archive.org/details/actsanddecreess00lucagoog/page/n6
Acte și Decrete ale Sinodului din Ierusalim
ținut sub Dositei al Ierusalimului, Patriarhul Ierusalimului in 1672
Londra Thomas Baker 1899
pag.69-71
Further, if any such thing had happened to the Eastern Church, the hindrance could have been nothing else except some fear ; and this fear could only have been, either forsooth spiritual, or bodily. If the fear of the Easterns had been divine and spiritual, it would have been impossible for them not to have professed aright* in all things. For where there is divine fear, one must not believe one thing and profess another. For that is execrable. But if the fear were human, it would forsooth have been some consideration for man that they were unable to openly proclaim what was in their hearts, as happeneth to the most cursed and guilty Jews that are found in Spain ; but this is foreign to the Orthodox faith of Christians. For he that preferreth glory from men rather than glory from God cannot be a Christian at all. But this [failing] is not characteristic of the Easterns. Since, if this were possible with them, it would be possible for them to be indeed Christians in their hearts, but with their mouth and with signs to be one in faith with their rulers. For so they might be delivered from the terrible things which they suffer. But this is impossible for the Easterns to entertain, even in thought ; and, therefore, the more impossible. For if iniquity seemeth to differ from iniquity, yet both lead to one end those that they infect, to eternal chastisement forsooth ; and, therefore, all iniquity whatsoever, as incurring eternal punishment, is to be shunned of those who would obtain salvation.
—
Mai mult, dacă așa ceva s-a întâmplat cu Biserica Răsăriteană, împiedicarea ar fi putut fi nimic altceva decât o anumită frică; și această frică a putut fi decât, fie într-adevăr duhovnicească,sau trupească. Dacă frica Răsăritenilor era dumnezeiască și duhovnicească, ar fi fost imposibil pentru ei să nu fi mărturisit drep* în toate lucrurile. Căci acolo unde există frica dumnezeiască, unul nu trebuie să credă un lucru și să mărturisească altul[alt lucru]. Pentru că este foarte rău. Dar dacă frica era omenească ar fi fost într-adevăr oarecare considerații pentru om că ei nu au putut să vestească deschis ceea ce era în inimile lor, cum s-a întâmplat cu cei mai blestemați și vinovați Evrei care se găsesc în Spania; dar aceasta este străină de credința Ortodoxă a Creștinilor. Căci cel care preferă mai degrabă slava de la oameni decât slava de la Dumnezeu nu poate fi creștin deloc. Dar acesta [eșecul] nu este caracteristic pentru Răsăriteni. De vreme ce, dacă aceasta ar fi posibil cu ei, ar fi posibil pentru ei ca să fie într-adevăr Creștini în inimile lor, dar cu gura lor și cu semnele să fie una în credință cu conducătorii lor. Pentru ca ei să poată fi eliberați de lucrurile groaznice pe care le suferă. Dar acest lucru este imposibil pentru Răsăriteni să primească, chiar și în gândire; și, prin urmare, cu atât mai imposibil. Căci dacă nelegiuirea pare să se deosebească de nelegiuire, și totuși amândouă conduc la un sfârșit pe cei pe care îi infectează/molipsesc, la pedeapsa veșnică într-adevăr; și, prin urmare, toată nelegiuirea oricare ar fi, cauzează pedeapsa veșnică, trebuie să fie evitată de cei care ar obține mântuirea.
ayeaye20 