Stilistii bosv/bosvr din România(6)

Sin VII

CANONUL 3

Toată alegerea făcută de către boieri, pentru episcop, sau pentru prezbiter, sau pentru diacon, neîntărită să rămână după canonul ce zice. Dacă vreun episcop lumeşti stăpânitori întrebuinţând, prin aceştia ar lua Biserică, să se caterisească şi să se aforisească, şi toţi cei ce se împărtăşesc cu dânsul. Că trebuie cel ce urmează a se înainta la episcopie, de episcopi a se alege, precum de către Sfinţii Părinţi cei din Niceea sa hotărât, în canonul ce zice. Episcopul se cuvine, mai ales de toţi cei ce sunt în eparhie a se aşeza; iar dacă una ca aceasta ar fi cu anevoie, ori pentru vreo neapărată nevoie, ori pentru lungimea căii, negreşit trei la un loc adunându-se, împreună alegători făcându-se şi cei ce nu vor fi faţă, şi conglăsuindu-se prin scrisori, atunci hirotonia să se facă. Iar întărirea celor ce se fac, să se dea mitropolitului în fiecare eparhie. 

[Apostolic, can. 1, 2, 30, 61; Sinod 1, can. 4; Laodiceea, can. 5, 13; Cartagina, can. 59; Timotei, can.7]
TÂLCUIRE

Canonul acesta împreună se alcătuieşte din al 30-lea canon, al Apostolilor, şi din cel al 4-lea al sinodului 1 care fiindcă le-am tâlcuit, vezi a lor tâlcuire acolo. Numai aceasta însă cu deosebire are canonul acesta, ca toată alegerea de episcop, sau de prezbiter, sau de diacon, ce s-ar face cu stăpânirea şi silnicia stăpânitorilor, să rămână fără tărie. Şi ca episcopii să se aleagă de către episcopi, după chipul cel mai întâi adică. Iar cum că şi prezbiterii, şi diaconii se aleg, se arată mai ales de canonul acesta, despre care vezi subînsemnarea celui al 2-lea apostolesc. Iar cum că şi creştinii se cuvine după urmare a alege împreună cu arhiereii, pe cei ce au se hirotonisi, arată tâlcuirea celui 61 apostolesc. Vezi şi pe cel întâi, şi al 2-lea apostolesc, şi subînsemnarea celui al 5-lea din Laodiceea.

====nu se fac alegeri(ale episcopilor) numai de catre mireni, hirotonie acceptata prin SCRISORI, cu participarea mai multor episcopi ,si alegerea(episcopului)e a mirenilor impreuna cu arhiereii

———————————————
  Sin I-II

CANONUL 1

Zidirea monastirilor, lucru aşa de respectat şi cinstit şi de fericiţii şi cuvioşii Părinţii noştri din vechi bine socotit, astăzi se vede rău făcându-se. Că oarecare punând nume de monastire averilor sale, şi făgăduindu-se că lui Dumnezeu afierosesc pe ele, domni pe sineşi ale celor afierosite se înscriu şi cu singură numirea socotesc meşteşugind a amăgi pe Dumnezeu. Că aceeaşi stăpânire şi după afierosire, nu se ruşinează a o răpi, pe care mai înainte nu se opreau a o avea. Şi atâta preocupare fac lucrului, încât multe din cele afierosite de însuşi cei ce le-au afierosit se văd vânzându-se, mirare şi urâciune pricinuind celor ce le văd. Şi nu numai căinţă nu le este lor pentru cele odată afierosite lui Dumnezeu, că îşi slobod loruşi stăpânire, ci şi altora pe aceasta fără sfială o dau. Deci pentru acestea a hotărât sfântul sinod, nimănui a fi iertat să zidească monastire, fără de socotinţa şi sfatul Episcopului. Acela însă stăruind şi dând voie, şi îndatorita rugăciune săvârşind precum de cei din vechi cu iubire de Dumnezeu s-a legiut, să zidească adică monastire, şi cu toate cele potrivite ei întru aceeaşi brevie (codică) să se scrie, şi în arhivele cele episcopeşti să se păstreze, nicidecum având voie cel ce le-a afierosit, fără de socotinţa episcopului, a se aşeza pe sineşi egumen, sau în locul său, a pune pe altul. Că dacă cele ce cineva dăruieşte unui om, peste acestea nu poate a fi stăpân, cum se va lăsa să răpească stăpânirea acestora, care cineva lui Dumnezeu le consfinţeşte şi le afieroseşte? 

