Hronograf Mân. Neamţ 1837
În anul 1488 după Creaţie Enoh este luat la cer de către Dumnezeu.
În anul 1642 după Creaţie se naşte Noe – Hronograf pag. 97. Noe are
500 de ani cand I se nasc trei fii : Sem,Ham şi Iafet, anul 2124.
“Fiii lui Dumnezeu sunt urmaşii lui Set” (Fac. 6, 2). “Fiicele
oamenilor sunt urmaşele lui Cain ucigaşul (Fac. 6, 2).
Între anii 2000-2100 apar uriaşii (Fac. 6, 4) 27 aprilie după
Creaţie, anul 2243 începe Potopul (2200-2300).
Anul 2572, Noe împarte lumea fiilor săi aşa: Fac. Cap. 10. Sem
primeşte de moştenire Asia, Orient, Ierusalim. Ham primeşte de
moştenire Africa, limba lor Ham-ham. Iafet primeşte de moştenire
Europa.
Fiii lui Iafet: Gomer = Galatenii; Magog=Sciţii; Madai=Mezii;
Tubal=Spania; Meşeh=Ruşii; Tiras—Tracii.
Fiii lui Ham: Cuş=Etiopia; Miţram=Egiptenii; Put=Troglodiţii;
Canaan—Cananeii.
Între anii 2600-2700 după Creaţie se naşte Nimrod uriaşul.
În anul 2800 se zideşte Turnul Babel, zidirea a durat 40 de ani, 71
de limbi s-au amestecat la Babilon. Limba a 72-a a lui Eber: Evreii,
nu s-a stricat, ei n-au luat parte la zidirea turnului. Tatăl, Fiul
şi Sf. Duh au amestecat limbile (Facere, cap. 11).
În anul 3312 după creaţie se naşte Avraam.
În anul 3000 apare idoiatria, prin împăratul Nin cu idolul Bel
(Bal.).
În anul 3387 la vârsta de 75 de ani este Binecuvântat de Dumnezeu
Avraam.
În anul 3412 la 100 de ani Avraam, Sara la 90 primeştc pe Sf. Treime.
În anul 3412 dună Creaţie, Sodoma şi Gomora ard cu foc.
http://postimg.org/image/mc8advbt5/08633141/
Pelerinul Român
158,159,160
APOCALIPSA 1. DESCOPERIREA FERICITULUI AGATANGHEL, – ANUL 1327
Din Cartea ” Hristmos” Descoperirea ferecitului Agatanghel, de
Zosima Pascal, tradusă în Mân. Neamţ anul 1905.
Părintele Cleopa ne-a spus ce-şi aminteşte din această carte, care
nu ştie unde a dispărut. Au fost două cărţi, aceasta din 1905 avea
şi tâlcuirile vedeniilor, iar cealaltă – a doua- reda numai simplu
vedeniile. Zosima Pascal a tradus cartea fiind la Muntele Athos.
Fericitul Agatanghel a văzut în insula Corsica o vedenie ca aceasta:
Un vultur ieşea din mare, cu aripi de aur şi cu perle preţioase.Iar
vulturul a strigat: “Agatanghel, Agatanghel…” Sfântul s-a speriat,
dar glasul i-a zis: “Nu te teme!”. A ieşit sfântul la marginea mării
şi a văzut o hartă de piele, pe care era întreaga Europă, iar pe
hartă erau litere mari, care arătau fiecare ţară, România – R,
Grecia – G. Rusia – RS, Italia – I, iată profeţiile referitoare la
fiecare ţară:
Italia
-Am văzut o femeie, pe curva Sevastopi, care zicea: “Fost-am
ţiitoarea unui împărat, dar mi-am pierdut fecioria”. Împăratul este
Hristos, ţitoarea este Biserica Italiei. În anul 1054 prin ruperea
Bisericii catolice de cea ortodoxă şi-a pierdut fecioria dogmelor. A
pierdut curăţia dogmelor originale ortodoxe. Mare păcat. Zice
Agatanghel : că după ce se va face împărăţie creştinească
a răsăritului, va veni Papa de la apus şi se va uni cu Biserica
Răsăritului şi se vor face una precum au fost şi mai înainte”. (Vezi
“Sfârşitul Omului” pag. 48).
România
“Am văzut 3 focuri pe o movilă înaltă pe Dunăre. un glas striga:
Românie, sfârşitul necazurilor tale un 5 şi 50“, adică după 550 de
ani. Vedenia are loc la anul 1327 + 550 = 1877, când România şi-a
dobândit independenţa.
Apoi am văzut un bou şi leu.
Boul este mult răbdător, dar va scoate drepturile sale, anul 1916
biruinţă.
De când e ţara aceata a avut numai de suferit, dar a răbdat ca şi
boul, este boul de pe stema Moldovei.
Leul este prea viteaz, se va ridica deasupra cocoşului (Ungaria).
Cocoşul însă va scociorâ ochii leului, I-a scociorât în 1940, ne-au
luat Ardealul, dar Leul (Transilvania) a luat înapoi de la unguri
Ardealul“.
“Şi atunci se vor duce toţi la dânsul din toate părţile şi îşi vor
cere părţile ţărilor care au fost robite de alţi împăraţi, şi îşi
vor lua locurile care le-au stăpânit alţii cu nedreptate, pentru că,
zice: şi se vor întoarce fiecare la cuiburile părinteşti, că zice
Sf. Metodie: şi boul va răgi, adică ţara noastră (România), care era
de jaful tuturor. Aşişderea vor face naţiunile, şi îşi va lua
părţile lor fieştecare. Că împăratul acesta aşa vă fi de bun şi de
paşnic, că va fi ca un tată al tuturora. România va lua toate
hotarele sale! (Vezi “Sfârşitul Omului, pg.12).
Ungaria
“Amărâtul de cocoş (Ungaria) se retrage în ţara lui şi nu mai cântă
altul niciodată”. Nu va mai cânta Ungaria în România niciodată.
Germania
Spune profeţia, că va veni înapoi la ortodoxia la care a fost mai
înainte de a ajunge protestantă. Si Biserica romano-catolică se va
întoarce la ortodoxia răsăritului.
Rusia
Am văzut 4 stâlpi… Am auzit un glas, “Rusie, Rusie, sora mea
iubită, unde este buna ta credinţă? De ce ai făcut din Biserici
graiduri? La tine va străluci făclia cea adevărată (ortodoxia), vei
fi mult mai iubită la urmă, mai mult decât dintâi”. 70 de ani
Biserica Rusiei a fost prigonită 1917-1987, iar acum s-au terminat
cei 70 de anl de prigoană, cum au profeţit sfinţii ruşi: Serghie de
Radonej, Sf. Serafim de Sarov, Sf. Tihon de Zadonsk şi alţi sfinţi
ruşi.
