SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ PR. MATEI VULCĂNESCU

Iacoboaie Radu said, on aprilie 3, 2014 at 12:53 pm

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ PR. MATEI VULCĂNESCU

Prin reducere la absurd, dacă eu smintesc prin articolele pe care le scriu, cu așa-zisa ,,dogmă” a respingerii buletinelor cu cip (nu oricare, ci cu cipuri de urmărire și control), atunci toți cei care îmi împărtășesc poziția mea sunt și ei tot smintitori sau poate chiar eretici. Dar nu, nu pot fi eretici pentru că orice erezie a condus la o sectă. Ori, după cum știm, nu s-a înființat nici o nouă grupare ortodoxă, cum s-a întâmplat în cazul Bisericii Ortodoxe Române pe stil vechi (care are ca dogmă calendarul), care să fie numită eventual Biserica Ortodoxă Română Împotriva Cipurilor. Doamne ferește!

Dacă eu smintesc mergând pe linia părintelui Iustin Pârvu (un fost deținut politic, cu mulți ani grei de detenție pe timpul regimului satanic comunist), care a respins categoric aceste cipuri, atunci îndrăzniți poate să spuneți și despre părintele Iustin Pârvu (cu viață de sfânt) că a căzut în înșelare, împreună cu toți monahii athoniți care îl apreciază foarte mult și cu toți monahii și preoții din România? Pentru că asta sugerați, fără supărare. Și este logic să trag această concluzie.

Eu nu cred în ceea ce afirmați despre faptul, că părintele Porfirie l-a mustrat pe părintele Iustin. Și cine este acest părinte Porfirie? Câți au auzit de el și cine știe dacă nu i-au fost răstălmăcite până și cuvintele. Și părintele Arsenie Papacioc a spus la început că părintele Iustin s-a grăbit atunci în 2009 cu apelul său și că nu e o strategie bună, dar a revenit și i-a dat dreptate ulterior. Sunt filme în acest sens postate pe internet.

Fratele Vasile, care are acest blog saccsiv (dar și alții, precum fratele de la Apologeticum) are meritul său de a informa pe frații noștri ortodocși și nu numai, despre toate pericolele care ne pândesc în prezent și oferă totodată posibilitatea implicării lor în trezirea conștiinței adormite a celorlalți. Comunismul a anesteziat simțul critic și spiritul civic. Ortodoxia trece acum prin momente tot mai grele în întreaga lume, adeverindu-se astfel profețiile despre sfârșitul lumii (care nu este foarte departe de noi!).

Cipurile acestea sunt instrumente de control în mâna ocultei mondiale. Fac parte dintr-un plan al Noii Ordini Mondiale cu mult mai vast, care include și ecumenismul, proliferarea sectelor, destrămarea familiei, desființarea statelor, reducerea populației. Sunt scopuri concrete și cât se poate de reale. Conspirația masonică (a evreilor sioniști), care se slujește de francmasonerie și alte cozi de topor din rândul românilor există cu certitudine de 100%! Aproape toate volumele și articolele scrise de mine au abordat aceste teme tabu în mass media și în poziția Patriarhiei Române.

Tocmai de aceea, pentru că trăim vremurile apocaliptice (suntem pe la sfărșitul cap.13 din cartea Apocalipsei duupă Sfântul Ioan Teologul) noi ortodocșii nu avem voie măcar să fim dezbinați, pentru că atunci vor profita dușmanii de temut ai ortodoxiei, care fac tot ce le stă în putință, apelează la toate mijloacele posibile, pentru a desființa credința noastră!

În speranța că veți reveni asupra celor afirmate, mă voi ruga și pentru implicarea d-voastră în apărarea valorilor creștine și naționale, potrivit misiunii pe care o aveți înaintea lui Dumnezeu.

Cu dragoste întru Hristos,

Radu Iacoboaie
3 aprilie 2014

https://pcmouseblog.wordpress.com/2014/04/03/scrisoare-deschisa-adresata-pr-matei-vulcanescu/

https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/29/preotul-matei-vulcanescu-conduce-campania-de-promovare-a-cipurilor-in-romania-in-randul-ortodocsilor/

Advertisements

DIN 25 IANUARIE 2015…împotriva ecumenismului eretic

Duminică, ora 14:00, o mână de oameni s-a oprit undeva vis-a-vis de
baza dealului Patriarhiei. Feţele crispate de frig şi posomorâte se
încadrau pefect în fundalul gri cenuşiu al unui sfârşit de iarnă.
Totul începuse cu mai bine de o săptamână în urmă, când un tânăr
curajos a decis să folosească o reţea de socializare cu un scop mai
mult decât nobil: acela de a aduna fraţii ortodocşi în mărturisire
împotriva ecumenismului.

Numărul persoanelor care anunţaseră că vor fi prezente la eveniment era de 150, cu toate acestea doar aproximativ 25 de persoane au reuşit cu ajutorul Celui Preaînalt să dea mărturia cea bună. Astfel că acelor câţiva indivizi care aşteptau lângă dealul Patriarhiei li s-au alăturat alţii iar întristarea s-a prefăcut în bucurie, mai ales că printre ei se afla şi un slujitor al Domnului.

După puţin timp am hotărât să urcăm la Patriarhie, însă jandarmii ne-au oprit şi abia după ce am lăsat  toate bannerele am putut ajunge la Catedrală unde cu icoane în mână, cu cântări şi rugăciuni am înconjurat Catedrala ca manifest paşnic împotriva celor ce vor să ne întineze credinţa.

Această procesiune am repetat-o de câteva ori coborând dealul şi din nou urcând spre Patriarhie şi înconjurând Catedrala, însoţiţi de
jandarmi tot timpul, ca nişte adevăraţi “extremişti” dupa cum sunt
numiţi cei care nu vor să se abată de la învăţăturile Sfinţilor
Parinţi.

Mesajul nostru este acesta: vrem să ţinem de Canoanele
Sfinţilor Apostoli şi de învăţăturile tuturor sfinţilor şi cuvioşilor care până în prezent mărturisesc împotriva rugăciunii cu cei de alte confesiuni şi a ecumenismului care în numele aşa zisei “iubiri frăţeşti” urmăreşte strâmbarea învăţăturilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi ale cuvioşilor Lui.

În pofida ploii şi a vremii nefavorabile şi a dispreţului pe care l-am primit din partea unora, evenimentele de Duminică au fost minunate atât prin prisma mărturisirii pe care Dumnezeu ne-a ajutat să o dăm dar şi datorită legăturii sufleteşti care s-a nascut între noi, cei care am participat. Înţelegem că neştiinţa şi dezinformarea i-au împedicat pe mulţi să ajungă şi de aceea îndemnăm ca toţi creştinii ortodocşi să citeasca scrierile Sfinţilor Părinţi şi ale marilor duhovnici cu privirea la relaţia care ar trebui să existe între Dreapta Credinţă şi celelate culte pentru a nu ne primejdui mântuirea.
Bianca C.

APEL PRELUAT DE PE FACEBOOK: VENIȚI ALĂTURI DE NOI DUMINICĂ LA PROTEST, ÎN FAȚA PATRIARHIEI ROMÂNE, ORA 14

====================
ACEST PROTEST NU E NUMAI PENTRU A ATRAGE ATENȚIA PATRIARHIEI, CI ȘI PENTRU A NE DEMONSTRA NOUĂ ÎNȘINE CÂT DE CREȘTINI SUNTEM ȘI MAI ALES PENTRU A NE ÎNDREPTA PE NOI, ÎN PRIMUL RAND, IAR DUPA AIA PE CONDUCĂTORI. VINA E A NOASTRĂ ÎN PRIMUL RÂND, IAR PENTRU A NE UȘURA PĂCATELE – TREBUIE NOI, CREȘTINII, SĂ ACȚIONĂM PRIMII, IAR DUPĂ AIA SĂ-I SCHIMBĂM PE CONDUCĂTORI.
De aceea, trebuie să fim activi, cu rugăciunea în minte, cu mărturisirea credinței pe buze, iar cu sabia Duhului în mână. Să vindecăm împreună această rană adâncă a ecumenismului! Ce mai așteptăm? E timpul mărturisirii! De aceea: “Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi!” (http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=13&cap=6)