[Sinod 4, can. 4, 24; Sinod 6, can. 49; Sinod 7, can. 12, 13, 17, 19; Chiril, can. 2]
TÂLCUIRE

Fiindcă unii zidind monastiri şi afierosind lucrurile lor la ele, iarăşi după afierosire nu numai le stăpâneau şi le vindeau, ci şi pe alţii puneau stăpânitori peste ele, pentru aceasta canonul acesta rânduieşte ca fiecare monastire să se zidească cu voia şi ştirea Arhiereului celui localnic, care să săvârşească şi obişnuita rugăciune, când se pune temelia. Şi să se scrie în brebie (codică) atât monastirea cea din nou zidită, cât şi toate lucrurile şi averile cele afierosite ei, sau de cel ce o a zidit, sau de alţi creştini, şi această brevie să se păzească cu singuranţie în Episcopie sau Mitropolie. Pentru a nu putea de aici înainte cel ce le-a afierosit a reşlui ceva dintr-însele, şi atât de înstrăinat să fie de ea ctitorul şi afierositorul, încât nici el să se facă egumen al ei fără de voia Episcopului, nici pe altul a aşeza într-însa, ca (și) cum aceasta ar fi însuşită lui(269). Fiindcă dacă peste acelea ce dăruieşte cineva omului nu mai poate a porunci mai mult, cum acela pe cele afierosite odată lui Dumnezeu, poate a le stăpâni iarăşi? Unul ca acesta se socoteşte ca un fur de cele sfinte, şi osândei lui Anania şi Safira se supune.

(269)Aceasta asemeni să o păzească şi aceia care zidesc schituri ori afierosesc lucruri la acelea, ori dumnezeieşti lăcaşuri, ori alte oarecare afierosind lui Dumnezeu, după ce însă le-au afierosit numai pot şi aceştia toţi a mai stăpâni cele afierosite.

=====Sa nu zideasca manastire fara stirea Arhiereului/Episcopului incalcat de bosvr

———————————————-

Sin Loc Calcedon 
CANONUL  SFÂNTULUI  LOCANICULUI  SINOD A TREIA  OARĂ ADUNAT ÎN  CALCEDON  ÎN  TIMPUL  LUI  CIPRIAN  TÂLCUIT