Cartea aceasta “Hristmos”, descoperirea fericitului Agatanghel,
1327, a avut-o părintele Cleopa de la Sihăstria în mâna
lui.Părintele Cleopa nu mai are această carte. Exemplarul 2 fără
tâlcuirea vedeniilor este la Mânăstirea Neamţ. Cele de de mai sus
părintele Cleopa le mai ţine minte. Părintele Cleopa l-a întrbat pe
Paisie tot de la Sihăstria, când a citit cartea : Ce înseamnă
părinte Paisie un 5 şi 50 adică 550? Iar părintele Paisie I-a spus,
că sunt 550 de ani de la vedenie, până la 1877, când s-au împlinit
acestea.
pag 170
3. APOCALIPSA -SFÂRŞITUL LUMII ACESTEIA, ÎNCEPUTUL LUMII CELEI NOI
Despre sfârşitul acestei lumi, spunea Domnul nostru Iisus Hristos
: Nici îngerii n-o ştiu (ziua), nici Fiul. fără numai Tatăl. Când
Avraam s-a îndoit votbind cu Dumnezeu,zicâdu-i Dumnezeu:
“Avraame,Avraame, la anul pe vremea asta Sara va naşte un fiu!” “Pe
ce voi cunoaşte?. Numai acest cuvânt l-a zis Avraam, ca un om ales şi
Dumnezeu i-a răspuns: “Pentru că ai zis aşa, să ştii că poporul care
se va naşte din coapsele tale va fi robit de alt neam în pământ
străin şi-l vor robi 400 de ani, iar pe neamul care-i va robi îi voi
judeca Eu!” Era încă în coapsele lui Avraam, Isaac fiul lui şi
Dumnezeu îi arată lui, că toţi evreii vor fi robi 400 de ani. La
Dumnezeu prezentui şi viitorul este de faţă. Dar evreii n-au ieşit
la 400 de ani din robie, ci au ieşit la 430 de ani. Moise vorbea cu
Dumnezeu, că vor ieşi la 400 de ani, dar au ieşit la 430 de ani,
Dumnezeu îi spune lui Moise: “Încă nu s-au împlinit păcatele lor şi
ale amoreilor!”
L-a întrebat pe Sf. Nil din Athos ucenicul lui : Când are să fie
sfârşitul? Stântui I-a zis: “Când vor ajunge răutăţile culmea!”
Dumnezeu este Preadrept şi Preamilostiv, iar când va trece cumpăna
păcatelor, ca să nu le mai poată suferi, atunci va veni sfârşitul.
În Omilia la Niniviteni, Sf.Ioan Gură de Aur spune: “Dumnezeu toate
le ştie mai dinainte, dar nu le şi hotărăşte!”
Dumnezeu atâta va ţine lumea cât mai sunt sfinţi pe pământ, atunci
nu mai are Dumnezeu nevoie de lume, când nu mai sunt sfinţi. Zice
Sf. Simeon Noul Teolog: “Plini-va căderile de sus, zdrobi-va
capetele pe pământ ale multora!”. Când se va împlini locul ultimului
înger căzut din cer, cu oameni de jos, atunci se pierde lumea
aceasta. Trebuie să ţie lumea până se împlineşte numărul îngerilor
căzuţi… Va fi un război de 72 de ore, atunci când va arde lumea
aceasta. Că lumea se termină prin foc noi ştim de la Sf. Prooroci.
Auzi ce spune David: ” Topise-va pământul şi toţi cei ce locuiesc pe
el!”
(Catisma a X-a). Isaia: “De focul iuţimii mâniei Domnului se va
aprinde tot pământul. Pământul va fi tot de jăratic, munţii şi
dealurile se vor topi ca ceara , pădurile vor arde ca fânul, se vor
topi popoarele pământului, ca şi picaturile din cadă!”. Proorocul
Sofonie: “Iată vine ziua mâniei Domnului neamestecată cu milă, zi de
negură şi de ceaţă, zi de trâmbiţă şi de strigare,zi de tunet şi de
de flăcări, când toate popoarele vor arde ca spinii ţarinii”,
Proorocul Agheu: “Într-o clipeală de ochi popoarele lumii se vor
topi”. Sf. Apostol Pavel: “Când vor zice: Pace, pace, fără de veste
va veni pieirea şi nu vor scăpa, cum nu scapă femeia însărcinată de
durerile naşterii”. Psalmul 9 spune clar de arderea lumii. Noi cei
de la Răsărit facem arme grozave împotriva celor de la Apus şi ei
împotriva noastră, fiecare crede că el va birui, atâtea mii de
submarine, de bombe, de rachete. Iată ce este, ei toţi se pregătesc,
dar nimeni nu iese biruitor, căci iată ce spune Duhul Sfânt:
“Afundatu-s-au neamurile în stricăciunea ce au făcut, în cursa care
au ascuns-o s-a prins piciorul lor. Cunoaşte-se Domnul judecaţilor,
când în faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul”. Toţi o să ardem,
nimeni nu biruie, acest război nu-l încep cu puterea lor, este
războiul lui Dumnezeu. Acum va avea loc “Arderea şi înnoirea lumii!”
Acesta este potopul cu foc şi nu-l pot începe până nu dă Dumnezeu
drumul.
Dar ştii de ce ţine Dumnezeu lumea în loc? Pentru cei drepţi, mai
este lume bună. La pierderea Sodomei un drept ţinea pe umăr 50.000 de păcătoşi, în Sodoma erau 500.000 de suflete. Când a stat Avraam cu Dumnezeu de vorbă a zis: “Doamne, vei pierde pe cel drept cu cel păcătos? ….
171 172 173
Este în Sfânta Scriptură o învăţătură, care spune, că trebuie să se
vestească Evanghelia în toată lumea. De ar fi după asta poate să
vină mâine sfârşitul, că Evanghelia a peste tot, dacă spre mărturie
trebuie să se predice Evanghelia, poate să vină mâine sfârşitul, iar
dacă trebuie să se boteze toţi, mai este o epocă încreştinare. Se
spune, că o să se refacă Constantinopolul şi o să fie creştin din
nou, asta o spun Sf. Părinţi în “Sfâşitul omului”. Va veni Împăratul
cel pus de îngeri după războiul aiesta mare, care vine, va împărăţi
32 de ani va predica Evanghelia la toată lumea.
În viata Sf. Mucenic Cristea din 12 februarie se spune, că în Sf.
Sofia din Constantinopol, în subteran, mai este o Biserică, şi acolo
şi azi creştinii din timpul căderii Constantinopolului sunt în
picioare, de atunci până acum acolo este şi împăratul Constantin
Dragases şi patriarhul, sunt toţi împietriţi.
Mucenicul spune exact de anul arderii lumii; şi spune Viaţa
mucenicului că primul împărat creştin a fost Constantin cel Mare iar
ultimul va fi tot un Constantin. Nu ştim ceasul şi ziua,după Viaţa
Mucenicului Cristea ar fi 1990 dar numai Dunmezeu ştie anul singur.