Să nu renunțăm la conștiința noastră și să ne gândim la viitorul nostru. Nu se mai poate!
Să mergem la marii duhovnici în viață și să luăm blagoslovenie pentru această mărturisire și să trecem la treabă! Să depășim dezorientarea și poticnirea asta și să ne biruim pe noi înșine! Rugăciunea e cea mai potrivită pentru ca să se schimbe ceva, dar pe lângă asta mai este nevoie și de o implicare activă.
Dragi creștini, dacă vă pasă, haideți duminică după Sfânta Liturghie să mergem cu pancarte, cu bannere și să ne mărturisim Dreapta-Credință Ortodoxă împotriva ecumeniștilor, adică împotriva celor ce s-au compromis pentru interesele proprii.
Haideți să dăm dovadă că suntem creștini adevărați și să mergem în număr mare să dovedim că ne pasă de credința  noastră strămoșească și să mergem împreună cu Sfântul Apostol Andrei, cel ce ne-a dăruit comoara aceasta veșnică – Ortodoxia, spre biruință.
Vă îndemn la această mărturisire foarte importantă care va străluci la Judecata de Apoi în fața Tronului Împărătesc al Domnului nostru Iisus Hristos și al Sfinților ce ne vor judeca.
Dacă mai există în voi o urmă de credință  și de curaj, nu ezitați să veniți și nu fiți lași și indiferenți văzând apostazia în care ne aflăm.
Să luăm atitudine și să fim aspri mustrători față de erezii și eretici, precum sfinții ne învață. Propun să ne strângem – preoți și mireni în fața patriarhiei și să strigăm: “Nu ecumenismului în România!” AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU!
…………………………………………………………..
Pr. Dumitru Stăniloaie: “Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre”
Pr. Gheorge Calciu Dumitreasa: “Eu sunt împotriva ecumenismului! O socot cea mai mare erezie a secolului nostru”
Pr. Arsenie Papacioc: “Sunt împotrivă! Pe viață și pe moarte împotrivă! Ce ecumenism?”
Pr. Ardian Făgețeanu: “Ecumenismul este o erezie, erezia secolului XX”
Pr. Ilie Cleopa: “Noi ortodocșii suntem puțini dar suntem Biserica întreagă. Nouă nu ne lipsește nimic! Noi n-avem ce împrumuta de la protestanți dar nici de la catolici!”
Pr. Iustin Pârvu: “Ecumenismul nu e născut din părerile bisericilor, ci din gândirea proprie a unor pastori ce nu au nimic profund creștin și religios în ei ci doar o viață politică”
Pr. Arsenie Boca: “Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă”
……………………………………………………………
Așadar, ar trebui să ne organizăm și să facem un program oarecum strict de manifest. Să ne pregătim și să venim cu câteva icoane mai măricele, eventual putem face o mică procesiune în jurul patriarhiei, după ce terminăm manifestul. Bannere și pancarte (din orice material: carton, pânză – ce aveți la îndemână) în care sa scriem citate din Sfinții Părinți ca să-i combatem (ex: “Dacă noi vom tăcea, pietrele vor striga.”). Bine ar fi, cine are sau poate să împrumute, să vină cineva cu un megafon pentru a se auzi mai bine.
Să ne gândim și la ceilalți, care vin și nu sunt din București și vin de departe, unde se vor caza (la vreo mănăstire ar fi indicat).
Cel mai bine, în astfel de situații, trebuie să simplificăm lucrurile:
– Gara de Nord- Cazarea o zi sau cât vreți la mănăstire
– Manifestația
– “Mica procesiune”: traseul îl puteți vedea accesând pe https://www.facebook.com/hank.king.5437
Dacă mai veniți cu ceva idei, nu ezitați!
Ar fi ideal dacă ne-ar însoți un preot ca să facem o mica rugăciune de binecuvântare la început și mai ales sa fim îndrumați ca să nu fim fiecare de capul nostru. Să se hotărască  cine vine și cine nu vine!
Cheltuiala e din buzunarul fiecăruia. Eventual, dacă rămâne cineva în lipsă ne putem ajuta între noi. Dar vă asigur că răsplata va fi enorma în cer pentru această MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ – RARĂ.
=================================
Public · Organizat de Radu Nicolae
la 14:00
Trăieşte în Bacau, Romania
Din Bacau, Romania scriitor
  • Orientare politică
    • Mişcarea Legionară – Ordinul Arhanghelului Mihail
    • Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care și-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toți haiducii, car în fața jugului străin nu s-au supus, ci și-au pus flinta în spate și s-au ridicat pe potecile munților, ducând cu ei onoarea și scânteia libertății. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin „majoritățile” lașe și „cuminți”. Ei înving sau mor: indiferent. Pentru că atunci când mor, neamul trăiește întreg din moartea lor și se onorează din onoarea lor. Ei strălucesc în istorie ca niște chipuri de aur care, fiind pe înălțimi, sunt bătute în amurg de lumina soarelui, în timp ce peste întinderile cele de jos, fie ele cât de mari și cât de numeroase, se așterne întunericul uitării și al morții. Aparține istoriei naționale nu acela care va trăi sau va învinge – cu sacrificarea liniei vieții neamului – ci acela care, indiferent dacă va învinge sau nu, se va menține pe această linie.

       S-a luat binecuvântare pentru toți care vor veni. Ne vedem acolo cu ajutorul Bunului Dumnezeu. Doamne, ajută!

SFINTII PARINTI ORTODOCSI DESPRE ECUMENISM

Canonul 10 al Sfintilor Apostoli ~ “Daca cineva s-ar ruga, chiar si in casa cu cel afurisit (scos din comuniune) acela sa se afuriseasca.”

Canonul 45 al Sfintilor Apostoli ~ “Episcopul, presbiterul sau diaconul, daca numai s-ar ruga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca, iar daca le-a permis acestora sa savirseasca ceva ca si clerici (sa savirseasca cele sfinte), sa se cateriseasca.”

Canonul 46 al Sfintilor Apostoli ~ “Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se cateriseasca. Caci ce intelegere poate sa fie intre Hristos si Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

Canonul 64 al Sfintilor Apostoli ~ “Daca vreun cleric sau laic intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sa se roage, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca.”

Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) ~ “Nu este ingaduit ereticilor a intra in casa lui Dumnezeu daca staruie in eres.”

Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea ~ “Nu se cuvine a primi binecuvintarile ereticilor, care sunt mai mult absurditati decit binecuvintari.”

Canonul 15 al Sinodului al Noualea din Constantinopol (861)
“Cei ce propovaduiesc public eresul sau il invata in Biserici, sa fie indepartati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schisma si sfarima unitatea Bisericii.”

Din cuvantul Sinodului al VII- lea Ecumenic (Niceea, 787)
“Sa nu faceti nici inovatie, nici omitere in Predania pe care am pazit-o cu evlavie pina acum. Deoarece toti citi s-au pastrat inlauntrul Sfintei Biserici Universale, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Si cu mare pedeapsa va fi condamnat cel ce va face fie adaugiri, fie omiteri.”

Sinodul de la Constantinopol din anul 1724
“Cei care vor dezerta de la Ortodoxie si vor parasi parintestile si dreptele dogme ale credintei si Predaniile obstesti ale Bisericii si vor decadea si se vor indeparta cu inovatii si cu credinte absurde si cu obiceiuri eterodoxe si vor falsifica si vor maslui adevarul Ortodoxiei, acestia nici nu mai sint, nici nu se mai numesc crestini cu adevarat, ci se taie si se despart de totalitatea madularelor Bisericii si a crestinilor, ca niste eterodocsi si inovatori si se izgonesc afara din sfintul staul ca niste oi riioase si madulare putrede.”