CANONUL 1

Iubiţilor fraţi, fiind noi în obştesc sfat am citit scrisorile de la voi trimise, pentru cei păruţi a fi botezaţi de către eretici ori schismatici, venind către soborniceasca Biserică care este una, întru care ne botezăm şi a doua oară ne naştem. Despre care şi suntem încredinţaţi, că şi voi înşivă aceleaşi făcându-le, întărirea soborniceştii Biserici o ţineţi. Însă de vreme ce sunteţi împreună părtaşi ai noştri, şi pentru obşteasca dragoste aţi voit a căuta despre aceasta, nu socoteală proaspătă vă aducem înainte, nici acum lucrată, ci pe cea din vechi cercată cu toată scumpătatea şi sârguinţa, de către cei ce au fost mai înainte de noi, şi de către noi bine ţinută o cuminecăm vouă şi o însoţim. Aceasta şi acum hotărâm care totdeauna cu tărie şi cu statornicie o ţinem, nimeni va putea să se boteze afară din soborniceasca Biserică, unul fiind Botezul, şi în singură soborniceasca Biserică aflându-se. Că scris este: „Pe Mine m-au părăsit pe izvorul de apă vie, şi ş-au săpat loruşi lacuri sfărâmate, car nu pot a ţine apă”(Ieremia: 2,13). Şi iarăşi Sfânta Scriptură, mai înainte vestind zice: „De apă străină depărtaţi-vă, şi din fântână străină să nu beţi” (Pilde: 5; 15,16). Şi se cuvine a se curăţi şi a se sfinţi apa mai întâi de preot, ca să poată cu însuşi Botezul să şteargă păcatele omului celui ce se botează. Şi prin Proorul Iezechiil zice Domnul: „Şi voi stropi pe voi cu apă curată, şi voi curăţi pe voi. Şi voi da vouă inimă nouă, şi Duh nou voi da vouă”(Iezechiil: 36,25). Cum dar poate a curăţi şi a sfinţi apa cel ce însuşi este necurat, şi la care Duh Sfânt nu este? zicând Domnul la Numeri: „Şi de toate cele ce se va atinge necuratul, necurate vor fi”(Numeri: 19,22). Cum poate botezând, altuia a da iertarea păcatelor cel ce nu poate păcatele sale a le lepăda afară din Biserică fiind? Ci şi însăşi întrebarea care se face întru Botez este martor al adevărului. Că zicând celui ce se cercetează: „Crezi că viaţă veşnică, şi iertare de păcate iei?” Nu altceva zicem decât că în soborniceasca Biserică poate a se da; iar la eretici unde Biserică nu este, cu neputinţă este a lua iertare păcatelor. Şi pentru aceasta apărătorii ereticilor, sunt datori sau întrebarea a o schimba sau adevărul a-l apăra, de nu cumva le dau lor şi Biserica, însă de nevoie este a se unge cel ce se botează, ca luând hrisma (ungerea cu Sfântul Mir) să se facă părtaş al lui Hristos. A sfinţi dar untdelemn ereticul nu poate, cel ce nici Jertfelnic are, nici Biserică. Nu se poate dar nicidecât a fi hrismă la eretici. Că bine arătat este nouă, că nicidecum se poate la aceia a se sfinţi unt de lemn spre ungere. Că suntem datori a şti şi a nu ne fi necunoscut că este scris: „Untul de lemn al păcătosului să nu ungă capul meu”(Psalm: 140,6). Care lucru cu adevăra şi de demult l-a vestit Duhul cel Sfânt în Psalmi: „Ca nu cumva, abătându-se vreunul, şi din calea cea dreaptă rătăcindu-se, de către ereticii vrăjmaşii lui Hristos să se ungă. Căci cum se va ruga pentru cel ce s-a botezat (cel ce nu este preot) şi ierosilos şi păcătosul? Când zice Scriptura, că: „Dumnezeu pe păcătoşi nu-i ascultă, ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi voia Lui o face, pe acesta îl ascultă” (Ioan: 9,31). Prin Sfânta Biserică înţelegem că se dă lăsarea păcatelor. Şi cine poate a da lucrul ce însuşi nu-l are? Sau cum poate a lucra lucruri duhovniceşti cel ce leapădă pe Sfântul Duh de la sine? Pentru aceasta este dator şi a se reînnoi cel ce vine către Biserică, ca înăuntru prin sfinţi să se sfinţească. Că scris este: „Fiţi sfinţi că Eu sfânt sunt, zice Domnul” (Leviţi: 11,44; 19,2; 20,7). Ca şi cel prins de rătăcire, întru adevăratul şi bisericescul Botez, şi de însăşi rătăcirea aceasta să se dezbrace, care om venind către Dumnezeu şi preot căutând, în rătăcire aflându-se a căzut în ierosilie (fur de cele sfinte). Că trebuie a se cerca botezul ereticilor, ca să binevoiască împreună cu cei botezaţi de dânşii. Că nu poate în parte (adică în osebire) a covârşi. De au putut a boteza, au putut şi Sfânt Duh a da. De nu au putut, că afară fiind Duh Sfânt nu are, nu poate dar pe cel ce vine a boteza. Unul fiind Botezul, şi unul fiind Sfântul Duh, şi una Biserica de la Hristos Domnul nostru (lui Petru Apostolul din început zicând) asupra unirii întemeiată. Şi pentru aceasta cele ce se fac de dânşii mincinoase şi deşarte fiind, toate sunt neprimite. Că nimic poate fi primit şi ales la Dumnezeu din cele ce se fac de aceia, pe care Domnul vrăjmaşi şi împotrivnici ai săi îi zice în Evanghelii. „Cel ce nu este cu Mine, împotriva Mea este, şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte” (Matei: 12,30). Şi fericitul Apostolul Ioan poruncile Domnului păzind, mai înainte a scris în epistolie: „Aţi auzit că antihrist vine, şi acum încă mulţi antihrişti s-au făcut. Drept aceea ştim că vremea de pe urmă este. Dintre noi au ieşit, dar n-au fost dintru noi” (I Ioan: 2,18). Drept aceea şi noi suntem datori a pricepe şi a înţelege, că vrăjmaşii Domnului şi cei ce se numesc antihrişti, nu sunt putincioşi a da darul Domnului. Şi pentru aceasta noi cei ce suntem împreună cu Domnul şi unirea Domnului o ţinem, care după vrednicia Lui ni s-a dat preoţia Lui în Biserică liturghisindu-o, câte împotrivnicii Lui adică vrăşmaşii şi antihriştii le fac, suntem datori a nu le primi şi ale depărta şi a le lepăda, şi ca pe nişte spurcate a le socoti. Şi celor ce vin la cunoştinţa adevăratei şi bisericeştii credinţe de la rătăcire şi de la răzvrătire, să le dăm desăvârşit taina dumnezeieştii puteri, şi a unirii, şi a credinţei, şi a adevărului.