Ai citit proorociile cele mari ale Sf. Andrei cel nebun pentru
Hristos, ale Sf. Ipolit, Sf. Efrem Sirul. Se pregăteşte un razboi,
care n-a mai fost pe pământ. Acesta este ultimul. Acesta este
războiul celor 7 puteri care vor veni să se bată fără preget la
Constantinopol. Am văzut o carte, care avea 7 săgeţi mi-a dat-o
Eftimie fratele lui Nazarie, pe unde are să vină China, vine prin
Indonezia, Pakistan, Afganistan, Persia şi ajunge la Marea Moartă,
acolo are să le deie mormânt Dumnezeu. America vine pe Oceanul
Indian, Anglia şi Japonia pe Marea Mediterană. Europa pe Marea
Mediterană şi prin Turcia, Rusia vine prin Munţii Caucaz şi se vor
bate toţi la Dardanele, la cheia Europei fără preget, cu tot felul
de arme care sunt, ca să ardă toată lumea şi niment n-are să-i mai
poată împăca, că toţi vor să creadă mai bine să moară toţi, numai să
nu fie biruiţi. Atunci, 4 Îngeri vor sta deasupra Constantinopolului
şi vor zice 4 cuvinte: “Staţi, staţi, de-ajuns, pace vouă!”. Va
merge – cum zice calul, până în piept în sânge.
Şi atunci, toţi o să încremenească, nimeni nu mai pune mâna pe arme,
o să se uite la îngeri care o să strălucească precum para de foc,
care vor zice: “Mergeţi pe uliţa cetăţii către miazănoapte, veţi
găsi un om smerit, îmbrăcat în haine simple, are un nigel la
piciorul drept, pe aiesta să-l puneţi împărat!” Şi ei o să-l caute
şi n-o să-l găsească şi atunci o să-l îngerii de perii capului şi o
să-l pună în mijloc împărat. Îi va da sabie cu două tăişuri şi-i va
zice : “Bate răsăritul şi apusul şi miazăzi şi miazănoapte” şi
nimeni nu va mai face război, că este pus împărat de îngeri.
Acestuia i se vor supune toate popoarele lumii şi va fi aşa de bun
şi aşa de drept, cum n-a mai fost pe faţa pămăntului. De aceea spune
în psaltire: “Va domni de la mare până la mare!” În timpul lui se va
da libertate să se predice Evanghelia şi în Japonia şi în India şi
în China la toate popoarele lumii, vor fi misionari cu mare putere.
Vor fi înarmaţi cu tot felul de aparate şi acum se predică Evanghelia în toată lumea şi va fi “O turmă şi un păstor!”
După el vine un împărat foarte rău, care va aduce amestecare de
sânge la popoare, să trăiască mama cu copilul şi tata cu fata lui.
După acesta vin patru fraţi, care iau împărăţia de la acesta, unul
din Egipt, unul din Constantinopol, unul este din Tesalonic, şi unul
este din Siria. De la aceştia 4 ia împărăţia o împărăteasă curva,
care va huli pe Dumnezeu,şi în timpul acesta se va scufunda Sfânta
Sofia şi numai un stâlp mai rămâne din Biserica Sf. Sofia, de care
vor lega corăbierii corăbiile şi vor zice: Aici a fost Sfânta Sofia
cea mai mare Biserică Ortodoxă.
De la aceasta vine şi ia împărăţia, Antihrist, care va ridica mare
război împotriva Bisericii. Dar noi nu ştim, că zice : Va veni Filip
al VI-lea cu 18 popoare la Constantinopol şi va fi război, care n-a
fost de când este omul pe pământ, acum are să fie războiul celor 7
puteri. Are să intre în lume un împărat Filip. Franco al Spaniei are
un fecior general Filip, Împărăteasa Angliei are băiatul cel mai
mare Filip, Franţa, dinastia regală are un băiat Filip, în America
sunt doi Filip, Germania are şi ea un Filip. Nu se ştie,că a intrat
un Filip în istorie – până acum a fost Filip al V-lea al Spaniei –
când intră Filip al VI-lea după acesta este razboiul cel mare. Filip al
VI-lea va veni la Constantinopol să facă război. Acum în NATO sunt
exact 18 puteri.
Atunci când vine Antihrist, înainte de sfârşitul lumii, el va
împărăţi, 1265 de zile, împărăţeşte 3 ani şi jumătate. În vremea
aceasta, trimite Dumnezeu pe Enoh şi pe Ilie, ca să-l mustre pe
Antihrist. Enoh este în veacul întâi după Potop, şi aceşti doi sunt
scrişi la Apoc. 11: “Cei doi măslini” sunt doi sfinţi mari cu trupul
la cer acum. Ei vor bate tot pământul în vremea lui Antihrist,ca să
nu se depărteze lumea de la Dumnezeu. Când vor veni la Ierusalim,
Enoh şi Ilie, îi va vedea toată lumea şi-i va auzi tot pământul.
Când vor vorbi la televizor îi vede toate popoarele şi la radio toţi
vor auzi.
Dar, întâi semnele lui Antihrist, şi ale venirii Mântitorului.
Acest Antihrist se naşte dintr-o femeie curvă, din seminţia lui Dan
la evrei, deodată numai o să apară împărat în Ierusalim şi-l vor
primi cu mare dragoste poporul, căci zice Sf. Apostol Pavel:
“Fiindcă dragostea adevărului n-au primit, ca să se mâtuiască (adică
pe Hristos) le va trimite Dumnezeu lucrarea înşelăciunii, ca să
creadă ei minciunii!”. Are fie mare luptă în Ierusalim, că Enoh o
să-l mustre pe Antihrist şi pe cei ce-l vor urma. Ilie şi Enoh vor
întoarce inimile părinţilor către copii, sinagoga satanei către
Hristos, ei sunt care vor sparge inima cea de piatră a jidanilor, ca
să creadă o parte, o rămăşită în Hristos. Ilie şi Enoh le va arăta,
că ei prigonesc Biserica de 2000 de ani şi Hristos a venit. Că cei
care se vor întoarce vor fi foarte râvnitori, căci zice Sf. Apostol Pavel: “Că o rămaşiţa se va mântui!” De va fi numărul lui Israil ca nisipul mării o rămăşiţă se va mântui din ei, cei care vor crede în Hristos. Când se vor boteza evreii la creştinism e foarte aproape sfârşitul lumii. Când pui faţă în faţă pe Isaia cu Sf Apostol Pavel zici : Oare nu se contrazic?
În veac nu se contrazic, căci cuvântul lui Dumnezeu este numai
adevăr, nu este minciună! Isaia zice: “De va fi numărul lui Israil
ca nisipul mării, o rămăşită se va mântui!” Apostolul Pavel:
“Întoarce-se-vor robiile din Moab (Libia) şi se va mântui tot
Israilul!” Cum spui apostole cu Duhul Sfânt, că se va mântui tot
Israilul? Cum spui tu, prooroace, că numai o rămăşită se va mântui?
Ce crezi de aici?
Dacă n-ai citit, nu te băga! Eu am citit tâlcuirea Sf. Epifanie al
Ciprului, care a fost evreu şi ucenicul lui Ilarion cel Mare şi care
s-a botezat creştin şi a ajuns episcop şi a înviat morţi cu
rugăciunile sale, iată cum se împacă acestce două proorocii : “De va
fi numărul lui Israil ca nisipul” şi dincoace: “Se va mântui tot
Israilul”, iată cum va fi: Când va predica Ilie şi Enoh în
Ierusalim, vor face minuni mari, o să-l mustre pe Antihrist în faţă,
o să dea Dumnezeu secetă, foamete, va fi mare greutate pe faţa
pământului. Din evrei foarte mulţi vor crede în Hristos şi se vor
boteza creştini. “Rămăşiţă” – cei de la sfârşitul lumii; ” Toţi se
vor mântui” – toţi cei ce vor crede în Dumnezeu şi nu în Antihrist.
