PSB 40
SFÂNTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI SCRIERI PARTEA A TREIA EIBMBOR,București 1994
Pag. 15
Simbolul de la Niceea şi termenul deofiinţă m-au pătruns
A. Ei bine, deoarece m-a pătruns o dorinţă puternică — căci n-am
fost stimulat pe jumătate, ci mult încurajat, ca să voiesc să mă ostenesc pentru tine — vino să împlinim ceea ce voiești. Deci să punem de față în mod exact cele hotărâte de Sfântul și prea vestitul Sinod adunat odinioară în cetatea Niceea. Şi să cercetăm, dacă voiești, ceea ce găsesc să-i reproşeze cei ce au ales heterodoxia. De fapt, credința foarte bine delinită şi expusă cu ajutorul lui Dumnezeu de acest Sfânt şi mare Sinod este un fundament de neclintit şi se poate spune foarte probată pentru sufletele noastre. Ea merită laude din partea lui Hristos şi strălucește ca un închinător foarte credincios şi adevărat. Dar să transcriem cuvânt cu cuvânt «oracolul» dumnezeiesc și sfânt al acestui Sfânt Sinod, adică Simbolul atât de fin şi precizat prin noţiuni cu totul adevărate. El arată că cei ce voiesc să ne critice nu vor avea nici un temei să aducă împotriva noastră acuza că am susținut dogme străine şi am fi părăsit calea împărătească pentru a ne abate când la dreapta, când la stânga, după bunul nostru plac. Aceasta aș socoti-o şi eu o boală spirituală, nu ușor de tratat. Căci «înţelepciunea care nu suportă mustrarea, rătăcește», precum s-a scris (Pilde 10, 17). Iată deci expunerea credinţei noastre :
«Credem într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl, Unul Născut, adică din ființa Lui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut, cele din cer și cele de pe pământ. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât şi S-a întrupat și S-a făcut om, a pătimit și S-a îngropat și a înviat a treia zi, S-a suit
la ceruri și va veni să judece viii şi morţii. Și întru Duhul Sfânt. Iar
pe cei ce spun: Era cândva când nu era, sau: Nu era înainte de-a fi fost născut, sau: A fost făcut din nimic, sau zic că Fiul lui Dumnezeu e din alt ipostas sau fiinţă, sau că este creat, sau schimbăcios, sau supus mutării, Biserica sobornicească îi supune anatemei».
B. Ce nereţinere în trezvie, care a mers şi merge până la vârtul cel mai înalt ! Boanerghes, adică fiul tunetului ! Iată numele ce-l merită, după mine, fiecare din cei care au pronunţat acest «oracol». Ei au exprimat o învăţătură extraordinară şi supranaturală.
A. Socotesc că cei ce au învăţat acestea, au cugetat şi au lucrat foarte bine. A nu avea alte idei decât acestea şi a nu le exprima altfel, ci a urma mai degrabă judecății şi cuvintelor descoperite prin Duhul, este o datorie căreia îi acord, tu știi, cel mai mare preţ.
B. Drept ai grăit. Dar nu-i poţi convinge pe contrari să se hotărască să cugete acestea împreună cu tine. Ca niște viței ce se despart de turmă și plini de încredere în ei pornesc cu avânt spre ceea ce le place lor şi, părăsind pășunea cea mai bună şi cu adevărat sănătoasă, se grăbesc spre spini şi mărăcini și se lasă furaţi de discursurile unor învăţători mincinoși și neînțelepţi. Pe aceştia, însăşi – Înţelepciunea i-a
deplâns prin aceste cuvinte : «O ! voi, care, părăsind căile drepte, umblaţi pe căile întunericului, care vă veseliţi de cele rele și vă bucurați derăzvrătirea cea rea, ale căror cărări sunt sucite și umblările lor strâmbe» (Pilde 2, 13—15).
A. Bine zici. Se cuvine să-i plângem pe aceştia, spunând cu proorocul Ieremia : «Cine va da capului meu apă şi ochilor mei izvor de lacrimi, ca să plâng pe poporul acesta ziua și noaptea… ?» (Ier. 9, 1). Căci
cel ce părăsește hotărârea de-a alege cunoștința adevărului, abătându-se
cu neînțelegere spre rătăcire şi contrarul stricăcios și la păreri necurate şi mincinoase, cum nu s-ar cuveni să fie de plâns ? «Și ei au ieșit dintre noi», cum a scris într-o Epistolă unul din ucenicii Mântuitorului, «dar nu erau dintre noi. Căci dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi»(1 loan 2, 19). Şi ce află ei de criticat în această credinţă, sau mai bine zis într-o așa de dreaptă și foarte exactă mărturisire de credinţă care nu poate fi în nici un punct îndreptată ?
ayeaye20 