TÂLCUIRE

Cu multe dovezi arată canonul acesta că botezul ereticilor şi al schismaticilor este neprimit. Şi că se cuvine a se boteza ei când se întorc la dreptslăvitoarea şi soborniceasca Biserică. 1. Pentru că Botezul este unul, şi pentru că el se află în singură soborniceasca Biserică. Iar ereticii şi schismaticii afară din soborniceasca Biserică aflându-se, prin urmare nici un Botez au. 2. Apa Botezului se cade mai întâi a se curăţi şi a se sfinţi prin rugile preotului şi prin darul Preasfântului Duh, apoi să curăţească şi să sfinţească pe cel ce se botează într-însa, dar ereticii şi schismaticii nu sunt preoţi. Ci mai vârtos furi de cele sfinte, nici curaţi ci necuraţi, nici sfinţi, ca unii ce nu au Duh Sfânt. Deci nici Botez au. 3. Pentru Botezul cel în Biserica cea sobornicească, se dă iertarea păcatelor, iar prin botezul ereticilor şi al schismaticilor, afară fiind e soborniceasca Biserică, cum poate a se da iertarea păcatelor. 4. Cel ce se botează după ce se botează, se cuvine a se unge cu Sfântul Mir cel mare, care s-a sfinţit prin venirea Sfântului Duh. Iar ereticul neavând Sfânt Duh, ca un despărţit de El pentru eres şi pentru schismă (adică pentru dezbinare) de soborniceasca Biserică, cum poate a sfinţi Mirul cel de acest fel? 5. Preotul se cuvine a se ruga către Dumnezeu pentru mântuirea celui ce s-a botezat, iar ereticul şi schismaticul, fur de cele sfinte fiind şi păcătos (nu atât pentru fapte, ci mai mult pentru eres şi pentru schismă, care este păcat mai mare decât toate), cum poate fi ascultat de Dumnezeu, în vremea când zice Scriptura: Că pe păcătoşi nu-i ascultă Dumnezeu. 6. Pentru că nu poate fi primit la Dumnezeu botezul ereticilor, şi al schismaticilor, fiindcă ei sunt vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, şi antihrişti numindu-se de Evanghelistul Ioan. Deci pentru toate acestea şi altele, canonul acesta cu scumpătate voieşte a se boteza toţi ereticii şi schismaticii. Adăugând şi aceasta, că socotinţa aceasta a fi adică neprimit botezul ereticilor şi al schismaticilor, nu este nouă adică a Părinţilor sinodului acestuia, ci este veche cercată de cei mai dinainte de aceştia (adică din timpul lui Agripin episcopul Cartaginaiei, precum am zis în prolegomena sinodului acestuia, care mai a ajuns pe însuşi moştenitorii Apostolilor), şi care socotinţă cu multă silinţă şi scumpătate, este unită întru toate cu apostoleştile canoane 46, 47, 68. Şi nu numai de obşte canonul acesta leapădă botezul ereticilor şi al schismaticilor. Ci şi în deosebi fiecare din Părinţii cei 84 ai acestui sinod cu o osebită lucrare, adică cu 84 de hotărâri îl leapădă. Pentru aceasta şi ecumenicul al 2-lea sinod în al 7-lea canon al său în parte a păzit canonul acesta (deşi în celelalte nu l-au păzit, aceea făcându-o după iconomie şi conpogorâre, şi nu după scumpătate precum am zis în însemnarea canonului 46 apostolesc). Şi sinodul al 6-lea în canonul al 2-lea al său l-au pecetluit (deşi zice, că  numai în  locurile  acelea  ale Africii stăpânea, ci odată pecetluindu-l, mai mult l-au adeverit, şi nu l-au surpat). Îl primeşte însă pe acesta şi marele Vasilie, în întâiul său canon.

