IV TÂLCUIREA SFINTEI EVANGHELII
DE LA IOAN SFÂNTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI, edit. Sophia, Bucureşti 2009, pag. 349-350
14, 8-9: Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă12 pe Tatăl şi ne este de ajuns13. (9) Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel Ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl? (14,9) loan 12,45/2 Corinteni 4,4/Coloseni 1,15 / Evrei 1,3
Socotea Filip cum că pe Hristos preabine Îl ştie [cunoaşte], însă pe Tatăl nu-L ştie, pentru aceasta, a şi zis: „«Arată nouă pe Tatăl şi ne va ajunge nouă». Căci, măcar de mii de ori de ne-ai fi zis nouă că «de M-aţi
fi cunoscut pe Mine şi pe Tatăl L-aţi fi cunoscut», aşa [astfel], nu Îl vom
putea şti [cunoaşte] pe Tatăl, Aşadar, aratăni-L nouă pe El la ochii cei trupeşti“. Căci, auzind Filip că şi Proorocii L-au văzut pe Dumnezeu, dorea şi el ca, aşa, trupeşte, să-L vadă pe Dânsul, neştiind [nepricepând] că acelea le-au văzut Proorocii prin pogorâre14.
Deci, Hristos, Învăţându-L pe Filip că nu este cu putinţă a fi văzut Dumnezeu, zice: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut pe Mine, Filipe?“ Vezi că nu a zis: „Nu M-ai văzut pe Mine“, ci: „Nu M-ai cunoscut pe Mine“, depărtându-l pe Filip de la socoteala [socotinţa] cea de jos, de a dori să-L vadă trupeşte pe Tatăl. Pentru că, [îi] spune că la
[pentru] Dumnezeu „cunoştinţă“ se zice, iar nu trupească vedere. Apoi, aduce pe urmă: „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl“. Iar, ceea ce grăieşte [Domnul], întru acest fel este: „Tu, o, Filipe, prin trupească vedere
cauţi să-L vezi pe Tatăl şi socoteşti [cugeţi] cum că pe Mine acum M-ai văzut, însă Eu îţi zic ţie că, de M-ai fi văzut pe Mine, şi pe Acela L-ai fi văzut. Iară acum, fiindcă pe Acela nu L-ai văzut, nici pe Mine nu M-ai văzut, precum se cuvine a vedea, ci, trupeşte, pe Mine M-ai văzut, fiindcă şi trup port, dar Fiinţa cea Dumnezeiască nu o ai văzut, pentru aceasta nici pe cea a Tatălui nu o vei vedea trupeşte. Deci, nici pe Mine, nici pe Tatăl, nu este cu putinţă a ne vedea trupeşte. Căci, «cel ce M-a văzut pe Mine şi pe Tatăl L-a văzut». Şi mulţi socotesc că Mă văd pe Mine, iar pe Tatăl nu-L văd; pentru aceea, nici pe Mine nu Mă văd după firea cea dumnezeiască, ci după omenire“.
Dar, poţi – mai luminat [lămurit, limpede) – şi aşa a înţelege că zice [Domnul]: „De o Fiinţă sunt cu Tatăl. Deci, «cel ce M-a văzut pe Mine», adică M-a cunoscut, L-a cunoscut pe Tatăl, căci, una fiind Fiinţa şi firea, una este şi cunoştinţa“.
______
14 [1805] Pogorâre este [atunci] când Dumnezeu nu [aşa] precum este Se arată, ci precum este putincios cel care poate să-L vadă pe El; aşa [astfel], pe Sine însuşi Se arată, măsurând [potrivind] cu neputinţa celor ce văd, arătarea Feţei [Persoanei Sale].
Sv. Teofilact talcuirea la: Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata
ayeaye20 