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte; nu mai poartă un nume, ci poartă un număr. […]

Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri.”

Sf Justin Pârvu : Insa tot erezie este si sa te desparti de Trupul Bis­ericii fara inte­meiere canon­ica, asa cum e cazul bis­ericii stiliste de la noi.
Pr Ioan de la Rarău : Cu stiliștii. Și ei sunt ortodocși, da’s eretici se duc în iad

Sf Ilarion Argatu : 444.- Ce părere aveţi despre practica preoţilor de pe stilul vechi, de a  boteza a doua oară pe cei ce  îi lămuresc să treacă la ei?
-Pe lângă faptul că sunt schismatici şi căzuţi din ascultare, din cauza mândriei că sunt ortodoxia cea adevărată şi că ei ţin canoanele şi hotărârile Sfintelor Sinoade, au căzut şi au devenit anticanonici. La fel, din dorinţa de a desconsidera slujirea preoţească a stilului nou, îndeamnă pe credincioşii lor să nu ia anaforă sau să se împărtăşească pe stilul nou considerându-le spurcate. Exact disputa dintre evrei şi samarineni, de pe timpul Mântuitorului. Pe lângă aceasta, din ignoranţă şi din slaba pregătire teologică, nu au simţit când diavolul i-a dus cu preşul mândriei, făcându-i să desconsidere botezul săvârşit în numele Sfintei Treimi de către preoţii stilului nou. Astfel, au călcat Sfânta Scriptură, unde spune: „Un domn, o credinţă şi un botez„ (Efes. 4,5), făcându-se eretici, călcând liturgic canonicitatea de a nu boteza a doua oară în numele Sfintei Treimi, cum prevăd canoanele: 47 Apostolic, 57 Cartagina, 1 Sfântul Vasile Cel Mare, devenind şi  anticanonici.
_________
Si acesti stilisti care sunt nesupusi Bisericii pana in ziua de azi, raman o fractiune eretica care nu se va indrepta, ca zice asa : de la tot pacatul se intoarce omul usor, dar de la eres, foarte greu ! Si aceasta pentru ca se intuneca partea rationala a sufletului. Degeaba ii spun eu ca aici este alb, ca el vede negru. Si atunci foarte greu se intoarce, asa ramane. Si asa raman si sectele si celelalte.