===== Ereticii si schismaticii bosvr/bosv nu au har, cine zice ca au har “clericii” lor le dau si Biserica adica erezia dogma calendar e Biserica la fel ca in Creta 2016 ereziile si sectele numite biserici, “botezul”(bosvr/bosv)lor nu e valabil ptr ca nu au har, harul e Taina , Taina e doar in Biserica nu la cineva care se auto-intituleaza Sef, Arhiereu,Mitropolit si mai e si caterisit

————————————————–

Sin Gangra

CANONUL 6

Dacă cineva afară de Biserică osebit ar îmbiserici, şi defăimând Biserica, ar voi a lucra cele ale Bisericii, nefiind împreună prezbiterul, după socotinţa episcopului, anatema fie.

[Apostolic , can. 31; Sinod 4, can. 18; Sinod 6, can. , can. 31, 34; Sinod 1 şi 2, can. 12, 13, 14, 15; Antiohia, can. 5; Cartagina, can. 10, 11, 62]
TÂLCUIRE

Fiindcă eustatienii afară de obşteasca adunare a credincioşilor ce se făcea în Biserică, îşi făceau osebite adunări, şi defăimând Biserica lui Dumnezeu, săvârşeau slujbe osebite prezbiterii lor, fără de socotinţa şi slobozenia localnicului episcop, pentru aceasta canonul îi anatematiseşte pe ei, şi pe cei asemenea lor, ca pe unii ce fac dezbinare. Citeşte şi pe 31 apostolesc.

======Anathema celor ce lucreaza ale preotiei(neavand preot) fara stirea Episcopului

——————————————–

Antiohia

CANONUL 9

Episcopii tuturor eparhiilor, trebuie a cunoaşte pe proestosul episcop cel ce este Mitropolie, şi el să primească purtarea de grijă a toată eparhia, pentru că la Mitropolie din toate părţile năzuiesc toţi cei ce au trebuinţă. Pentru aceea s-a socotit de cuviinţă ca el şi cu cinstea să întărească. Şi nimic de prisos să facă ceilalţi episcopi fără de dânsul, după vechiul canon al Părinţilor noştri care stăpâneşte. Decât acestea singure, câte se cuvin eparhiei fiecăruia, şi satelor ce sunt sub dânsa. Ca fiecare episcop să aibă stăpânire peste eparhia sa, a ocârmui după cuviincioasa evlavie pentru fieştecine, şi a face purtare de grijă de toată ţara cea de sub cetatea sa, încât şi prezbiteri a hirotonisi, şi diaconi, şi toate cu judecată a le împărţi. Iar mai încolo nimic să se apuce a face, fără de Episcopul Mitropoliei. Nici el fără de socotinţa celorlalţi. [Apostolic, can. 34]

TÂLCUIRE

Mai asemenea cu canonul 34 apostolesc este şi acesta, după cuvinte, şi după înţelegere [noimă]. Drept aceea de vrei mai pe larg a şti, vezi la arătatul Canon Apostolesc.