=======
Batranii Athoniti spun despre Regele de marmura care este Agios Ioannis Doukas Vatatzes cel Milostiv,adica acel imparat de la Niceea, care a fost complet inmormantat si indestructibil în Asia Mică, atât el cat și hainele sale regale!
Dar luptele dintre franci și turci a facut sa se piarda urmele Sf. relicve atemporale și monolitice, situate așa cum se arată în Istanbul, acum sunt ascunse întro peșteră secretă, de care știu doar cativa si care au in paza secretul sacru de secole, în așteptarea evenimentului care-l va scoate la lumina!
MĂRTURIA din America a lui GERONTOS Ephraim – 1950
Primele dovezi valide și de încredere le avem de la Părintele Efrem a Americii, fostul Filoteu din Muntele Athos, care a relatat că informațiile cu privire la acest Ierotheos marele preot ia spus că a văzut cu ochii lui pe regele adormit Ioan!Pentru ce a fost relatat în mod special Părintele Efrem a Americii în opoioprotakousame în urmă mut de aproape 14 ani pe Muntele Athos casete cu vocea de aceeași vârstă:
.Aici doarme regele pe nume Ioan pe care apoi Arhanghelul Mihail il va indica la creștini si că el va domni in curand. Le va arata cu degetul acel loc și se va fi chemat să conducă și să domnească poporul grec și ortodox . Și așa va fi!
Cu ani în urmă Sfântul Munte a fost un preot pe nume Ierotheos.Care a venit din Asia Mică si Patriarhia Ecumenica la pus pe Muntele Athos sa faca hirotoniri, servicii memoriale, functii, etc A fost un preot sfânt de genul lui Agios Nikolaos.Acest preot sfânt din Asia Mică la sustinut la preotie.
Omul era binecuvântat de Dumnezeu!Cincisprezece ore de veghe, petrecea acest om Din scaunul de domnie a coborât să stea din nou în picioare. Dupa trei ore care au urmat Utrenia lunga, el era tot în picioare!. Sa oferit un scaun să stea jos și nu a vrut. Spunând că ” Doamna noastră nu a obosit”, și noi toți să tremuram de oboseala?Acest preot sfânt, ne-a spus. El a văzut dormind pe regele Ioan, care va învia atunci când se va termina al treilea război mondial! L-am văzut!. Pentru ca buzele acestui preot nu puteau sa minta
Pentru că el a trăit atunci acolo și era binecuvântat și sfânt bătrânii mei (nota celebrul Iosif Isihastul ) și împreună cu escorta, l-am abordat in biserică și am stat cu el acolo rugându-l sa ne raspunda la întrebări. Și ne spune urmatoarele am auzit cu urechile noastre.
El spune că ” este un rege adormit și se va trezi!”
Intrebam : Cand va fi acesta Marele sfânt al lui Dumnezeu”?
Spunea că, “atunci când va fi al treilea război mondial”!
Și, de asemenea, ne-a spus că “mâna dreaptă este pe mânerul sabiei! ». Care sabia este în mijlocul locului unde este asezat “
Și va mai spun “Când sabia va iesi din teacă, apoi va începe al treilea război mondial.”
Această revelație a episcopului Ierotheou puțin timp înainte de evenimentele din 1955 a pogromului de la Istanbul și Izmir, trăiesc de Fericitul Gheron Iosif Isihastul de spileotos, care a murit pe 15 august 1959
==========
Iezechiel
Capitolul 38
========
Nicolae Zurnazoglu, Cuviosul Paisie Aghioritul Mărturii ale închinatorilor, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2006, pp.446-447.
Turcii au „coliva pregătită”. Că va veni o putere (Rusia) care va ocupa Turcia. O treime din populaţie va fi ucisă, o treime se vor boteza creștini ortodocși, o treime se va retrageî n adâncurile Asiei. Înainte de aceasta va avea loc o ciocnire între trupele tucești și cele grecești, dupa care turcii vor ocupa temporar, doua insule gercești. Rusia va continua razboiul până va ajunge în Golful Piersic şi îşi va opri trupele lânga Ierusalim. Atunci puterile occidentale vor soma pe ruşi să-şi retraga trupele în şase luni. Ruşii însă nu-şi vor retrage trupele. Atunci puterile occidentale vor începe să aducă trupe pentru a-i ataca pe ruşii. Razboiul care va izbucni va fi mondial și în cele din urmă vor pierde ruşii. Se va vărsa mult sânge. Marile oraşe vor deveni ruine.
ayeaye20 
…măi măi…astea cand le-ai pus? 🙂 io cătam hronograful chedrinos si am dat de tine :))
nu se vede? 1 noiembrie 2014
…aa ba da…la început…aha…ce prost îs 🙂
http://www.desprevremuriledinurma.ro › wp-content › uploads › Hronograful…
Hronograful – Istoria Lumii – Sf.Dimitrie al Rostovului
Ceea ce ai scris tu aici, ayea…completează foarte bine și:
https://www.sfaturiortodoxe.ro/sfarsitul-omului.htm
https://prosistemhaha.wordpress.com/2013/08/01/profetii-despre-razboaiele-ce-au-fostsunt-si-vor-urma/
Inclusiv Profețiile Sf.de Sarov….
TOȚI spun despre Împărățiile care vor fi spre sfârșit de lume., așa cum spune și Pr.Elpidie..Sf.Serafim din Sarov – despre Împărăția Ursului, A Dragonului – cum menționează invazia rasei galbene (chinezii) Cuv.Pelaghia din Reazan dar și Sf.Scriptură, Iar ”Sfârșitul omului”, spune despre ultima fază – Frăția Șarpelui, culminând cu Antihristul…
Interesant că, Rusia va avea un Țar – Mihail din neamul Epativ pe linia de sânge a Romanovilor, Constantinopolul pe Constantin Dragase, Grecia pe unul Ioan….
P.S. Dacă-i AȘA, așa cum omul dar și animalul înainte să moară, are o perioadă de revigorare bruscă, de zici că s-a însănătoșit, așa cum liliacul mai înflorește odată și TOAMNA….AȘA VA FI ȘI CU CREȘTINISMUL…VA ÎNFLORI PENTRU ULTIMA OARĂ!
faci tu ce faci si tot la spam aterizezi :)))
Dacă vrei profeția Sf.Serafin din Sarov, să-mi spui….
P.S. Iar a intrat la spam comentariul de dinainte, cu trimiteri…poate îl scoți tu de la gunoi 🙂
Fii atent și-AICI:
HRONOGRAFUL LUI VENIAMIN COSTACHI, TRADIȚIE ȘI APOCRIFĂ
Una dintre ramurile teologiei creștine, cea care completează istoria biblică, prin diferite conexiuni cu informații oferite de tradițiile vechi, dar și cu informații din scrierile apocrife, este cronologia biblică.
Scrierile apocrife au fost utilizate de Părinții Bisericii în operele lor, însă nu se poate preciza în ce măsură.