SF CLEOPA : 5. Boteaza si cununa a doua oara, savarsind o mare erezie si greseala dogmatica.
6. Au rupt legatura duhovniceasca cu ierarhia canonica a Bisericii Ortodoxe Romane.
7. Hulesc si defaima patriarhii, episcopii si preotii Bisericii care tin stilul nbu, numindu-i ” catolici “, ” lipsiti de har “, ” eretici “, etc.
8. Au facut manastiri fara aprobarea Sfantului Sinod.
9. Preotii stilisti se duc prin sate straine si fac slujbe pe ascuns, fara sa tina seama de aprobarea episcopului locului si a parohului din acele parohii.
Si acestea sunt cateva din greselile si abaterile canonice ale celor ce tin stilul vechi in tara noastra.
– Stilistii sunt considerati eretici ?
– Nu. Sunt schismatici, adica dezbinati de Biserica Ortodoxa, caci au calcat legile bisericesti administrative, organizandu-si manastiri si biserici deosebite, fara aprobarea Sfantului Sinod. Iar daca indraznesc sa boteze a doua oara, atunci se fac eretici, potrivit cu canonul 47 Apostolic si alte canoane.”
_________
În anul 1925, după îndreptarea calendarului, Protosinghelul Ioanichie era în mare îndoială. Nu ştia dacă este bun sau nu stilul nou. Deci, s-a închis în chilie şi a început să postească şi să se roage până ce Dumnezeu îi va da un semn cum să ţină.
După aproape 20 de zile de post, bătrânul a fost găsit în chilie foarte slăbit. Apoi, întărindu-se cu Preacuratele Taine şi cu puţină mâncare, a doua zi a spus fiilor săi duhovniceşti:
– Multe ispite am pătimit în aceste zile de la diavoli. Că uneori mă ameninţau să mă omoare. Alteori mă băteau cu toiege de foc. Odată am văzut o ceată de diavoli, zicând:
– Hai să tăiem pe bătrânul acesta, că vrea să se facă sfânt! Apoi au strigat cu mânie asupra mea:
– Cine ţi-a spus ţie că astăzi se mai fac sfinţi?
– Dar vouă cine v-a spus că nu se mai fac? le-am răspuns. În altă zi mi-au spus cu mânie:
– Degeaba mai posteşti, că tot în mâinile noastre o să vii! Iar eu le-am zis:
– Eu am nădejde în mila lui Dumnezeu, că mă voi izbăvi de mâinile voastre!
După mai multe zile de post, am văzut deasupra mea în văzduh trei sfinţi îmbrăcaţi arhiereşte care semănau cu Sfinţii Trei Ierarhi. Cel din mijloc mi-a zis cu glas ca de trâmbiţă:
– Ioanichie, de ce te îndoieşti şi nu faci ascultare? Nu ştii că ascultarea este mai mare decât jertfa? Deci, ascultă de cei mai mari, că nu vei răspunde tu de îndreptarea calendarului. Apoi, binecuvântându-mă toţi trei deodată, s-au urcat spre cer şi nu i-am mai văzut.
Din ziua aceea, bătrânul nu s-a mai îndoit de îndreptarea calendarului.
Sf Ilarion Argatu  : 445.- Părintele, ne spunea:
-La Boroaia, aveam o creştină care venea la Biserică, postea toate posturile, se împărtăşea, fiind o bună şi de nădejde credincioasă, cu toate că mama ei ţinea stilul vechi. Într-o zi a căzut la o boală grea şi a pus-o la pat. Atunci, trimite după mine să merg şi s-o împărtăşesc. M-am dus în grabă şi eram mirat cum de a căzut mătuşa Ileana aşa deodată la boală! Când am început slujba pentru spovedanie îmi spune:
-Părinte, te rog, de data aceasta şi pentru că este ultima dată, simt aceasta, să pomeneşti la rugăciune pe sfinţii de astăzi pe stilul vechi!
-De ce mătuşă Ileana, că dumneata niciodată n-ai cerut şi nu ai pomenit de stilul vechi, mereu ai crezut că sunt greşiţi?
-Ştiu, părinte, de data aceasta te rog să mă spovedeşti  şi să mă împărtăşeşti pe stilul vechi. Mama a murit cu necazul pe mine, că nu m-a putut convinge să merg la biserica pe Stilul Vechi, vreau măcar la sfârşitul vieţii mele s-o împac pe mama.
Nu am reuşit oricât de mult am insistat şi oricâte argumente i-am adus că, omul în ultima clipă a vieţii se poate pierde şi poate pierde tot ce a clădit într-o viaţă şi că aceasta este o ispită cu care vrăjmaşul vrea s-o câştige. Până în cele din urmă, neavând ce să fac, am spovedit-o şi am împărtăşit-o aşa cum a cerut. Am insistat să-i aducă familia un preot pe vechi, dacă aceasta vrea, însă nici acest lucru n-a vrut, n-a vrut să primească preotul pe vechi decât pe mine.
După ce am spovedit-o pe mătuşa Ileana, în urmă a murit. I-am făcut înmormântarea. Fiind cutremurat sufleteşte de încăpăţânarea mătuşii, pentru că tot timpul am avut grijă să n-o scap la stilişti, ştiind că familia ei toată este pe stilul vechi, iar în ultima clipă a vieţii s-o pierd fără putinţă de a o salva. Am pus rugăciune la Dumnezeu ca să-mi arate unde este sufletul mătuşii Ileana!
Fiind la rugăciune, peretele dinspre răsărit dispare, se vedea afară, mi s-a arătat un tânăr îmbrăcat în alb, zicându-mi:
-Ai cerut de la Creatorul să vezi unde este sufletul lui Ileana?
-Da. Am răspuns eu.
-Vino cu mine şi vezi! Am fost luat pe sus şi dus înspre miază-noapte. Într-o clipă, am trecut deasupra munţilor, văilor, pădurilor, satelor, oraşelor, am coborât într-un loc întunecos plin de rugi, spini, pământ colţuros şi cu iarbă scurtă şi aspră. Tânărul care mă însoţea a prins cu mâna de iarbă şi a ridicat-o ca pe o uşă.
-Coboară! Mi-a poruncit.
-Nu văd nimic. I-am răspuns eu, pentru că totul era întuneric şi nu se vedea nici pământ, nici scări.
-Să fie lumină! A poruncit tânărul. Atunci s-a luminat, şi am descoperit nişte scări, nu ştiam din ce material sunt, am coborât foarte mult în jos, în fundul pământului, până ce am ajuns în faţa unui zid, opac, care nu era nici din piatră, nici din fier, nici din ciment, nu ştiu din ce era. Avea multe uşi. Ne-am oprit în dreptul uneia, în care tânărul a lovit. S-a deschis uşa şi am intrat într-o cameră nu prea mare, cu pereţii de culoare gri închis. În mijlocul camerei pe un scaun şedea mătuşa Ileana într-o lumină puternică şi apăsătoare. Când m-a văzut s-a luminat la faţă şi a zis:
-Ai venit să mă scoţi de aici! Nu te-am ascultat şi uite cum mă chinuiesc! Lumina aceasta este fierbinte şi grea, mă apasă de mă dor umerii! Tânărul îmi face semn că este timpul să plecăm şi-mi spune:
-La sfârşitul vieţii, a pierdut locul la Creatorul. Aşa se chinuiesc cei despărţiţi de ascultarea Bisericii, cei ce nu ascultă de duhovnicul lor, şi se cred mai luminaţi!
Deci, a pierdut locul care i se pregătise pentru trăire în evlavie şi râvnă, mereu socotea despărţirea în două a bisericii: stil nou şi stil vechi, o greşeală a celor de pe stilul vechi. Aţi văzut, cum diavolul a avut răbdare şi a aşteptat-o până în ultima clipă a vieţii sale? Când i-a dat o falsă mustrare de conştiinţă, că nu a ascultat de mama ei să respecte stilul vechi şi că, mama a murit supărată pe ea? Vedeţi, cum omul îşi poate pierde mântuirea chiar şi în ultima clipă a vieţii? Câţi nu au fost înşelaţi în felul acesta? Câţi nu zic, ce poate fi rău în  stilul vechi, că tot biserică ortodoxă este? Este biserică ortodoxă, dar căzută din har şi ascultare. Dacă s-ar întoarce la ascultare ar fi altceva. Din cauza aceasta, nici rugăciunile nu se urcă la cer, chiar dacă sunt pioşi, evlavioşi, respectă tipicul, canoanele, predaniile, mi s-a arătat aceasta