=====Hirotonii fara acodul Episcopului Mitropoliei si a celorlalti , ridicarea de alte altare, manastiri 

————–

CANONUL 13

Nici un Episcop să îndrăznească de la altă eparhie, a se muta la alta, şi a hirotoni în Biserică pe oarecare spre înaintarea liturghiei, nici de ar duce pe alţii cu sineşi, fără numai chemat prin scrisori de s-ar duce, a Mitropolitului adică, şi a episcopilor celor împreună cu el, acelora adică la a cărora ţară s-ar duce. Iar dacă, nimeni chemându-l, s-ar duce cu nerânduială, pentru hirotonia oarecărora, şi spre aşezarea lucrurilor Bisericeşti, care nu se cuvin lui, fără tărie să fie cele de dânsul lucrate, şi el încă să-şi ia pedeapsa cuviincioasă a nerânduielii sale, şi a apucării celei fără cuvânt, caterisit fiind acum de aici înainte de sfântul sinod. [Apostolic , can. 35; Sinod 2, can. 2; Sinod 3, can. 8; Sinod 6, can. 20; Antiohia, can. 22; Sardica, can. 3, 11, 12]

TÂLCUIRE

Multe canoane opresc, de a merge episcop, în eparhia altuia, şi de a hirotoni, ori alt lucru episcopesc a lucra, precum şi canonul acesta asemenea opreşte, şi pe cel ce ar urma din potrivă îl cateriseşte.

=======”Hirotonii” fara scrisori si peste alta eparhie

—–
CANONUL 16

Oricare episcop vacant (fără eparhie) aruncându-se pe sineşi asupra vreunei Biserici ce nu are episcop, ar răpi scaunul fără de sinod întreg. Acesta să fie lepădat, măcar şi tot poporul, pe care l-a răpit, de l-ar alege pe el. Iar sinod întreg acela să fie, la care este de faţă împreună şi mitropolitul. 

[Apostolic, can. 14]
TÂLCUIRE

Episcopul vacant este care n-are Biserică ori pentru că el n-a primit pentru răutatea eparhiaţilor lui, şi nu pentru a sa răutate, după canonul 36 apostolesc, ori pentru altă binecuvântată pricină; de va răpi scaunul vreunei eparhii văduve, de asemenea pricini, fără a i-l da sinodul arhiereilor, şi mitropolitul. Porunceşte canonul să se scoată din acea eparhie, măcar şi tot norodul de l-ar voi. Vezi pe cel apostolesc 14.

======Acordul numai al poporul fara episcopi nu e valabil ca in cazul in care s-a facut Cordun sef/arhiereu/mitropolit

—–

CANONUL 18

Dacă vreun episcop hirotonisindu-se la parohie, nu s-ar duce la ceea pentru care s-a hirotonisit, nu din a sa pricină, ci ori pentru lepădarea poporului, ori pentru altă pricină, care nu s-a făcut din partea sa. Acesta să se împărtăşească de cinste, şi de liturghisire. Numai nimic să supere lucrurile Bisericii, unde ar merge. Şi să aştepte acesta, ceea ce întregul sinodul eparhiei judecând, ar hotărî ce-i stă înainte. 

[Apostolic , can. 36]

TÂLCUIRE

Mai aceleaşi ce şi canonul cel mai de sus, şi acesta le cuprinde, care şi cel 35 al Apostolilor le cuprinde. Deci episcopul cel ce nu pentru vreo pricină a sa vrednică de prihănit, ci ori pentru răzvrătirea eparhioţilor, ori pentru altă pricină binecuvântată, nu ar merge la eparhia pentru care s-a hirotonisit; să aibă şi cinstea de arhiereu, şi sfinţitele lucrări cele cuviincioase srhiereului să le lucreze. Însă smintelile, şi tulburări în străinele eparhii, unde s-ar afla el să nu pricinuiască (că fără ştirea şi voia Arhiereului locului, nici o lucrare Arhierească poate să facă), ci să aştepte, până ce Sinodul cel întreg şi cu Mitropolitul va rândui pentru dânsul ceva.