Sfinții Părinți au filtrat aceste informații pe baza criteriilor doctrinare, pentru că tradiția autentică este condiționată de cei trei factori, quod semper, quod ubique et quod ab omnibus creditum est, adică o învățătură trebuie să fi fost dintotdeauna, pretutindeni și de către toți acceptată.
Acesta este consensul democratic întemeiat de Hristos în creștinism; ”câte veți lega voi pe pământ, vor fi legate și în cer”.(Matei XVIII, 18)
Cele dintâi scrieri vor fi fost cele cronografice, primii oameni care-au avut la îndemână scrisul au dorit să lase amprenta existenței lor în istorie, precum și eventualele descoperiri făcute. Relația pe care cronicile vechi o au cu scrierile biblice este complementară. Există în scrierile biblice informații incomplete, și pe care doar tradiția le completează, dar există și în cronografii informații care nu coincid cu cele scripturistice, unele sunt explicate, altele rămân ambigue. Rămâne de aplicat filtrul celor trei condiții de mai sus și girul Sfinților Părinți ai Bisericii.
Așadar, luăm spre analiză Hronograful tipărit la 1837, în mănăstirea Neamț, de Arhimandritul Mardarie, starețul mănăstirilor Neamț și Secu din acel timp. Scrierea are binecuvântarea Mitropolitului Veniamin Costachi și pretenția că a început a fi scrisă pe vremea lui Avraam.
Purtând semnătura unuia dintre ierarhii cunoscuți ai Bisericii, îi acordăm Hronografului toată atenția, evidențiind informații de interes general pentru teologi, dar și pentru ceilalți creștini.
De la Adam până la Hristos, numără Hronograful 5508 ani.
Până la Avraam sunt socotiți 3500 de ani, iar de la Avraam la Hristos, 2008 ani.
Anii aceștia se numără de la facerea lui Adam, dar nu se știe cât timp a petrecut Adam în Rai, înainte de căderea în păcat și scoaterea lui din Rai.
Cu referire la zilele facerii, se spune că în prima zi, când a făcut Dumnezeu lumina, tot atunci i-a făcut și pe îngeri, însă Sfinții Părinți spun că îngerii au fost făcuți mai înainte de materie, iar aici găsim trimitere la Fericiții Augustin și Ieronim și la Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ambrozie și Ioan Damaschin, ceea ce pecetluiește această învățătură.
O altă învățătură în contradicție cu Sfânta Tradiție este cea despre căderea îngerilor.
Hronograful susține că trufia îngerilor ar fi pornit de la refuzul acestora de a se închina unui Dumnezeu-Om, descoperindu-li-se încă de la creație Taina Întrupării lui Hristos.
Noi știm din Sfânta Scriptură (Efeseni III,9) și din cântările bisericești că Taina Întrupării este ”taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută”.
Raiul în care a locuit Adam este întreg și la locul lui, ne spun Părinții Bisericii, Irineu, Iustin, Atanasie, Epifanie, și, așa cum spune un părinte apusean, Serafim Rose, pentru continua noastră cădere nu-l mai putem vedea, el ”s-a luat de la ochii noștri”.
Aici se pare că învățătura exclusivă despre Rai ca stare, întâlnită chiar în cărțile noastre de Teologie Dogmatică, este mai mult de influență scolastică și contrazisă de acești Sfinți Părinți, pentru că în patristică se vorbește peste tot despre Rai ca loc, și nu ca stare.
Numele lui Adam, în limba evreiască înseamnă om pământesc, rumen sau roșiatic, iar în grecește se abreviază și asociază numele lui Adam cu sintagma micro-cosmos, pentru că numele ADAM este descompus în inițialele Anatoli=Răsărit, Disis=Apus, Arktos=Miazănoapte și Mesembria=Miazăzi.
Acest microcosmos, descompus de păcat, se reface în crucea lui Hristos.
”Nașterea” Evei din Adam este preînchipuirea nașterii lui Hristos din Fecioara Maria pe care o tâlcuiește Sf.Ioan Gură de Aur:
”Precum Adam fără de femeie, femeie a adus, tot astfel și Fecioara fără de bărbat, Bărbat a născut pentru Eva plătind bărbaților datoria, întreg a rămas Adam după scoaterea coastei trupești, nestricată a rămas Fecioara după ieșirea Pruncului dintr-însa.”
Adormirea lui Adam spre ”nașterea” Evei din coastă este preînchipuirea ”adormirii” lui Hristos pentru nașterea Bisericii din coasta Lui ”Doarme Adam, ca să fie Eva, moare Hristos ca să fie Biserica. Dormind Adam se făcu Biserica din coasta-i; murind Hristos, cu sulița I s-a împuns coasta, ca să curgă Tainele cu care se împodobește Biserica”-Fericitul Augustin.
Timpul petrecut de Adam în Rai este necunoscut, tradițiile n-au ajuns la un consens asupra acestui fapt. Sinaxarul de la Duminica lăsatului sec de brânză spune că Adam a fost zidit în ziua a șasea (vineri) și a stat în Rai până la ceasul al șaselea, când a fost izgonit pentru neascultarea lui.
Și Sfântul Teofilact spune că Adam a mâncat din pom în ceasul al șaselea, în ziua a șasea, dar nu spune că acea vineri era ziua în care a fost creat.
Unii spun că în ceasul al șaselea a mâncat, iar în ceasul al nouălea a fost izgonit și pentru aceasta Hristos este răstignit vineri, la ceasul al șaselea, iar la ceasul al nouălea a murit pe cruce.
Înțelegem de aici că neascultarea lui Adam a fost vinerea, dar este mai greu de acceptat că ar fi păcătuit în aceeași zi din moment ce ne sunt descrise mai multe acțiuni, crearea Evei, numirea tuturor animalelor, contemplarea frumuseților Raiului.
În acest sens, după cum menționează Gheorghe Chedrinos, istoricul de la Constantinopol, în cronica lui, Sinaxarul menționat vorbește despre un evreu pe nume Filon, care susține că timpul lui Adam în Rai a fost de 100 de ani. Alte cronici vorbesc despre 7 ani, iar altele, despre 33.
Unii spun că după 7 zile a căzut în neascultare Adam, alții că după 40 de zile.
Speculațiile asupra timpului petrecut în Rai sunt prea multe și încurcă încercarea de a determina acest timp.
Partea de cronologie este imprecisă în mai multe cazuri, sunt adunate de multe ori informații din mai multe surse, care susțin păreri diferite, de aceea partea istorică o vom privi cu scepticism.
Explicațiile ce se dau pentru chipul și asemănarea cu Dumnezeu sunt fundamentate pe învățăturile dogmatice ale Sf.Părinți.
Ele au însă, și o profundă valoare omiletică.
De altfel, întreaga scriere folosește un limbaj accesibil credincioșilor de rând.
În ceea ce privește greșeala lui Adam, se speculează chiar și în zilele noastre că fructul oprit din care a gustat Adam ar fi fost plăcerea trupească a împreunării cu Eva. Lucrul acesta nu este nou, se spune că și în vechime erau unii rabini iudei care susțineau această idee.
Sfinții Părinți infirmă faptul prin ideea că protopărinții au petrecut în curăție trupească până la izgonirea din Rai.