Sf Pr Staniloaie despre comunism : Recunosc și eu că  este o satanalogie, dar ca rezultat al întregii gândiri contemporane occidentale

Sf Arsenie Papacioc : Oamenii se tem că, dacă apară Ortodoxia au necazuri : sunt daţi afară de la serviciu, sunt văzuţi ca niște ciudaţi – le e frică , că pierd , pur și simplu, locul pe care-l au. Ce să facă oamenii? Cum să biruie această teamă? Pentru adevăr trebuie să și mori, nu numai să-ţi pierzi serviciul

Cartea :  Arhimandrit Justin Parvu Sfaturi ptr monahi, Dialoguri inedite cu pr. Justin : “Catolicii nu pot fi primiti prin mirungere.Ei TREBUIE BOTEZATI . Asa se face in Sfantul Munte. In Molitfelnicele moderne, de dupa Cuza, nu mai e nici o regula dupa canoane, ecumenismul e in floare”

Mari duhovnici despre ecumenism:
“Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa”

Pr. Dumitru Staniloaie: “Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre”

Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: “Eu sunt impotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru”

Pr. Arsenie Papacioc: “Sunt impotriva! Pe viata si pe moarte impotriva! Ce ecumenism?”

Pr. Adrian Fageteanu: “Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX”

Pr. Ilie Cleopa: “Noi ortodocsii suntem putini dar suntem Biserica intreaga. Noua nu ne lipseste nimic! Noi n-avem ce imprumuta de la protestanti dar nici de la catolici!”