=====Sa nu faca nici o lucrare Arhiereasca fara stirea si voia Arhiereului locului

——–
CANONUL 19

Episcop să nu se hirotonisească fără sinod, şi fiinţa de faţă a celui ce-i în Mitropolia eparhiei (a provinciei sau ţării). Şi acesta fiind faţă negreşit, că mai bine este a fi împreună cu el toţi împreună slujitorii cei ce sunt în eparhie, şi să cade prin scrisoare a chema cel ce este în Mitropolie. Şi de ar întâmpina toţi, mai bine este. Iar de ar fi cu anevoie aceasta, cei mai mulţi însă negreşit trebuie a fi de faţă, ori prin scrisori să se facă de un suflet. Şi aşa cu a tuturor, ori venire de faţă, ori hotărâre, să se facă aşezarea lui. Iar de s-ar face într-alt chip afară de cele hotărâte, nimic să poată hirotonia. Iar de i s-ar face aşezarea după canonul hotărât, dar unii ar zice împotrivă din însăşi a lor prigoană, să se ţină hotărârea celor mai mulţi. [Apostolic, can. 1; Sinod 1, can. 4, 6]

TÂLCUIRE

Puţină osebire are canonul acesta de cel al 4-lea al sinodului 1. Deci mai pe larg de voieşti să înţelegi, vezi acolo.

======Hirotonie fara prezenta altor episcopi, sau fara scrisori a celor ce nu pot veni se hotarasate ca nimic sa poata hirotonia 

——

CANONUL 22

Episcopul să nu intre în străină cetate de nu este supusă lui, nici în satul ce nu-i în partea lui, pentru hirotonia cuiva, nici să aşeze prezbiteri, ori diaconi, în locuri supuse altui episcop, fără numai cu voia a însuşi episcopului locului. Iar de ar îndrăzni cineva una ca aceasta, fără putere să fie hirotesia (punerea mâinilor), şi el să dobândească certarea de la sinod. [Apostolic, can. 35; Sinod 2, can. 12; Sinod 3, can. 8; Sinod 6, can. 20; Antiohia, can. 13]

TÂLCUIRE

Şi acesta este unit cu cel 13 al însuşi acestuiaşi sinod. Vezi şi pe cel 35 apostolesc.

====Sa nu hirotoneasca in eparhie care nu e supusa lui, fara putere sa fie hirotesia

—————————————————-

Laodichia

CANONUL 33

Nu se cuvine cu ereticii, sau cu schismaticii a se ruga împreună.

TÂLCUIRE

Rânduieşte canonul acesta să nu ne împreună rugăm, nici cu ereticii, adică cu cei ce greşesc în credinţă, nici cu schismaticii, adică ce după credinţă sunt ortodocşi, dar de soborniceasca Biserică despărţiţi pentru oarecare predanii, şi obişnuiri care se pot vindeca, după canonul 1 al marelui Vasilie. Vezi şi pe cel 45 apostolesc.

=====Rugaciuni cu ereticii si schismaticii fac cei ce ii primesc la spovedit fara botez si mirungere

———————————————–

Sardichia 
CANONUL 6

De s-ar întâmpla într-o eparhie, în care se află episcopi mai mulţi, a rămânea un episcop, şi acela pentru oarecare lenevire nu ar voi a veni împreună, şi a socoti împreună pentru aşezarea episcopului, iar mulţimile fiind adunate s-ar ruga să se facă aşezarea episcopului celui ce de dânşii se cere. Trebuie întâi episcopul ce a mai rămas să se înştiinţeze prin scrisorile exarhului eparhiei (zic adică a episcopului mitropoliei (capitalei) cum că se roagă mulţimile a se da lor păstor. Socotim a fi bine a se aştepta şi pe acesta, ca să vină de faţă. Iar de nu va veni, şi prin scrisori poftit, nici măcar ar scrie înapoi, îndestulare trebuie a se face la voinţa mulţimii. Trebuie însă, a se chema şi episcopii eparhiei celei megieşite, spre aşezarea episcopului mitropoliei. Să nu fie iertat însă fieştecum a se pune episcop în vreun sat, sau în cetate mică, la care şi un singur prezbiter ajunge, că nu este de nevoie a se aşeza acolo episcop ca să nu se micşoreze numele episcopului, şi stăpânia. Ci episcopii eparhiei, precum înainte am zis, în aceste cetăţi sunt datori a aşeza episcopi, în care şi mai înainte s-au aflat că au fost făcuţi episcopi. Iar de s-ar afla vreo cetate că aşa s-a înmulţit întru mult număr de popor, încât să se socotească ea vrednică şi de episcopie, să ia. 