După ce a fost izgonit din Rai, o perioadă a petrecut în apropierea după care, prin porunca lui Dumnezeu a locuit în ținutul unde se spune că a fost creat.
Fer.Ieronim spune că ținutul acela se numea Damasc (nu cel din Siria) și, după potop, acolo fiind cetatea Hebronului și stejarul Mamvri, acolo și-a cumpărat Avraam peștera în care a fost îngropați împreună, el și Sarra.
În același pământ au fost îngropați Adam și Eva, Abel, Isaac și Rebeca, Iacov și Lia (Rahila fiind îngropată la Betleem). Iacob de Edesa, dascălul Sf. Efrem spune că moaștele lui Adam au fost luate din mormânt, păstrate în arcă pentru a se mântui cu ele de potop, după care le-a împărțit fiilor săi.
Lui Sem i-a dat cea mai importantă parte, capul, pe care l-a îngropat într-un loc înalt, unde avea să se construiască mai târziu Ierusalimul, iar locul s-a numit Golgota (locul căpățânii).
Cel dintâi ucigaș de oameni a fost Cain, iar Abel a fost cel dintâi mort, cel care i-a făcut cunoștință lui Adam cu ceea ce însemna moartea, pentru că nu avea de unde să știe.
După câteva zile, stricându-se trupul mort, l-au îngropat în pământ după porunca lui Dumnezeu: ”pământ ești și în pământ te vei întoarce”.
Despre semnul care s-a pus lui Cain se spune că ar fi fost tremurarea capului și a mâinii drepte, cu care l-a ucis pe Abel.
Seminția lui Cain era răzvrătită și rea, în timp ce seminția dreaptă și sfântă, plăcută lui Dumnezeu, era cea a lui Set care trăia încă în apropierea Raiului.
Ei sunt numiți în Biblie fiii lui Dumnzeu, iar fiicele lui Cain erau numite fiicele oamenilor.
Din împreunarea lor trupească s-au născut uriașii despre care se vorbește în cartea Facere.
Urmașii lui Cain au fost cei dintâi care au început a împărți pământul, au început se război, a jefui și a aduna bogăție din asupriri.
Unul dintre strănepoții lui Cain a fost cel dinâi poligam.
Tot ei au făcut instrumente muzicale, au început a folosi metalele, toarcerea lânii și a inului și țesătoria; au învățat să facă untul și brânza.
Tot seminția lui Cain a învățat vrăjitoria, farmecele și descântecele.
Despre alimentația primelor generații de oameni ni se relatează că seminția lui Set se hrănea cu pâine și apă, cu verdețuri, fructe și legume, miere și lapte, însă carne nu mâncau.
Înainte de potop, oamenii n-au consumat carne, dar despre urmașii lui Cain nu știm pentru că, așa cum spune Hronograful, Cain ar fi fost ucis de un strănepot al său la vânătoare cu arcul.
Set este cel care a început alfabetul, pe care l-a definitivat urmașul său, Enos, care a și a început să scrie rugăciuni și cântări lui Dumnezeu.
Se povestește că în toată viața sa a scris 29 de cărți despre tot felul de lucruri, în special despre dreapta cinstire a lui Dumnezeu.
Descendenții lui Set au început la un moment dat să părăsească voia lui Dumnezeu și au dat frâu liber poftelor păcătoase, însoțindu-se cu fiicele lui Cain, iar din ei s-au născut uriașii care aveau 18-20 de coți (8-9 m).
La aceștia, cea dintâi problemă era brutalitatea, sălbăticia. Erau ucigași înnăscuți, agresivi, iubitori de război și de vărsare de sânge, lacomi, alungându-i pe oameni de peste tot unde-i întâlneau.
De la ei au început perversiunile sexuale, mâncarea de carne și chiar canibalismul.
Se spune că mâncau până și copiii născuți morți, avortați de femei.
Ajunseseră atât de departe în viața păcătoasă, într-un timp relativ scurt, încât se crede că au determinat hotărârea lui Dumnezeu de a sfârși lumea prin potop.
Chiar înainte, pe mulți dintre ei, Dumnezeu îi lovea cu fulgere și cu tunet, ucigându-i pentru ca ceilalți să se teamă. Despre anii vieții lor nu ni se spune nimic.
Păcatul este cauza pentru care zilele oamenilor s-au împuținat, Dumnezeu a adus potopul și pământul a fost transfigurat în totalitate.
Singur Noe rămăsese drept înaintea lui Dumnezeu și prin el Dumnezeu salvează omenirea.
Până la vârsta de 500 de ani, el a trăit în înfrânare de la legătura trupească.
Cei trei fii, Sem, Ham și Iafet, i s-au născut după această vârstă, aceștia fiindu-i de mare ajutor în construirea arcei.
În afară de această misiune, Noe are și alte merite, cum ar fi lucratul pămâtului cu ajutorul plugului și al animalelor.
Până la el, pământul era lucrat doar cu mâinile.
Pentru salvarea neamului omenesc, venită prin Noe, acesta a luat binecuvântare de la Dumnezeu să mănânce carne și pește.
După aceea, a descoperit producerea vinului din struguri. După potop, Noe împarte pământul celor trei fii ai săi, lui Sem îi dă Asia, lui Iafet, Europa, și lui Ham, Africa.
După hronografi, potopul a avut loc în anul 2243 de la facerea lumii, iar după Bibliile rusești, la anul 2163. Cronologia apuseană plasează potopul la anul 1656 de la facere.
Apare la un moment dat în carte răspunsul la întrebarea pe care și astăzi ne-o punem, de unde se trăgea longevitatea aceea seculară a primilor oameni?
e uite raspuns de la Traditie pacatele erau mai putine si omul traia mai mult cu timpul viata s-a scărit=scurtat treptat ptr. prea multele pacate care au inceput sa devina din ce in ce mai multe…dovada ca Enoh inca traieste fu luat la cer ptr viata lui curata si aproape fara pacate. Scurtarea e tot ptr. binele omului ca traind mai putina sa nu se osandeasca si mai mult printr-o viata prea lunga in pacate. Pacatul atrage moartea mai repede decat mai tarziu cand ar trebui sa fie (E o intamplare cu un ostas ce a vrut o fecioara sa il traga la desfrau si acesta a refuzat-o si Dumnezău i-o aratat ca ptr. asta in ziua urmatoare cand s-a luptat pe campul de batalie NU a murit acolo si ca daca desfrana cu fata aia SIGUR murea in batalie!
”Cea dintîi pricină este că din început s-a zidit omul de singur Dumnezeu întru bună aşezarea alcătuirilor, a încheieturilor şi a vinelor trupului, cu bună sănătatea sîngelui fiind.
De n-ar fi greşit, fără de moarte şi fără de sfârşit putea să trăiască ca şi îngerii, iar greşind, măcar deşi a pierdut nemurirea, însă a rămas într-însul oarecare parte a sănătăţii celei dintîi, care şi întru fiii lui de la dînsul s-a vărsat.
A doua pricină este că cu trezvire şi cu măsurată hrană vieţuiau, băutură beţivă la dînşii nu era ci numai apă şi desfătătoarea îmbuibare nu ştiau, numai cu pîine hrănindu-se şi cu verdeţuri şi cu poame.