Anatema impotriva ecumenismului a Sfintului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei
“ANATEMA celor ce ataca Biserica lui Hristos invatind ca Biserica Sa este impartita in asa-zise “ramificatii” ce se deosebesc in doctrina si in felul de viata, sau ca Biserica nu exista vizibil, ci va fi formata in viitor cind toate “ramificatiile” – sectele, denominatiunile si chiar religiile – vor fi unite intr-un singur trup, si care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun ca botezul si euharistia ereticilor sunt eficace pentru mintuire, prin urmare, celor ce cu buna-stiinta sunt in comuniune cu acesti eretici inainte-mentionati sau celor ce sustin, raspindesc sau pazesc erezia lor ecumenista sub pretextul dragostei fratesti sau al presupusei uniri a crestinilor despartiti, sa fie Anatema!”
(Data de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver- Canada, august 1983, iscalita de toti episcopii, spre a fi adaugata la sfirsitul anatemelor din Credinta Ortodoxiei, si pomenita mereu in prima Duminica a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei)

Avva Pamvo (sec.V)
“Ca iata iti zic tie fiule, vor veni zile cind vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeestilor Prooroci, stergind Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va departa. Pentru aceasta Parintii nostri au zis: “Cei ce sunt in pustia aceasta sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hirtii, ca va sa stearga neamul cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor, fiindca mare este necazul ce va sa vina.” Si i-a zis lui fratele: “Asadar se vor schimba obiceiurile si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti in biserica sa faca acestea?” Si a zis batrinul: “In astfel de vremuri se va raci dragostea multora si va fi necaz mult. Napadirile paginilor si pornirile noroadelor, neastimparul imparatilor, desfatarea preotilor, lenevirea calugarilor. Vor fi egumeni nebagind seama de mintuirea lor si a turmei, osirdnici toti si silitori la mese si gilcevitori, lenesi la rugaciuni si la clevetiri grabnici, gata spre a osindi vietile batrinilor si cuvintele lor, nici urmindu-le, nici auzindu-le, ci mai virtos ocarindu-le si zicind: De-am fi fost si noi in zilele lor ne-am fi nevoit si noi. Iar episcopii in zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecind judecati cu daruri, nepartinind pe cel sarac la judecata, necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Va intra inca si in norod necredinta, curvie, uriciune, vrajba, zavistie, intaritari, furtisaguri si betie.” Si a zis fratele: “Ce va face cineva in vremile si anii aceia?” Si a zis batrinul: “Fiule in acele zile cel ce isi mintuieste sufletul sau mare se va chema in imparatia cerurilor.” (Patericul Egiptean, pg. 209 cuv. 15)

Sfantul Preacuvios Isidor Pelusiotul (n.360)
“Acei care cuteaza sa scoata sau sa adauge ceva la cuvintele inspirate de Dumnezeu, sufera de o boala sau alta: ori nu cred ca Dumnezeiasca Scriptura a fost dictata de Duhul Sfint, ceea ce ii arata necredinciosi, ori se cred mai intelepti decit Sfintul Duh, si asta inseamna ca sunt smintiti” (Migne 78 A)

Sfintul Efrem Sirul (+379)
“Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei citi murdaresc sfinta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!
Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi marturisirea credintei si unirea Botezului. Si daca am pastrat credinta curata de orice eres si pecetea nestearsa si haina neintinata… Se cuvine ca toti cei ce se apropie de Dumnezeu si vor sa se invredniceasca vietii celei vesnice, sa pazeasca mai inainte de toate Credinta Ortodoxa neintinata. Dar nu trebuie sa fie tradata nepretuita comoara a credintei nici in schimbul dobindirii vreunei vrednicii, nici pentru lingusirile ocirmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei.”
“Cuvine-se deci, sa dispretuim orice osteneala pentru dreapta marturisire a Domnului nostru Iisus Hristos… Sa fugi de purtarea familiara fata de schismatici si eretici! Mai mult, sa te feresti de erezia acelora care Il despart in doua pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Acestia cred in chip contrar celor 318 Sfinti Parinti care s-au intrunit la Niceea.”
“Pe eretici, ca pe niste blasfemiatori si vrajmasi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci ciini si lupi si porci si antihristi, dupa cum zice Domnul: Nu dati cele sfinte ciinilor! (Matei 7:6). Si Ioan zice ca multi antihristi s-au aratat (I Ioan 2:18). Pe acestia deci, nu se cuvine sa-i iubim, nici sa ne intretinem cu ei, nici sa ne rugam impreuna cu ei, nici sa mincam impreuna, nici sa-i primim in casa, nici sa-i salutam, ca sa nu ne facem partasi faptelor lor celor viclene.”
“Pacatul fara iertare e fapta care se indreapta impotriva Duhului Sfint si pacatele tuturor ereticilor, pentru ca au blasfemiat si blasfemiaza pe Duhul Sfint. Acestora nu li se va ierta pacatul nici in viata aceasta, nici in viata ce va sa fie, pentru ca s-au opus lui Dumnezeu Insusi, de la Care se da izbavirea.”

Sfintul Vasile cel Mare (+380)
“Vadita necredinta a ereticilor ne vatama putin. Cu toate acestea, cei ce poarta piele de oaie si se prezinta pe dinafara cu chip pasnic, sfisie dinauntru oile cele intelegatoare ale lui Hristos si vatama mult, inselindu-i pe cei mai simpli. Acestia sunt mai periculosi si greu se apara cineva de ei. Ce lucru indraznet nu au facut acesti innoitori? Din aceasta pricina, i-a despartit Biserica si s-au rupt de ortodocsi si au facut mincinoasa adunare… Totusi, trebuie sa cunoasteti ca, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteti singuri, ci aveti pe multi impreuna cu voi care apara Ortodoxia Sfintilor Parinti, care au alcatuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credintei.”
“Una este crima care se pedepseste acum cu asprime: nepazirea Predaniilor Parintilor. Sa ne luptam pina la sfirsit … nu pentru bani, nu pentru slava… ci pentru a dobindi de obste comoara credintei sanatoase si sa raminem luptandu-ne…”

Sfintul Grigorie Teologul (+389)
“Unde este evidenta necredinta, trebuie sa preferam mai bine focul si sabia si situatiile critice si miinile tiranilor – si toate cu daruire – decit sa luam parte la aluatul pacatului si sa ne unim cu cei care bolesc in credinta… De mii de ori este mai buna dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinte ortodoxe decit pacea, cind aceasta este unita cu patimile.”

Sfintul Ioan Gura de Aur (+ 407)
“Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, in felul acesta o falsifica; la fel si in credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cit de putin in ea, o vatama pe toata. Caci daca, pe de o parte, dogma este rastalmacita, si inger de ar fi, sa nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa.”
“Daca episcopul sau clericul este viclean in chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si inger din cer de-ar fi. Cel care doreste mintuire personala, cel care vrea sa fie un adevarat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela cauta la corabia lui Noe scapare de potop. Cel care are teama de trasnetul strasnic al anatemei, care omoara sufletul si trupul, acela sa ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, sa-si imblinzeasca indaratnicia cugetului sau, cu ajutorul legilor bisericesti si sa se supuna in toate maicii sale – Biserica… Dupa mine, pacea nu este aceea care se tine pe saluturile si mesele comune fara rost, ci pacea intru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovniceasca. Multi distrug astazi tocmai aceasta unire, cind, dintr-o rivna nechibzuita, neluind in seama hotaririle noastre si dind mai multa importanta celor iudaice, socotesc pe iudei drept invatatori care merita o incredere mai mare decit Parintii nostri.”

Sfintul Chiril al Alexandriei (+444)
“Daca cineva schimba ceva in sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clarviziune, ci drept crima si abatere de la dogma si pacatuire impotriva lui Dumnezeu.”
“Atunci se mareste numele pacii, cind nu ne vom impotrivi parerilor Sfintilor, nici nu vom faptui impotriva hotarelor acelora.” (Migne, PG 68-77)

Sfintul Maxim Marturisitorul (+662)
“A tainui cuvintul adevarului inseamna a te lepada de el. Bine este sa traim in pace cu toti, dar numai cu aceia care cugeta aceleasi despre buna credinta ortodoxa. Si este mai bine sa ne razboim, atunci cind pacea lucreaza conglasuirea catre rau”. (Vietile Sfintilor din greaca, 21 ianuarie)

Sfintul Ioan Damaschin (+749)
” Sa ne pazim cu toate puterile noastre sa nu primim impartasire de la eretici, nici sa le-o dam acestora…, ca sa nu ne facem partasi relelor lor credinte si pentru a nu fi condamnati impreuna cu ei.”
“Auziti popoare, semintii, limbi, barbati, femei si copii, cei mai mari, cei mai tineri si pruncii, sfintul neam al crestinilor! Daca cineva va invata, in afara acestora pe care le-a primit Sfinta Biserica Soborniceasca, de la Sfintii Apostoli, de la Parinti si de la Sinoade, sa nu-l ascultati, nici sa primiti sfatul sarpelui, dupa cum l-a primit Eva si a cules moarte. Si chiar daca v-ar invata un inger sau un imparat in afara acestora pe care le-ati primit, astupati-va urechile.” (Stupul Ortodox, 1999)

Sfintul Tarasie, patriarhul Constantinopolului (+806)
“Sa aducem aici in mijloc cartile distinsilor Sfinti Parinti, ca sa le ascultam. Si din acestea sa extragem si sa adapam fiecare dintre noi turma noastra…, deoarece hotarele pe care le-au asezat Parintii nostri nu se muta; ci, dupa ce am invatat Predania apostolica, sa pazim Predaniile pe care le-am primit”.