Pr. Iustin Parvu: “Ecumenismul nu e nascut din parerile bisericilor, ci din gandirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund crestin si religios in ei ci doar o viata politica”

Cuv. Paisie Aghioratul: “Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit.”

Sf. Efrem Sirul: “Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!”

Pr. Arsenie Boca:Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!

Petre Ţuţea : Eu, dacă aş pleca oriunde, tot m-aş întoarce. Şi dacă n-aş avea amărâta asta de pensie, tot m-aş întoarce. Aş întinde mâna şi aş cerşi. Mi se pare mai demn decât a trăi la căldură în Paris. Eu sunt spiţă de luptător, te baţi pentru credinţă, pierzi, dar nu te turceşti!

Sf. Grigorie Teologul : ” religia este cinstea fata de demoni, in vreme ce credinta este cinstirea Treimii ”

Sf Arsenie Papacioc : “da ierarhia in biserica crestina nu e imparatul, nici patriarhul, e smerenia”

Părintele Arsenie Boca: „Dacă doctrina aceasta [a reîncarnării] ar exprima adevărul, toată icnomia mântuirii omului, descoperită nouă prin Hristos, ar fi inutilă.”
Este clar? Credem că da. Însă Părintele Arsenie Boca continuă: „Dacă doctrina aceasta [a reîncarnării] ar exprima adevărul… mântuirea era automată. Însăşi venirea lui Iisus n-ar mai fi avut rost. Dar, fiindcă a venit Iisus şi a pus cu adevărat problema mântuirii omului, reîncarnarea – „mântuirea” automată – nu are nici o bază în Revelaţie.” (Cuvinte vii, Ed. Charisma, Deva, 2006)

Pr.Ioannis Romanides : “Religia este o boală neurobiologică, iar Ortodoxia este terapia acesteia”

SF. IOAN DE KRONSTADT: „Catolici, veniţi-vă în fire, treziţi-vă! Aţi fost duşi în rătăcire! Întoarceţi-vă la adevăr!”
______
Actuala este si profetia Sf. Nil Mirovlitul, care a trait pe la anul 1600 in Sfantul Munte. Sf. Nil scrie ca dupa 1900 incepe apostazia generala a omenirii. De asemenea profeteste ca va predomina un desfrau nemaivazut si stiinta va face descoperiri extraordinare

Papa Damasus I : ” Fiindcă  după Sinodul de la Niceea s-a ivit rătăcirea încât unii cuteazau cu gură spurcată să spună că Duhul Sfânt a fost făcut prin Fiul, ….Dacă nu spune cineva că Duhul Sfânt e în chip adevărat și propiu din Tatăl ca și Fiul, din fiinţa dumnezeiască și Dumnezeu adevărat, să fie ANATEMA!

Parintele Paisie Aghioritul si rugaciunile in comun cu romano-catolicii
La parintele Paisie Aghioritul, cunoscut ca avand mare dragoste fata de semeni, au venit un grup de preoti romano-catolici. Parintele i-a primit cu multa dragoste si le-a vorbit, impartasindu-le harul sau.
Uimiti de harul si dragostea ce o emana, unul dinte preoti ii spune: „Haideti sa ne rugam impreuna, sa spunem rugaciunea Tatal nostru!”
La care parintele Paisie le raspunde: „Acest lucru nu se poate.” Atunci, preotii catolici mahniti l-au intrebat: „De ce nu se poate, parinte, sa ne rugam impreuna, nu suntem si noi copiii lui Dumnezeu?”
Parintele le raspunde: „Da, sunteti copiii lui Dumnezeu, dar nu sunteti in casa parinteasca, sunteti afara din casa, rataciti. Intorceti-va in casa si vom putea spune Tatal nostru impreuna.”

(Viata Cuviosului Paisie Aghioritul)

Sf Paisie Aghioritul inselare :
Gandul imi spune ca cel mai mare dusman al sufletului nostru, mai mare chiar decat diavolul este duhul lumesc, pentru ca ne atrage in chip dulce si in cele din urma ne amaraste vesnic. In timp ce de vom vedea pe diavolul insusi ne va apuca frica si vom fi nevoiti sa scapam la Dumnezeu, dobandind astfel raiul. In epoca noastra, multa “lume” – duh lumesc – a intrat in lume si aceasta “lume” o va distruge. Oamenii si-au bagat inlauntrul lor “lumea” si au alungat de acolo pe Hristos.