A treia pricină că întru întregimea minţii şi în curăţie se păzeau pe sineşi, nu degrab împărtăşindu-se nunţii şi păzindu-şi curată însoţirea lor şi nu adeseori amestecîndu-se, neatingîndu-se de femeia ce zămislea în pîntece.
Că ştiau bine că nu spre curvie şi trupească dulceaţă, ci numai spre naşterea de fii s-a rînduit de la Dumnezeu însoţirea.
Deci cu curăţie şi cu cinste îşi făceau însoţirile. Precum şi după aceea pe tînărul Tobie l-a învăţat îngerul (Tobie 8): „Vei lua o fecioară cu frica Domnului, mai mult pentru roadă decît pentru curvie”.
Iar cei ce în însoţire cu neînfrînare trăiesc şi la curvia lor năvălesc „ca şi calul şi catîrul la care nu este pricepere” aceia îşi vatămă întru sineşi sănătatea trupească şi îşi împuţinează zilele vieţii lor, şi (precum în cartea lui Tobie se scrie) pe Dumnezeu de la sineşi şi de la mintea lor îl gonesc. Iar înfrînarea de la trupeasca împreunare păzeşte sănătatea omului şi-i lungeşte zilele vieţii lui.
A patra pricină ce a fost strămoşului lungimea de zile, se numără de unii puterea pămîntului.
Pentru că pămîntul din început după a sa de Dumnezeu zidire era mai lesnicios şi mai puternic spre naşterea sănătoaselor roduri şi cele ce se năşteau din el roduri erau mai puternice decît cele de acum, ca adică să întărească firea omenească şi să se ţie viaţa poporului.
Iar după ce cu potopul s-a udat tot pămîntul, atunci i s-a împuţinat puterea lui, şi rodurile ce se nasc din el nu se fac aşa puternice şi lucrătoare, spre păzirea sănătăţii oamenilor, precum mai întîi.
A cincea pricină este isteţimea lui Adam, prin care ştia puterea doftorească a tuturor verdeţurilor şi mai cu iscusinţă decît toţi cei de pe urmă prea înţelepţi doftori şi le spunea pe acelea fiilor săi şi nepoţilor şi strănepoţilor şi ştiau oamenii aceia cu ce să-şi păzească sănătatea lor întru îndelungare de zile.
A şasea este – cea mai dintîi şi cea mai adevărată pricină – a lui Dumnezeu bunăvoire şi tăinuită lucrarea Aceluia, care cu minune atîta de lungă ţinea viaţa oamenilor celor dintîi la ani mulţi.
Pentru aceasta, ca adică mai degrab să se înmulţească neamul omenesc şi ca adică la toate lucrurile cu iscusinţă întru lungimea zilelor să se afle tot meşteşugul cel trebuincios vieţii omeneşti şi, ca adică, în neamurile cele de pe urmă, adică în nepoţii şi în strănepoţii lui Adam, să se întărească cunoştinţa în Dumnezeu, Ziditorul a toată făptura.
Pentru că spunea Adam fiilor săi, iar fiii fiilor şi nepoţii nepoţilor, cum l-a zidit Dumnezeu pe om din pămîntească ţărînă, iar pe ajutătoarea lui din oasele coastei lui, cum l-a pus în Rai şi i-a poruncit să nu guste din pomul acela şi cum se făcu călcarea poruncii lui Dumnezeu şi cea din Rai izgonire.
Aceia cu lacrimi spunîndu-le îi învăţa să ştie pe Dumnezeu Făcătorul tuturor şi să creadă într-însul şi să se închine Aceluia şi să ceară de la Dînsul toate şi să nădăjduiască spre El. Pentru aceea Dumnezeu, cu minune ţinea viaţa sfinţilor strămoşi la atîţia de mulţi ani.”
În secolul al XXVII-lea de la facerea lumii, avem plasată construirea turnului Babel de către Nimrod, urmașul lui Ham. Acest Nimrod era negru la față și uriaș, la fel ca cei de dinainte de potop și nu doar la trup crescuse, ci și în răutate. 40 de ani i-a muncit Nimrod pe oameni la construirea turnului, pe care-l ridicase mai sus de nori (peste 2000 m) până când a venit amestecarea limbilor.
Aici se spune că lui Ever, urmașul lui Sem, i-a rămas limba strămoșească, cea de la Adam, pentru că el singur nu se învoise cu Nimrod la construirea turnului, în timp ce tuturor celorlalți li s-au amestecat limbile și s-au făcut 71 de limbi, fără limba lui Ever.
Numărul limbilor erau după numărul căpeteniilor lui Nimrod care porunceau, în urma acestui fapt nu s-au mai putut înțelege și s-au risipit popoarele prin lume după cum poruncise Noe, urmașii lui Sem s-au risipit prin Asia, ai lui Ham, prin Africa, ai lui Iafet, în Europa.
Tot la amestecarea limbilor ni se relatează că s-au sluțit fețele unor oameni, apărând fel de fel de chipuri sălbatice și urâte dintre care enumerăm: satirii (oameni goi și păroși, cu picioare de capră și în cap coarne), hipocentaurii (capul și pieptul de om, restul trupului fiind de cal-sunt pomeniți în sinaxarul de la 15 ianuarie), hermafrodiții (oameni care au ambele organe sexuale, feminine și masculine), arimaspii (au un singur ochi în centrul frunții-asemenea ciclopilor), astromii (nu au gură, trăiesc doar din mirosirea cu nările), tanefii (au urechile atât de mari încât își acoperă trupul cu ele), nevrii (se ransformă în lupi și mănâncă oameni), pigmei (oameni mici de statură cu o viață foarte scurtă), ciclopii (uriași cu un singur ochi care locuiau în Sicilia), manticori (capul de om și trupul de leu).
Dacă aceste apocrife sunt într-adevăr foarte vechi, atunci ele au putut fi sursă de inspirație pentru multe dintre ficțiunile care s-au scris, basme și legende.
Foarte multe explicații gravitează în jurul lui Avraam, începând de la întâlnirea cu Melchisedec, regele Salimului, despre care se spune că nu este Ierusalimul, așa cum cred unii, ci această cetate era în partea lui Manase, spre Iordan, iar Ierusalimul, în partea lui Veniamin, în muntele Moriei, acolo unde este chemat Avraam să-l jertfească pe Isaac.
Avraam primește pe Sfânta Treime la stejarul Mamvri, i se închină cu închinăciune dumnezeiacă, adorare (latria) pe care omul o datorează numai lui Dumnezeu.
De aici, Dumnezeu merge spre Sodoma doar în două fețe îngerești și explicația ce se dă este următoarea:
”Să luăm aminte: La dreptul Avraam trei, iar la Sodoma doi îngeri au venit.
Pentru ce şi aici nu trei, precum acolo au fost trei, iar nu doi, precum aici doi, iar nu trei?
Tainele lui Dumnezeu sînt necunoscute şi Judecăţile Lui neştiute.
Însă mintea cea cu bună socoteală poate de aici să se priceapă la aceasta: Că Domnul Dumnezeul nostru mai îndurat este spre facerea de bine aoamenilor şi mai scump spre pedepsirea acelora.