Sfintul Teodor Studitul (+826)
“Atunci cind Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: “Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cirmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi cistiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramine nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramii tacut si dezinteresat?”
“Sinodul nu este aceasta: sa se intruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se intruneasca in numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor… si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapinirea de a incalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra… Sf. Ioan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati in comuniune cu ei.”
“Avem porunca de la insusi Apostolul Pavel ca, atunci cind cineva invata ori ne sileste sa facem orice alt lucru decit am primit si decit este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeaza a fi osindit, ca nefacind parte din clerul sfintit. Nici un sfint nu a incalcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfint, daca ar fi calcat-o.”
“Si chiar daca am fi pacatosi in multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, indepartindu-ne de orice erezie si urmind oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotaririlor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavirsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane.” (Migne, PG Epistola II.81)

Sfintul Nichifor Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului (+828)
“Si chiar daca foarte putini ramin inlauntrul Ortodoxiei si a bunei credinte, acestia sunt Biserica si in miinile lor se gaseste autoritatea si apararea asezamintelor Bisericii. Si daca acestia ar trebui sa sufere pentru buna credinta, aceasta va fi vesnica lauda pentru ei si li se va darui mintuirea sufletului.” (Stupul Ortodox, 2000)

Sfintul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (sec.X)
“Cea mai buna comuniune este comuniunea in credinta si in dragostea cea adevarata… Nu exista nimic mai minunat decit Adevarul! Exista doar o singura Biserica a lui Hristos, apostoleasca si soborniceasca. Nu mai multe, nici macar doua. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al razvratitilor. Noi, dreptcredinciosii crestini, acestea gindim, asa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie sa pazesti toate fara nici o exceptie si, mai presus de toate, cele ale credintei. Pentru ca daca ai devia cit de putin, pacatuiesti pacat de moarte… Si acestea care au fost hotarite la Sinoadele ecumenice si de obste, trebuie ca toti sa le pazeasca. Si toti citi pazesc cele pe care fie unul dintre Parinti le-a scris in chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecata. Dar pentru cei care nu le primesc este infioratoare neglijenta.” (Epistola I catre papa Nicolae)

Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)
“Pazeste-te, fiule, de cei cu credinta strimba si de toate discutiile lor, caci si pamintul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce traieste in Credinta Ortodoxa isi va mintui sufletul. Fiindca nu exista o alta credinta mai buna, decit curata si sfinta noastra Credinta Ortodoxa … De asemenea, fiule, nu se cade sa lauzi o credinta straina. Cine lauda o credinta straina face la fel ca si cel care-si huleste propria credinta. Cine lauda credinta sa si pe cea straina e un fatarnic si apropiat de erezie … Daca cineva iti spune: “Credinta noastra si a voastra este de la Dumnezeu”, atunci, fiule, raspunde-i asa: “Fatarnicule! Cum pot fi amindoua de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singura Credinta, un singur Botez. (Efeseni 4,5)
Asadar, fiule, fereste-te de acestia si intotdeauna apara-ti credinta ta! Nu te infrati cu ei, ci fugi de ei si intareste-te in credinta ta prin fapte bune! … Fiule, chiar daca va trebui sa mori pentru credinta ta sfinta, du-te cu indrazneala la moarte! Asa au murit si sfintii pentru Credinta, iar acum vietuiesc intru Hristos.” (Patericul pesterilor de la Kiev, 1806)

Sfintul Grigorie Palama (+1340)
“Cei ce sunt in Biserica lui Hristos apartin adevarului, iar citi nu apartin adevarului, nu sunt nici in Biserica lui Hristos.”

Sfintul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444)
“Credinta noastra este dreapta marturisire a Parintilor nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne infatisam inaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic. Toti Dascalii, toate Sinoadele si toate dumnezeiestile Scripturi ne indeamna sa fugim de cei ce cugeta in mod diferit si sa ne indepartam de impartasirea cu ei.”
” Invataturile dascalilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, incredintat fiind ca sunt inselatoare. In materie de credinta ortodoxa nu exista concesie. Distrugerea credintei obstesti este pierzarea de obste a tuturor. Chestiunile credintei ortodoxe nu admit iconomia. Niciodata nu s-au indreptat cele bisericesti prin solutii de mijloc. Intre lumina si intuneric poate cineva sa spuna ca exista ceva de mijloc, numit inserare sau amurg; dar intermediere intre adevar si minciuna nu poate nimeni sa gindeasca, oricit s-ar stradui. Mijloc de impacare intre adevar si minciuna nu exista! In problemele de credinta nu incape pogoramintul si iconomia, deoarece pogoramintul provoaca imputinarea credintei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei.”
” Noi pentru nimic altceva nu ne-am despartit de latini, decit pentru ca sunt nu numai schismatici, dar si eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum sa ne unim cu ei!”
“Acela care il pomeneste pe papa ca arhiereu ortodox este vinovat si latino-cugetatorul trebuie considerat ca un tradator al credintei. Prin urmare, fugiti de ei, fratilor, ca si de impartasirea cu ei, pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni. Nu este altceva de mirare daca si ispititorii lui Satana se preschimba in ingeri ai dreptatii, al caror sfirsit va fi dupa faptele lor.”
“Ii rugam, si ce nu le spuneam care sa poata sa atraga chiar si inimile de piatra: sa revina la acea buna conglasuire pe care o aveam mai inainte si intre noi si cu Parintii nostri, cind toti spuneam aceleasi si nu exista in mijlocul nostru schisma… caci altfel parem “a canta in gol” sau “a coace pietre” sau “a semana pe pamint pietros” sau “a scrie deasupra apei” sau cite altele spun proverbele despre cele imposibil de realizat.”(Scurta scrisoare, P G 159, 1931C)
“Nu voi face aceasta niciodata, orice s-ar intimpla! Nu voi semna niciodata unirea, chiar daca ar trebui sa-mi primejduiesc insasi viata mea!” – a raspuns Sfintul Marcu imparatului Bizantului care cauta sa-l induplece a semna mincinoasa si tradatoarea unire cu ereticii catolici la sinodul tilharesc de la Ferrara-Florenta, 1438-1439.

Declaratiile vremii despre misiunea sfintului Visarion Sarai (+1701) in Ardeal
“La indemnul lui, in multe locuri poporul nu mai merge la biserica, nu se serveste de preotii uniti, mortii si-i ingroapa fara prohod si fara mingieri duhovnicesti, copii si-i boteaza prin femei batrine si se intimpla si alte pagube duhovnicesti de felul acesta.” (din Proloage, vol.I, editia din anul 1991, dupa care citatul a fost scos…)

Text din “Memoriul” din anul 1757 al credinciosilor ortodocsi transilvaneni
“A venit vremea ca ne-am dus la mormintele mortilor si am zis: Iesiti morti din gropi, sa intram noi de vii, ca nu mai putem rabda pedepsele ce ne vin de la popii uniti si de la domnii tarii. Pe nime nu-i doare de noi, nici pe domnii cei sasesti, nici pe domnii cei nemtesti, nici pe cei unguresti. Ca toate temnitele le-au umplut de noi pentru legea cea greceasca (ortodoxa, n.n.) si atita ne-au pradat, venind cu catane pe capul nostru, cit nu stim cu ce o sa platim portia imparatului.”

