PR. IOAN V ARGATU
500 – RĂSPUNSURI DUHOVNICEŞTI la întrebările credincioşilor ale Părintelui Arhimandrit ILARION ARGATU, ediţia a 3-a- (revizuită si completată) – Fălticeni
Tipărita cu binecuvântarea Înal Prea Sfinţitului Arhiepiscop †PIMEN, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, EDITURA MILA CREŞTINĂ, 2010,
pag. 157-162
Ecumenismul sau Mişcarea Ecumenică
- 180.- Cum vedeți dumneavoastră ecumenismul și această mișcare
ecumenică, care de ceva vreme a devenit un subiect de discuţie în rândul monahilor şi a duhovnicilor?
-Cum văd eu mişcarea ecumenică?! N-o văd bună şi nu pot să fiu de acord cu ea. În primul rând, această mişcare este iniţiată şi susținută de bisericile protestante. Scopul acestei mişcări, nu este cel ce pare a fi. Sub faţada bunei intenții, de a se uni toate bisericile pentru a fi una ca la început, se ascunde vădita intenție a acestor biserici protestante, care prin excelenţă sunt eretice şi schismatice, de a fi recunoscute ca egale cu Adevărata Biserică. Apoi, de a mai diminua din stigmatul de biserică eretică.
Toţi capii bisericilor sunt conștienți, că, o unitate între culte nu poate fi, este irealizabilă, datorită diferenţelor mari de dogmă, a discrepanţelor dogmatice, canonice şi liturgice. Canoanele bisericii noastre nu admit amestecul cu ereticii și condamnă la caterisire pe clerici şi la afurisire pe mireni. Ce facem cu ceea ce spun Sfinţii Părinţi şi Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe? Desființăm canoanele? Pe Sfinţii Părinți? Sinoadele Ecumenice? Călcăm canoanele cu bună ştiinţă pentru o ideie sau un interes?
La aceste întruniri, se dezbate câte o problemă dogmatică. Fiecare prezintă punctul lui de vedere din perspectiva lui. Nimeni nu contrazice pe nimeni. Adevărul de credință rămâne acelaşi pe care-l are fiecare. Toţi se cred deținătorii Adevărului. La adevărul lor nu renunţă nimeni. Pleacă toți mulțumiți de la aceste întruniri că și-au susținut punctul de vedere mai mult sau mai puțin justificat. Nu au stabilit nimic, nu au hotărât nimic, dar au vorbit. Neadevărul a rămas pe locul adevărului pentru fiecare. Nimeni nu îndrăzneşte să-i argumenteze celuilalt că alocuţiunea lui este o erezie şi să stabilească, de comun acord, adevărul de credinţă revelat, ştiind că, n-o să accepte şi n-o să recunoască nimeni că el este ereticul. Și atunci totul este o vorbărie goală şi în vânt. Fiecare va merge acasă numai cu adevărul său și cu păcatul că s-a rugat cu ereticul.
Nu este importantă „discuţia” la aceste întruniri ecumenice, ci, este important pentru ecumenişti, faptul că, au reușit să facă ca ortodoxul sa se roage în comun cu ereticul și schismaticul, împotriva canoanelor.
Rugăciunea ecumenică, este o rugăciune amestecată, lipsită de Duh şi Har, una seacă și searbădă, formulată de protestanți şi rostită de toți. Prin aceasta bisericile protestante au devenit importante, pe picior de egalitate cu Biserica Ortodoxă şi Catolică şi recunoscute de acestea pe plan mondial.
Dacă mișcarea ecumenică ar urmări, prin întruniri organizate, stabilirea măcar a unui singur adevăr de credință, pe care să-l accepte și să-l însușească toate bisericile, renunțând la erezie și propovăduind adevărul stabilit, ar fi cu folos şi un pas important la unire.