Pentru că voind să miluiască pe robul său Avraam cu daruri multe, ca adică să-i dezlege nerodirea, fiu ia bătrîneţe să-i dea, seminţia lui să-i înmulţească ca stelele cerului şi să-i aşeze pe ei între strămoşii lui Mesia celui ce avea să Se nască, a venit la dînsul desăvîrşit în trei feţe îngereşti, cu totul spre facerea de bine vărsîndu-se.
Iar vrînd să pedepsească pe păcătoşii sodomiteni cu foc să le ardă trupurile lor, iar sufletele lor să le dea gheenei celei veşnice, s-a micşorat oarecum pe Sineşi numai în două feţe acolo a mers, ca şi cum nevrînd – silit fiind de strigarea păcatelor lor celor afară de Sodoma şi Gomora lîngă Moab, Marea Moartă fire, ziua şi noaptea către Dînsui strigînd şi răzbunare trebuindu-le.
Poate şi pentru aceea în două, iar nu în trei feţe la Sodoma a mers, ca măcar vreunul de acolo păcătos, în singur ceasul acela al certării ce năpădea, măcar de cu însăşi mintea de s-ar fi întors la pocăinţă, ar fi avut Milostivindu-se spre dînsul pe acea una Faţă a lui Dumnezeu, care nu venise să pedepsească, ci ră¬măsese să se milostivească şi ar fi avut la cine să scape, de la Cel mîniat Dumnezeu, spre Cel ce Se milostivea acelaşi Dumnezeu.”
Jertfa lui Isaac, Iacov, Iosif și toate tablourile care urmează în această scriere, inclusiv partea de final, despre fiecare neam și țara lui, merită citite cu atenție, în special de către preoți, care, prin studiile teologice, au puterea să discearnă aceste informații.
Scrierea este o combinație de texte patristice autentice cu texte apocrife, unele dintre ele fanteziste.
Sfaturile morale numeroase și coerent așezate în text dau scrierii șansa de a putea fi citită și de către credincioși, cu aceeași etichetă cu care s-au așezat în Scriptură cărțile necanonice: ”neinspirate de Duhul Sfânt, dar bune de citit”
Asemenea unor alte cărți românești vechi, Hronograful transmite în final și un mesaj ortodox-naționalist:
”Nu are importanţă unde trăieşte românul în lume, important este să trăiască în Iisus Hristos, ca să poată fi luat acolo în cer, la Avraam, unde este patria creştinilor.
Ne iubim ţara, România, pentru că în ea ne naştem, ea ne hrăneşte, în ea lăsăm trupurile noastre, din acest pămînt românesc ne vom scula la învierea cea de obşte şi mai ales pentru că Dumnezeu a pus “Hotarele neamurilor, după numărul îngerilor lui Dumnezeu”(Deut. 32,11), prin urmare, România este ţara lui Dumnezeu, urmează ca noi cei ce o locuim să fim oamenii lui Dumnezeu, să fim urmaşi ai lui Avraam, să trăim în credinţa ortodoxă românească, singura mîntuitoare.
Nu are importanţă în ce perioadă istorică trăim, sau unde locuim pe pămîntul lui Dumnezeu, trebuie să lucrăm pentru a ne întoarce din nou în Raiul cel ceresc, căci cel pămîntesc nu mai este.
Cînd se va încheia istoria lumii, cerul se va strînge ca un sul, pămîntul se va face un şes şi va veni Iisus Hristos, nu vor mai fi hotare, nu vor mai fi neamuri, toată suflarea va fi una, o parte va merge în Rai, iar o parte va merge în iad. „Fiecare după faptele sale, sau se va osîndi sau se va slăvi”.
Gheorghe Băbuț, Hronograf-Iisus Hristos Stăpânul timpului și Judecătorul lumii, Editura Pelerinul Român, Oradea, 2005
Mă gândeam recitind ceea ce ai scris și tu, despre ce urmează…
NU cred că vor mai veni ani de pace (apropos de cei 32 de ani ai lui Constantin Dragase, omul însemnat cu un nigel la picior și pus de către îngeri rege la Constantinopol) fiindcă, după știri și toate probabilitățile…Ierusalimul tinde să devină capitala lumii, evreii îl așteaptă pe ”mesia” lor de zor, reconstruirea Templului lui Solomon este o realitate și o necesitate pentru ei….retragerea banilor numerar și ciparea/cipuirea iau avânt, așa că…de unde TIMP?!
Iar, odată ce apare Antihristul, e clar că nu are cum să mai vină LA PUTERE alții, nu?
Numai că Ilie și Enoh încă nu au apărut…cu 7 ani înainte de sfârșitul lumii!
Eu cred că este o amăgire să crezi că vom mai avea ATÂTA TIMP până la venirea lui….dacă, după cucerirea Constantinopolului, Antihristul mai stă pe bară, când va apare, va avea 62 de ani, ceea ce nu cred că e real…el, imitator ordinar al Lui Hristos, va ieși la ”propovăduire”, EXACT la vârsta la care a ieșit și Iisus Hristos – 30 de ani!
Apoi, mai sunt și alte SEMNE:
Odată cu venirea împărăției lui Antihrist, se spune că ”va trece anul va trece ca luna și luna ca săptămâna și săptămâna ca ziua și ziua ca ceasul (ora) și ceasul ca minutul (60 de secunde), pentru robii cei aleși ai Lui Dumnezeu”.
Când va veni spurcatul – Tesalonicul, Smirna și Ciprul vor cădea, alături de Constantinopol care va fi inundat….
Deci, dacă luăm add-litteram, nu în sens figurat, timpul perceput de către aleșii Lui Dumnezeu, în măsurătorile timpului normal…cei trei ani și jumătate ai domniei Antihristului vor fi percepuți ca fiind de trei luni (anul va trece ca luna) și șase săptămâni (adică o lună și jumătate…din moment ce luna va trece ca săptămâna).
Altfel, NIMENI n-ar mai scăpa cu viață!
Pentru cei cipați/însemnați/marcați…fiind jumătate roboți, mintea ne-maifiind la ei acasă…vor rezista altfel: pentru început, vor mânca ce le va da Antihristul! Iar când nu vor mai avea CE să mănânce, vor deveni canibali.
Daca renunta lumea la cnp Dumnezau da timp de pocainta ptr. Lepadarea de cnp numai sa vrea omul sa renunte. Repet nu te crampona de varsta antihristului la 5tehnica de azi isi poate face o clona de 30 de ani cu cipu cu amintirile lui in capul clonei care sa conduca clona dupa gandirea lui si el sa se sinucida si sa vina clona la inaintare uite un scenariu SF :)))
Ești mai NEBUN ca mine :))))
O să înceapă numărătoarea inversă fiindcă NIMENI nu se întoarce de la primirea actelor…sau aproape!
O să le facă toate-ntrunul (transport, identitate, sănătate, salariu și/sau pensie), apoi prin bio-chip etc…
O să vină vremea s-o tulim…noi ăștia care n-o să mai luăm nimic….
daca om prinde-o ca putem MURI maine si ea sa inceapa poimaine :)))
Aha…te gândești să părăsești corabia, înainte de a fi luată de val și izbită de stânci….