Sfintul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779)
“Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adincurile intelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am inteles si acest lucru adevarat, dumnezeiesc, ceresc, desavarsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi bine-credinciosi e buna si sfinta, ca sa credem si sa ne botezam in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfirsit, ca sa va bucurati si sa va veseliti de mii de ori, ca v-ati invrednicit sa fiti crestini ortodocsi, si sa plingeti si sa va tinguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umbla in intuneric, in mainile diavolului.”
“Evreul imi spune ca Hristosul meu e un copil din flori si Preasfinta Fecioara a mea e o desfrinata, iar Sfinta Evanghelie imi spune ca acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi sa ma uit la evreu? Daca un om ma ocaraste, imi omoara mama, fratii, copiii, dupa care imi scoate ochii, ca si crestin am datoria sa-l iert. Dar sa-L ocarasca ei pe Hristosul meu si pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau sa-i mai vad, dar domniile voastre cum va rabda inima si mai faceti afaceri si tocmeli cu evreii?
De ce v-am spus acestea, crestinii mei? Nu ca sa-i omoriti pe evrei si sa-i prigoniti, nu, ci ca sa-i plingeti ca L-au lasat pe Dumnezeu si s-au dus cu diavolul. V-am spus ca sa ne caim acum pina mai avem vreme, ca sa nu se intimple sa se minie Dumnezeu pe voi si sa ne lase din mina Lui si sa patim si noi ca evreii si chiar mai rau.” “Pe papa Romei sa-l blestemati, fiindca el e cauza.”
“Antihristul e unul papa, iar nu altul (adica turcul n.n.) cel care e in capul nostru. Intelegeti cine, fara sa-i spun numele.”
“Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede in ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre.” (Stupul Ortodox, 1999)

Sfintul Paisie de la Neamt (+1794)
“Au ereticii sunt rimlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu ca vei zice ca sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevarat sunt, atunci Sfinta noastra Biserica ii afuriseste pe dinsii. Si pe care Sfinta Biserica ii afuriseste si eu, impreuna cu Biserica, fiul ei fiind, ii afurisesc.”
“Iara preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stapinirea papii, savirsea aceasta mare taina a Botezului, fara de nici o impiedicare sau indoire, ca pre o prea de nevoie la mintuirea omului”, iar despre uniati: “Ca pentru alte rataciri si erezii rimlenesti, ce nu se cuvine de acum sa-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele rimlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nadejde de mintuire? Nicidecum. Numai pentru Botez iti voi vorbi tie din Scripturi, fara de care nu poate avea nimeni nadejde de mintuire.”
“Unia este o aschie desprinsa de la Sfinta Biserica a Rasaritului si unire cu necredincioasa, ca sa nu-i zic biserica rimleneasca. Unia este inselaciunea diavolului, ce-i vaneaza pe cei nesocotiti intru pierzanie. Unia este un lup rapitor de suflete in piele de oaie. Unia este veninul aducator de moarte, in chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mladita inainte-mergatoare a antihristului, ce ademeneste cu magulire pe cei mai nestiutori intru pierzanie. Unia este prapastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sarut a vindut Credinta Pravoslavnica … Unia este ca si rimlenii eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt rimleni, cind toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au calcat in picioare si pe cele rimlenesti le-au adoptat, zicind cu nerusinare, precum ca Duhul Sfint purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevaratului eretic … aceluia i se inchina si, in loc de Hristos, pe el de capetenia bisericii il au.”
“Un asemenea juramint, adica anatema, asupra celor ce se impotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pusa de patriarhii Rasaritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pina la sfirsitul lumii va ramine tare si neclatita si nedezlegata cu darul lui Hristos.” (Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. II, Chisinau, 1999, p.49)

Sfintul Nicodim Aghioritul (+1809)
“Se cuvine sa ne ingradim pe noi insine si sa ne separam de episcopii care, in chip vadit, staruie in greseala privitor la cele ce tin de credinta si de adevar, asadar se vadesc a fi eretici sau nedrepti.”
“Zice inca si dumnezeiescul Hrisostom (in voroava cea de La inceput era Cuvantul) “Nu te amageasca pe tine o ascultatorule adunarile ereticilor, ca au Botez dar nu luminare, ci se boteaza cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaza.” Ci si sfantul Leon in Epistolia cea catre Nichita zice: “Nici un eretic nu da sfintenie prin taine.” Iar Ambrosie in Cuvantul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: “Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu, nu sfinteste”
(Talcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neamt de la 1844)

Sfintul Ioan de Krnostadt (+1908)
“Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sa fie una cu ei in Hristos, o singura Biserica, o singura obste a celor credinciosi! Care insa, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre intii-statatorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi, xiondzi (numele polonez pentru preot n.n.) sau pateri se va invoi sa se lepede de ratacirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem sa ne invoim la invatatura lor eretica fara sa aducem vatamare mintuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit – minciuna cu adevarul?
Iezuitii catolici in folosul papei si a propriei lor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei, afirmind ca pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot intrebuinta toate mijloacele nelegiuite: adica si ca sa omoare si ca sa vicleneasca in tot felul si sa prigoneasca credinta ortodoxa, sa o numeasca schismatica si o credinta de ciini, si sa-i arda pe ruguri pe ortodocsi, ca pe Hus si pe altii.
Neindoielnice sunt cuvintele Mintuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este impotriva Mea (Matei 12,30). Catolicii, luteranii si reformatii au apostaziat de la biserica lui Hristos – ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrajmasie impotriva noastra, cauta din rasputeri sa ne omoare, ne strimtoreaza in tot chipul pentru credinta noastra, ne batjocoresc si ne fac toate felurile de neplaceri mai ales in asezarile lor cele mai insemnate, ei merg in chip vadit impotriva lui Hristos si a Bisericii Sale, nu cinstesc de viata facatoarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moaste, nu respecta posturile, strimba dogmele credintei celei mintuitoare. Ei nu sunt cu noi ci impotriva noastra si impotriva lui Hristos. Intoarce-i Doamne la adevarata Ta Biserica si mintuieste-i!
“De gresita intelegere de catre catolici a cuvintelor Mintuitorului: Tu esti Petru si pe aceasta piatra (pe Hristos, pe Care Petru L-a marturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate ratacirile catolicilor si papilor si mai ales parelnicul primat papal in Biserica si parelnicul rang al papilor de loctiitori ai lui Hristos. Ci uitati-va cite rataciri sunt ingaduite in credinta papei (iar nu a lui Hristos) rataciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu – si le veti intoarce spatele cu nemultumire si groaza! O trufie omeneasca! O trufie sataniceasca! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism!”
“Catolicii recunoscindu-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevaratul Cap al Bisericii – Hristos L-au pierdut si au ramas lipsiti de Cap. Intreaga istorie a papismului da marturie ca la catolici nu este Cap fiindca ei fac lucruri necuvioase, lupta impotriva Bisericii Ortodoxe. Iar in invatatura lor dogmatica – vai, cite erezii, inovatii, abateri de la adevar! O, pierzator sistem papist! Singurul Cap al Bisericii ceresti, pamintesti si din cele mai dedesubt este Hristos Dumnezeu!” (Spicul Viu, ed. Sophia, Bucuresti, 2002)

Sfintul Lavrentie al Cernigovului (sec. XIX)
“Vor veni asa vremuri cind vor umbla din casa-n casa ca lumea sa semneze pentru acel singur imparat si se va face un recensamant al populatiei foarte drastic… Vine timpul, si nu e departe, cind foarte multe biserici si manastiri se vor deschide si se vor repara, le vor reface nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. Vor auri acoperisurile atit ale bisericilor cit si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la caramizile lui Faraon. Preotul nu va mai face si misiune. Cind vor termina lucrarile va veni vremea imparatiei lui antihrist si el va fi pus imparat… Toate bisericile vor fi intr-o bunastare imensa, pline de bogatii ca niciodata, dar sa nu mergeti in ele. Antihrist va fi incununat ca imparat in marea biserica din Ierusalim cu participarea clerului si a patriarhilor. Intrarea si iesirea in Ierusalim va fi libera pentru orice om, dar atunci sa va straduiti sa nu va duceti, caci totul va fi spre a va lingusi pe voi, ca sa va atraga in ispita… Bisericile vor fi deschise, dar crestinul ortodox traitor nu va putea intra in ele ca sa se roage, caci in ele nu se va mai aduce jertfa fara de sange a lui Iisus Hristos. In ele va fi toata adunarea satanica.” (Talantii imparatiei, Arhim. Arsenie Boca , p.186)

Sfantul Nectarie de la Eghina (+1920)
“Despartirea Bisericilor a avut loc sub Fotie…, dupa ce Biserica Constantinopolului depasise pericolul de a fi exclusa din Unica Biserica Soborniceasca si Apostoleasca, iar Biserica Romana, sau mai bine zis papala, nu mai propovaduia dogmele Sfintilor Apostoli, ci ale papilor… Cei care nu s-au renascut prin lucrarea dumnezeiescului har in singura Una, Sfinta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica, in nici o alta biserica, nici vazuta, nici nevazuta, nu o vor face… Atit timp cit cauzele principale ale despartirii ramin aceleasi…unirea este imposibila…” (Stupul Ortodox, 1999)