– Parinte, de ce nu intelegem cat rau ne face duhul lumesc si suntem atrasi de el ?

– Pentru ca duhul lumesc intra incet-incet, precum a intrat ariciul in cuibul iepurelui. La inceput ariciul a rugat pe iepure sa-l lase sa-si bage putin capul in cuibul lui ca sa nu-l ploua. Apoi a bagat si un picior, apoi celalalt si in cele din urma a intrat tot si cu tepii lui l-a scos cu totul pe iepure afara. Asa si cugetarea lumeasca ne inseala cu mici cedari si incet-incet ne stapaneste. Raul inainteaza putin cate putin. Daca ar veni deodata, nu am fi inselati. Vezi, daca vrei sa oparesti o broasca, trebuie sa arunci peste ea apa fiarta cate putin. Daca o arunci deodata toata, sare si fuge; se izbaveste. In timp ce daca versi pe ea putina apa fiarta, la inceput o va arunca putin de pe spate, apoi o va primi. Daca-i mai arunci inca putina, iarasi o va arunca putin si incet-incet se va opari, fara sa priceapa. “Bre, broasca, dupa ce ti-a aruncat putina apa fiarta, scoala-te si fugi!“. Nu fuge. Se umfla – se umfla si apoi se opareste. Asa face si diavolul; ne opareste putin cate putin si, in cele din urma, ne trezim opariti fara sa pricepem.

Parintele Arsenie Boca: “Omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. Când omul trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte; nu mai poartă un nume, ci poartă un număr. […]

Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri.”

________

Sf Teofilact al Bulgariei Marcu 9:1
Sunt unii din cei ce stau aicea [de fata]
adica Petra si Iacov si loan, care nu vor muri pana cand nu le voi arata lor,
intru Schimbarea Mea la fata, in ce fel de slava voi veni intru a doua Venire”;
caci nimic altceva n-a fost Schimbanea la fata fara decat mai inainte vestine
a Venirii celei de-a doua, ca intru acest chip si Insusi El va straluci atunci,
dar si dreptii
‘ Dumnezeiescul Maxim Marturisitirul ne invata : Dar trebuie sa se stie ca si
intre cei ce stau langa Domnul exista deosebiri dupa cuvintul Evangheliei : “sunt unii, din cei ce sunt aici, care nu vor gusta moarte pana ce nu vor vedea lmparatia lui
Dumnezeu, venind intru putere” (Marcu 9:1). Caci nu tuturor celor ce stau langa El li se arata Domnul totdeauna intru slava ci celor incepatori Ii se arata in chip de rob, iar celor ce pot sa-L urmeze, urcandu-se pe muntele cel inalt al Schimbarii Sale la fata Ii se arata  in
infatisarea lui Dumnezeu, in care a fost mai inainte de-a fi lumea. Deci ,este cu putinta ca
Domnul sa nu Se arate in acelasi fel tuturor celor ce  langa El, ci unora intr-un fel,
altora altfel, schimbandu-si aratarea dupa masura  credintei din fiecare
_____________
Cartea : Sfaturi ptr monahi .Sf Justin Parvu :
Nici lipovenii nu sunt botezati, nu e valabil, degeaba zic ei ca se boteaza in numele Sfintei Treimi, daca nu cred bine
________
Dacă episcopul care este pomenit în Biserică este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună – Sfântul Ciprian al Cartaginei

Sf. Arsenie Papacioc : Adevărul trebuiește apărat de orice fel de creștin. Dar dacă, chiar un cleric, superior, n’ar susține Adevărul( vorbesc aici de Adevărul Ortodox – Adevărul Mântuitor) poa’ să fie înfruntat ; că nu înfrunți cleric, înfrunți eretic (fie vorba de Adevăr) ; dar dacă v-ați referit la o serie întreagă de mișcări care se fac, că nu știu ce…că a vorbit pentru c-ați râs, pentru că a făcut cutare, astea sunt niște lucruri care nu mai trebuiesc discutate, da. Adică, iese un clișeu măzgălit, știți.