Îţi dau un exemplu: s-a dezbătut tematica Euharistică, adică despre Sfânta Împărtășanie. Au stabilit caracterul ei de taină? NU! Dar de Jertfă? NU! Dar Sacramental ? NU! Au stabilit cadrul liturgic de prefacere a Sfintei Împărtășanii? NU! După atâtea întruniri şi dezbateri, a rămas în biserica protestantă tot un simbol şi fără obligativitate la mântuire. Ce spune Mântuitorul în Evanghelie: “Cine nu va mânca Trupul Meu şi nu va bea Sângele Meu nu v-a avea parte cu Miine”, este o condiţie la mântuire? La fel şi cu Taina Sfântului Botez, ce spune Mântuitorul: “Cine nu se va naște din apă şi din Duh, nu va intra în Împărăția Cerurilor”, este condiţie la mântuire? Este! Pentru a putea accepta Sfânta Împărtășanie ca Taină, trebuie ca protestanții să accepte mai întâi Sfânta Taină a Preoției sau preoţia lucrătoare, sfințitoare și harică! Greu să admită după ce au desfiinţat Sfintele Taine ca obligatorii la mântuire, să accepte ceea ce au tăgăduit până acum cu atâta înverșunare! Nu-i lasă diavolul dezbinării să se întoarcă chiar dacă văd că sunt greşiţi. Să nu creadă ortodoxul că, prin aceste întruniri ecumeniste, va determina pe protestant sau pe catolic să renunţe la învăţăturile lor greşite. Să fie atent ortodoxul, că, invitaţia lui la aceste întruniri au un alt scop şi anume acela de a-l face pe ortodox să-și părăsească calea. Tactica aceasta începe cu bunăvoința falsă pe care o afișează capii acestor biserici ierarhilor noştrii. Ierarhii noştrii participând des la aceste întruniri se vor autoeduca, impropriind termeni şi idei protestante și catolice pe care le vor introduce în cărţile de studiu şi în cărţile de Slujbă. O să vedeţi şi o să-mi daţi dreptate, peste câtva timp, nu departe, dar eu n-am să mai fiu pe atunci, când când unor ierarhi ai bisericii noastre, o să li se pară termenii noştrii teologici și liturgici depăşiţi, învechiţi, arhaici şi îi vor înlocui cu alţii. In loc să fie invers. Vă întreb: Cine are tradiţia mai mare, ortodoxul sau catolicul şi protestantul? Ortodoxul! Cine are Adevărul de credință curat şi nealterat de 2000 de ani, Ortodoxul sau catolicul și protestantul? Ortodoxul! Cine are termeni consacrați pe măsura adevărului de credință cu tradiţie de 2000 de ani şi verificaţi de-a lungul timpului, ortodoxul sau catolicul şi protestantul? Ortodoxul…! Ortodoxul…! şi numai Ortodoxul. Atunci, ce căutăm să ne însuşim termenii biblici și liturgici de la catolici și protestanți? Pentru a le face pe plac? Cui trebuie să facem pe plac Lui Dumnezeu sau ereticilor? Ce interes avem să facem aceasta? Să ştiţi că cei ce încearcă o voalare(stergere) a ortodoxiei o face cu un interes. Nu trebuie să-i lăsăm pe aceștia să facă din biserica noastră interesul lor şi a ereticilor. De aceea, vă spun că vor veni peste biserica noastră şi peste cei ce se vor lupta să menţină biserica curată, vor veni prigoniri. Dar, nimeni să nu se teamă de aceasta, ci să îndrăznească şi să apere ortodoxia cu prețul vieţii, pentru că va avea Dumnezeu grijă de mântuirea fiecăruia.
- 181. – Părinte, un preot ortodox, poate sluji Sfânta Liturghie, sau, să facă şi alte rugăciuni cu
preotul catolicși să se împărtășească cu el? Vă întreb, pentru că, am auzit pe uniipreoțide ai noștrii spunând, că, în virtutea ecumenismului este permis așa ceva.
–Nu poate. Pentru a se putea, ca preotul ortodox să slujească la același Altar cu preotul catolic şi să se împărtăşească din acelaşi Potir, va trebui ca Biserica Catolică să renunţe la toate inovațiile pe care le-a introdus în cult, să renunţe la schismă şi la ereziile pe care le propovăduieşte ca adevăr. Altfel, ortodoxul cade în osânda canoanelor care opresc pe preot de a sluji cu ereticii şi schismaticii şi la judecata înfricoşată cade în aceiași osândă, cu osânda catolicului, ca eretic şi schismatic: „Cu cine te rogi cu acela vei fi judecat!”
Să nu creadă nimeni, că dacă preoţii ortodocşi vor sluji cu cei catolici, cele două biserici se unesc. Dimpotrivă. Chiar dacă preoţii şi credincioşii doresc să se unească, nu vor cei mai mari.
Numai revenirea Bisericii Catolice la starea cea de dinainte de schismă și la ascultarea de hotărârile Sinoadelor Ecumenice, va face ca unirea să se înfăptuiască şi va fi posibil ca cei doi slujitori: ortodoxul și catolicul să poată conliturghisi şi să se împărtășească din același potir. Poate înainte de sfârșitul lumii să se petreacă aceasta sau niciodată. Dumnezeu ştie!
Canonicitatea Bisericii nu dă voie preotului să participe la Liturghia ce se săvârşeşte în Biserica Catolică şi nici să se împărtăşească. Cel mult poate să asiste ca simplu asistent şi observator. Atât.
●in varianta mai veche acest text nu apare:
●in varianta mai noua apare textul de mai sus
ayeaye20 