Sfintul Ioan Iacob de la Neamt (+1960)
“Iar citiva dintre slujitorii Sfintului Altar din ziua de azi defaima aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfint prin Sf. Apostoli si prin Sf. Parinti ai celor sapte Sfinte Soboare ecumenice si ei zic: “Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.” Nu zic ca ei de multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a intunecat mintea si au napirlit, cazindu-le si parul si barba si mustata, facindu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calca in picioare, dar predica sus si tare ca sunt ortodocsi.” (Hrana duhovniceasca, Buc., 2000)

Sfintul Iustin Popovici (+1979)
“Conform gindirii unitare a Parintilor si a Sinoadelor, Biserica este nu numai una, ci si unica… Biserica este una si unica, pentru ca ea este trupul Unuia si Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu exista Biserica, iar unde nu exista Biserica, acolo nici Euharistia nu exista. In afara acestei identitati, adica a Bisericii si a Euharistiei, se afla erezia, falsa biserica si antibiserica. Biserica, prin dumnezeiasca Euharistie, este unitate soborniceasca si unirea lui Hristos cu credinciosii si a credinciosilor cu Hristos. Si in Euharistie si in Biserica, Dumnezeul-Om Hristos este Unul si, de asemenea, este “toate si intru toti.” (Col. 3:11).
Din unica si nedespartita Biserica a lui Hristos, in diferite timpuri, s-au desprins si s-au taiat ereticii si schismaticii, care au si incetat sa fie madulare ale Bisericii. Unii ca acestia au fost… romano-catolicii si protestantii si unitii si toata cealalta legiune eretica si schismatica. Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. In el se afla cu inima lor toate umanismele europene cu papismul in frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decit erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de “pan-erezie” (erezie universala). De ce? Fiindca in cursul istoriei, felurite erezii tagaduiau sau denaturau anumite insusiri ale Dumnezeului-Om Hristos, in timp ce ereziile acestea europene indeparteaza pe Dumnezeul-Om in intregime si pun in locul Lui pe omul european. In aceasta privinta nu e nici o deosebire esentiala intre papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al caror nume este “legiune”.
“Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Biserica si el, un om, a luat locul Dumnezeului-Om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este in acelasi timp si “moartea a doua” a papismului iar prin el si cu el, a oricarui umanism. Totusi, inaintea Adevaratei Biserici a lui Hristos care de la aratarea Dumnezeului-Om Hristos exista in lumea noastra paminteasca ca Trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie, fiindca nici o erezie nu s-a ridicat atit de radical si atit de integral impotriva Dumnezeului-Om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a facut papismul prin dogma despre infailibilitatea papei – om. Nu exista nici o indoiala ca dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o razvratire nemaivazuta impotriva Dumnezeului-Om Hristos. Dogma aceasta este, vai, cea mai ingrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pamint, o noua tradare a lui Hristos, o noua rastignire a Domnului – numai ca nu pe crucea cea de lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papist. Si toate acestea sunt iad, iad, iad pentru sarmana fiinta paminteasca ce se numeste om. Acolo unde Il inlocuiesc pe Dumnezeul-Om Hristos cu omul, fie si cu cel numit infailibil, acolo se desparte trupul de Cap. Si dupa cum din aceasta pricina Biserica dispare de acolo, tot asa se pierde si ierarhia apostoleasca divino-umana si succesiunea apostolica sacramentala.” (Biserica Ortodoxa si ecumenismul, 2002)

Cucernicul Parinte Dumitru Staniloae (+1993)
“Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc ca ecumenismul este produsul masoneriei; iarasi vor sa relativizeze credinta adevarata. A avut dreptate Biserica zicind ca nu prea suntem uniti. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decit un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decit un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie.”
“Au venit odata si aici, la un congres al ecumenistilor. Si unul dintre reprezentantii lor a sustinut ideile socialiste. Eu i-am combatut si vorbeam mereu de Hristos. Iar ma intrebau: “De ce tot vorbiti de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos”. S-au suparat teribil si, dupa ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru ca vorbeam de Hristos si nu de probleme de-astea sociale. De ce sa mai stau de vorba cu ei care au facut femeile preoti, sunt de acord cu homosexualii, nu se mai casatoresc…” (interviu preluat din Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)
“Lupta catolicismului n-a avut o baza spirituala, crestina, asa cum a fost cea din Rusia sau cea de la noi. Ne acuza Todea ca suntem Biserica tradatoare. Doua mii de preoti ortodocsi au stat in inchisoare. Eu am fost in inchisoare si n-am vazut nici un preot unit. Toti s-au facut ortodocsi sau au intrat in diferite intreprinderi in care faceau pe turnatorii.” (Omagii parintelui Dumitru Staniloae, ed. MMB, 1994)
“Caracteristica fundamentala a crestinismului, care consta in surparea zidului despartitor dintre Dumnezeu si oameni (…) e inlaturata in catolicism intr-o noua forma. Sobornicitatea crestina, insasi Biserica, trupul tainic al lui Hristos, e desfacuta din imbratisarea iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos si transformata intr-o societate pur laica. (…) Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spatiului si numai cu o persoana, cu papa in Vatican. (…) Tot ce conteaza e dependenta juridica de o persoana omeneasca. Misticul e transformat in juridic, viata in Biserica devine o preocupare de buna si uniforma orinduiala juridica. Cuvintele religioase nu mai exprima de aceea nici ele misterul unor experiente religioase directe, ci devin termeni juridici si rationalisti, de precizari pozitiviste, pamintesti.” (Ortodoxie si romanism, pp.100-101)

Parintele Cleopa Ilie de la M-rea Sihastria (+1998)
“Mi-au pus intrebari despre unitatea Bisericilor, ca ei vor sa uneasca Bisericile si sa faca, precum a zis Mantuitorul, o turma si un pastor. “Domnule director, i-am zis, biserica dumneavoastra, protestantismul, este suspendat in aer. N-are temelie! -Dar de ce, parinte? – Unde vi-i Sfinta Traditie? Unde-s Sfintele Canoane? Unde-i practica Bisericii de 2000 de ani? Ati desfiintat totul si acum vreti sa va apropiati de noi? Este imposibil! Noi de-abia avem puncte comune cu catolicii, daramite cu protestantii. Ei sunt la foarte mare distanta de noi, au numai doua Taine, si acelea nu ca taine, ci numai ca simboluri: Botezul si Cina Domnului. La Cina Domnului fac o masa comemorativa cu piine si cu vin in cinstea lui Hristos, dar nu mai cred ca se preface piinea si vinul in Trupul si Singele Domnului. N-am cind sa spun discutia de acolo ca-i mult de spus.”
“-Cum vedeti unirea Bisericilor?”, Parintele raspunde: “-Fratilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i in puterea noastra. Iata cum vad eu: sa punem post si rugaciune catre Dumnezeu si cind va veni Duhul Sfint sa ne gaseasca ca Sfintii Apostoli. Asta e lucrarea Duhului Sfint. Iar daca va veni Duhul Sfint cind il cerem cu post si rugaciune, cind va veni la toate mintile arhiereilor catolici si ortodocsi, va fi aceeasi gindire: Hai sa ne unim ca n-au fost la inceput doua Biserici ci una singura. Deci asta sa cerem de la Dumnezeu, ca El poate face unitate de vederi in toate privintele… Iar daca este vorba sa se creada, sa se faca unitate de credinta, atunci numai Domnul stie… Noi, nu.”
“Ati vazut la primi voievozi crestini ai romanilor, de cind sunt cele trei tari romane, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost ortodocsi… Stefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel Batrin nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii astia au venit acum. Nici o secta nu exista in tara noastra pe atunci. Acestia vin din strainatate, platiti de masoni, sa ne strice dreapta credinta si originea noastra de popor ortodox (…). Sa tineti credinta care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre! Sa tineti credinta pe care o avem de doua mii de ani! Nu va luati dupa slugile satanei care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpara pe prosti si pe nelamuriti in credinta, sa rupa unitatea in sufletul poporului roman si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii in tara aceasta. Paziti-va de acestia! Au case de rugaciuni dar acolo e casa satanei. (Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)

Parintele arhimandrit Arsenie Boca (+1989)
“Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni. Inapoi la Sfinta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!” (Talantii imparatiei, p.197)

Arhimandit Gheorghios Kapsanis, egumenul M-rii Grigoriu, Athos
“Ce este ecumenicitatea? Bisericile Ortodoxe din intreaga lume sunt organizate, din punct de vedere administrativ, in Biserici locale sub conducerea unor sinoade locale, respectiv patriarhii. Toate bisericile locale sunt organizate la rindul lor sub forma unui sinod ecumenic din care fac parte reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.
Ce este ecumenismul? Ecumenismul in schimb, este o forma institutionala prin care, sub numele pacii si al unitatii, sunt adunate la un loc toate religiile lumii precum evrei, musulmani, budisti care nu cred in Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, si unde se dezbat probleme economice, politice, sociale, culturale etc. Ecumenismul cauta prin toate acestea sa se impuna ca noua religie a viitorului. Cu certitudine, Biserica Ortodoxa este ecumenica adica soborniceasca. Una este insa ecumenicitatea si alta este ecumenismul. Biserica Ortodoxa este ecumenica, dar nu ecumenista. Ea ramine ecumenica atita vreme cit nu cade in ispita ecumenismului. Ecumenicitatea constituie expresia deplinatatii Bisericii si se propune si celorlalti, fara sa se imparta sau sa se ajusteze dupa conceptiile omenesti. Asadar Biserica noastra Ortodoxa este ecumenica si deoarece intreaga lume are nevoie cu adevarat de ecumenicitatea ei, este necesar ca ea sa se mentina ecumenica si sa nu cada in ecumenism. Iar aceasta nu numai pentru a-si pastra ecumenicitatea ei, ci si pentru a ajuta cu adevarat lumea. Un rol important in miscarea ecumenica il are teoria ramificatiilor care este o erezie eclesiologica promovata in cercurile teologice asa-zis moderniste, a carei esenta este ca toate confesiunile crestine existente in momentul actual sunt vazute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos si care detin in mod egal harul Sfintului Duh si Adevarul Divin. La baza acestei invataturi eretice sta interpretarea incorecta a procedurilor canonice privind primirea in Biserica a ereticilor si schismaticilor.” (Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)

Cucernicul Parinte Gheorghe Calciu
“Intelegerea ecumenica de unire si armonie a lumii este de fapt o forma a miscarilor internationaliste pe plan religios, in care se incearca desfiintarea natiunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmaresc doar gloria lor, buna lor viata si satisfacerea dorintei de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este in sine o actiune diabolica si sunt de acord cu unii teologi greci care spun ca ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru… Am sperat ca Romania va fi urmatoarea tara care va iesi din ecumenism.” (“Ziua” de Bucuresti, 5 dec.1998, pg.8)

Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos
“Poate fi spus ca de este o mare erezie astazi, este asa-numita erezie eclesiologica, care se confrunta mai ales cu pastorii Bisericii. Este o mare confuzie astazi despre ceea ce este Biserica si care sunt adevaratii ei membri. Se confunda identitatea Bisericii cu alte traditii umaniste si se gindeste ca Biserica este fragmentata si despartita, dar mai mult se ignora singura cale de mintuire a Bisericii.” “Papistasii nu au preotie nici taine… Vaticanul nu este biserica, ci un sistem politico-economic situat in afara Bisericii, iar papa cu toti “clericii” Vaticanului nu sunt urmasi ai Apostolilor, nu au predania si succesiunea apostolica… Papistasii sunt francolatini, iar pe deasupra si eretici. Papismul se afla in afara Bisericii…, si pentru ca in afara Bisericii nu exista Taine, pentru aceasta clericii papistasilor si insusi papa, pentru noi ortodocsii, nu au preotie, adica au fost taiati de la succesiunea apostolica. Daca se va pierde Credinta Ortodoxa, atunci nu va mai exista nici Biserica, nici Dumnezeiasca Euharistie… Parintii Bisericii din veacul al VIII-lea observasera ca papismul, sub influenta francilor, a schimbat teologia ortodoxa si astfel nu mai facea parte din Biserica Ortodoxa care pazea in intregime adevarul revelat. De aceea, papa nu mai era pomenit in Diptice.” (Cugetul Bisericii Ortodoxe, Cap.I)

Cuviosul Ghenadie Sholarios, Patriarhul Constantinopolului (sec.XV)
“O grecilor (romanilor, n.n.) vrednici de mila, de ce inca rataciti si lepadind orice nadejde in Dumnezeu cautati ajutorul francilor (Europei, n.n)? Cum de impreuna cu intreaga Cetate, care curind va cadea, pierdeti Ortodoxia voastra? Milostiv fii mie Dumnezeule! Aduc marturie inaintea Ta ca sunt nevinovat de aceasta nelegiuire. O, bietii de voi care vedeti ce se-ntimpla in jurul vostru si in vreme ce robia va este tot mai aproape, va lepadati de credinta parintilor vostri si primiti faradelegea! Nu ma voi lepada nicicind de tine, iubita Ortodoxie, si n-am sa te ascund Sfinta Predanie, cita vreme duhul meu mai salasluieste in trupul acesta.” (Sinodul de la Ferrara-Florenta, ed. Scara, 2002, p.161)

FRAȚI ORTODOCȘI, ASISTĂM NEPUTINCIOȘI ȘI NEPĂSĂTORI LA DECĂDEREA ORTODOXIEI? – Radu Iacoboaie, 8 ianuarie 2015

Nu este neapărat nevoie să fii cercetător în bizantinologie, ca să realizezi faptul, că decăderea Bizanțului (a celui mai longeviv imperiu, care a existat timp de 1123 de ani!) seamănă foarte mult cu decăderea ortodoxiei contemporane. (puteți studia în acest sens filmul documentar ,,Căderea Constantinopolului – Lecția Bizanțului”) Se ridică unele întrebări legitime. Cum putem explica noi acea apatie și oboseală a bizantinilor de atunci, lipsa voinței lor de a trăi, descurajarea și pesimismul lor accentuat, pe care îl vedem și la frații ortodocși de astăzi?


          În primul rând, credem că acestea se datorau trădării principiilor creștine și a dogmei ortodoxe, a unor compromisuri de credință făcute de către mai marii lor, unii împărați și ierarhi. Unirea eclesiastică cu Roma, trădarea ortodoxiei de către Sf. Patriarh de atunci și a împăratului bizantin la Sinodul de la Florența-Ferrara între 1438-1439, credem că a constituit punctul culminant care a înlesnit căderea Constantinopolului în mâinile păgânilor turci în 1453. Iar în mod evident, Dumnezeu și-a retras Harul Său, a îngăduit acest lucru de o mare gravitate, drept pedeapsă pentru păcatele lor.
          Frați ortodocși, dacă nici noi, fiecare în parte, nu mai mărturisim astăzi, când unii ierarhi și Patriarhul acceptă rugăciunile în comun cu catolicii și protestanții, atunci cine?… A devenit oare mărturisirea lui Hristos un lucru atât de neînsemnat sau complet inutil?… Sau poate ne este frică mai mult față de oameni decât de Dumnezeu?
          În Sfânta Scriptură scrie negru pe alb: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei, cap. 10, 32-33; Luca cap.12, 8-9)

          ,,Și chemînd la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i folosește omului să cîștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrînat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el, cînd va veni întru slava Tatălui său cu sfinții îngeri.” (Marcu, 34-38)

          Reproducem tot în acest sens mai jos și un cuvânt de învățătură rostit de către părintele Iustin Pârvu, chiar înainte de demararea campaniei anticip, publicat în ,,Glasul monahilor”, nr. 4 (18)/ aprilie 2005.

,,– Părinte, Biserica este astăzi clătinată de multe devieri. Ce atitudine să avem față de ele?

– Cei ce mărturisesc apărându-și credința sunt ca niște apologeți ai vremurilor acestora. Este dovadă de curaj și de sacrificiu să mărturisești pentru că astazi, când adevărul este sistematic ascuns cu meșteșugire diplomatică, riscul este foarte mare: să-ți pierzi serviciul, să ajungi pe drumuri, să intri la pușcărie, să fii caterisit …

– Nu poate fi vorba despre un eroism exagerat?

– Nu este un eroism deloc, ci frica de a nu-ți vinde sufletul, este o datorie. A nu mărturisi este exagerat, a tăcea este mai grav.

– Și când trebuie să taci?

– Când o fi timpul. Trebuie să știi când să taci și când să mărturisești. Dar de cele mai multe ori tăcerea este ascundere a acestor realități, o trădare a adevărului. Știm că un ucenic al Sf. Paisie cel Mare, pe când trecea prin lume, a tăcut în fața unui evreu care i-a ocărât credința lui cum că nu e dreaptă. Și urmarea a fost că Sf. Paisie, când a ajuns el la mănăstire, nu l-a mai recunoscut ca ucenic, văzând că darul de la Botez s-a depărtat de la el. A fost de acord [cu evreul] și a căzut din darul lui Dumnezeu (…).

Nu e justificat să stai de-o parte. Aceasta se întâmplă când ești într-o poziție defavorizată, când nu ai pe ce să te sprijini. Dacă ai un sprijin puternic, ai mai multă îndrazneală să mărturisești, te avânți fără frică precum copilul care are lângă el pe tatăl. Păi, noi nu-l avem pe Hristos și pe sfinții săi și tot adevărul la care ne-am angajat? Credința noastră nu-i puțin lucru, este mărturisită de sfinții Părinti prin viața, cu cuvântul și chiar cu moartea lor. Stăm pe un reazem neclintit, pe care ceilalți nu-l au. Biserica noastră creștină Ortodoxă nu e o scornire omenească, e din veșnicie, nu-i o instituție pământească, e de la Dumnezeu. Trebuie să păstram linia Sfinților; ei nu treceau ușor cu vederea, povățuiau, mustrau și săreau când era vorba de erezie.

– Dar aceia erau Sfinți. Noi, păcătoși fiind, putem mărturisi la fel ca ei?

– Bineînțeles. Oricând o putem face. Harul lui Dumnezeu este cel care lucrează, iar harul este cel care lucrează, iar harul același este, ieri și azi și în veci. Noi suntem ființe nevrednice și ne facem și mai nevrednici dacă rămânem căldicei; nu suntem nici reci, nici fierbinți.

– Cine-i îndreptățit să mărturisească?

– Cine are unele convingeri și le mărturisește. Oricine. Nu ne băgăm în probleme pe care nu le cunoaștem și nu suntem în stare să le sustinem, dar de cele pe care le cunoaștem ne ținem de ele. Iar dacă vrei să faci o apologie mai serioasă trebuie să ai o cunoștință duhovnicească, un har special de la Dumnezeu să faci aceasta, cum făceau Sfinții. De nu – trebuie să ai o rațiune bogată care să sintetizeze corect ce au spus dascălii Bisericii.

– Ce amestec este justificat cu celelalte credințe, cu celelalte biserici?

– Biserica Ortodoxă este veșnică prin Hristos Dumnezeu, e netrecătoare, nu are nevoie să se amestece cu nimic altceva ca să nu se dilueze. Se apropie, dar nu se amestecă. Nici măcar nu poți avea o relație. Vin foarte mulți oameni și mă întreabă ce să facă: să mai intre sau nu în bisericile în care s-au făcut slujbe ecumenice? Eu le-am spus că, atunci când vor vedea că se vor împărtăși unii de la alții, să nu mai stea. Dar nici așa. Ne temem de cuvintele Sfinților Părinți care interzic să stăm sub același acoperiș cu ereticii. Ba canoanele spun că nici cu creștinii necununați să nu stai la masă, darmite cu ereticii. În cazul acesta ea nu mai e Biserică. De altfel e și prorocit că toate organizațiile ecleziastice vor cădea groaznic și deodată, chiar și instituția Bisericii. Sf. Ignatie Briancianinov spune asta. Biserica decade prin primirea umanismelor. Umanismul este închinare la idoli, iar dogma infailibilității papale este o latură a umanismului, după cum spune și Sf. Iustin Popovici, reînviind idolatria. Toți se închinau și venerau Partidul ca pe un idol. Iar cei care au tăcut și s-au supus ideologiei comuniste chiar siliți, socotesc că sunt asemenea închinătorilor la idoli.

– Oamenii nu mai sesizează aceste pericole, fiind manipulați ușor prin mass-media. Cum mai pot fi treziți?

– Din ignoranță turma nu are habar pe cine preamăreste. E foarte greu să convingi o masă de oameni când toți preamăresc același lucru. Ce să-i mai spui bietului om? Face și el precum aceia din antichitate, când se hotăra moartea unui filosof. Se dăduseră niște scoici pe care să scrie oamenii votul lor. O bătrâna a scris să fie omorât. Cineva o întreabă: cunoști mata pe acesta? Nu-l cunosc, răspunde ea. Apoi cum de l-ai condamnat?… Dacă așa au făcut toți, am făcut și eu ca ei.

– Dar dacă nu ai o trăire ortodoxă, ce putere mai are mărturisirea ta?

– Dacă nu ai traire ortodoxă nici să nu îndrăznești să spui ceva. Dar chiar așa, când ai cât de puțin și te temi să nu pierzi dreapta credință, Îți dă Dumnezeu și putere, și înțelepciune să mărturisești, și curaj, și spirit de jertfă. Cel mai important e să fii acolo, pe calea cea strâmtă. Ce credeți, că trăitorul este musai cel ce face paraclise și acatiste și crede că face mare ascultare, ignorând adevărurile de bază ale Bisericii? Ascultarea se face până la mântuire. Adică, când ți-a periclitat starea de mântuire, nu mai asculți.

– Și cum îți dai seama?

– Foarte simplu. Când trăiești puțin, Dumnezeu îți descoperă mult. Tu să-ți faci datoria ta de creștin, că-ți dă El înțelepciunea căreia nu-i vor putea sta împotrivă toți potrivnicii.

– Dar dacă apără adevărul cu răutate?

– Depinde. De unde știm noi că un apărător al Ortodoxiei o face cu răutate? Păi, nu este decât să mă mânii pe păcat și pe eretici. Am tot dreptul acesta. Sf. Ioan Gură de Aur spune că-i sfințită palma celui care-l lovește pe eretic. Nu pot să spun eu că cel ce face o constatare, o analiză, o face numaidecât pătimaș. O fi și asta, dar nu întru totul. Mai este și puțina jertfă. Că n-o fac pentru a câștiga drepturi personale, moșii, ci pentru că-mi ia credința. Atunci nu mai e de stat pe gânduri. Atunci când îmi confiscă căsuța mea, să zic: Fie numele Domnului binecuvântat! Însă ce a făcut Iov când voia vrăjmașul să se atingă de sufletul lui? Nu l-a predat, măi. De trup să nu ne pese, dar sufletul trebuie păzit. Dacă ne pierdem dreapta credință, asta înseamnă că ne pierdem sufletul. Cum să ni-l vindem? Rămânem ortodocși.

– Cum să te supui stăpânirii de azi?

– Ne supunem în cele ce nu împiedică porunca lui Dumnezeu. Mă supun păstorului care intră și iese pe ușă. Dar cel care intră ca furul pe aiurea, chiar și prin altar, și prin școală, prin cârciumi, prin droguri, prin homosexualitate și toate fărădelegile, pe acela n-am voie să-l ascult. Noi, care avem răspundere, ce facem?

– Și dacă te caterisesc?

– Caterisirea este omenească. Dar Sfinții câte prigoniri și nedreptățiri n-au răbdat, de care mai degrabă nu suntem noi vrednici? Nu așa s-a întâmplat și cu Sf. Ioan Gură de Aur? Dar nu s-a dat înapoi. Asta nu l-a împiedicat cu nimic să mărturisească în continuare adevărul.

– Este o vrednicie a fi prigonit?

– Păi, este o vrednicie, căci asta înseamnă că trăiești oleacă. Dacă n-ar fi fost sângele martirilor, care au mărturisit dreapta credință în fața prigonitorilor Bisericii, n-am mai fi avut moștenirea aceasta de care ne bucurăm acum.

– Care este cea mai mare problema a Bisericii astăzi?

– Primejdia cea mai mare este că noi, de 2000 de ani, săpăm la temelia Sfântului Altar slujind cu nevrednicie. Răul este în noi.”

http://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/01/08/frati-ortodocsi-asistam-neputinciosi-si-nepasatori-la-decaderea-ortodoxiei-radu-iacoboaie-8-ianuarie-2015/