[Apostolic, can. 1]
TÂLCUIRE

Rânduieşte canonul acesta, că dacă în vreo eparhie, ce avea mulţi episcopi, s-ar întâmpla a rămâne numai un episcop (din oarecare întâmplare), iar norodul vreunii episcopii din eparhia aceea adunându-se ar cere să li se aleagă, şi să li se hirotonească episcop. Atunci mitropolitul eparhiei, să înştiinţeze pe episcopul cel rămas, de cererea norodului, şi să-l aştepte, până să vină. Iar nevrând să vină, la alegerea şi hirotonia cerutului episcop, nici prin scrisoarea sa să arate că primeşte cererea norodului, şi alegerea, atunci mitropolitul să facă îndestularea cererii mulţimii, să cheme pe străinii episcopi, ai învecinate eparhii, şi cu dânşii să aleagă, şi să hirotonisească pe episcopul cerşit de mulţime. Asemenea şi când ar fi să se facă la o aceste fel de eparhie mitropolit, episcopii cei învecinaţi să-l aleagă, şi să-l hirotonisească. Mai zice canonul, că nu este nevoie a se face episcop în sat, sau în cetate mică, spre a căreia duhovnicească chivernisire este destul şi un singur preot, ca să nu se defaime covârşitoarea dregătoria episcopească, ci numai în cetăţile acelea să se pună episcopi, care din început au avut episcopii, iar de va fi vreuna atât de împoporată, încât să fie vrednică de a se face episcopie nouă, să se facă, şi să ia episcop al său.

======Poporul trebuie sa ceara episcop de la Mitropolit, dar ei bosv si-au ales mitropolit peste mitropolit,hirotonia se face cu alti episcopi din alte eparhii nu numai de singură alegere a norodului

———

CANONUL 15

Hotărâm, ca, dacă vreun episcop din altă parohie ar voi, pe vreun străin slujitor, fără de învoirea episcopului lui, în oarecare treaptă a-l pune, neîntărită şi neadeverită să se socotească acest fel de punere. Iar dacă oarecare din noi, de o ar slobozi aceasta loruşi, sunt datori de fraţii şi împreună episcopii, şi a li se aduce aminte, şi a se îndrepta. 

[Apostolic, can. 15; Sinod 1, can. 15, 16; Sinod 4, can. 5, 10, 20, 23; Sinod 6, can. 17, 18; Sinod 7, can. 10, 15; Antiohia, can. , can. 3; Sardica, can. 16, 17; Cartagina, can. 63, 98]
TÂLCUIRE

Opreşte canonul acesta pe episcopi de a lua din altă eparhie pe vreun cleric, şi a-l hirotonisi în vreo treaptă ieraticească, fără voia episcopului din a căruia eparhie este clericul, că făcând acesta, hirotonia va rămânea fără întărire, şi cel ce l-au hirotonisit să se mustre, şi să se îndrepteze de ceilalţi sinEpiscopi.

===== Neadeverite si neintarite hirotoniile fara voia Episcopului

—————————————————

2 Constantinopol
CANONUL 1

Hotărâm ca să nu fie iertat de doi a se hirotonisi episcop după urmarea sinodului din Niceea. 

[Apostolic, can. 1]
TÂLCUIRE

Fiindcă sfântul, şi ecumenicul întâiul sinod hotărăşte în canonul 4 al său, ca negreşit trei episcopi să se adune, ca să hirotonisească pe episcop, urmând aşemântului al doilea al întâiului apostolescului canon. Aşa şi sfântul sinodul acesta rânduieşte, să nu se hirotonisească episcopul numai de doi episcopi. Vezi şi pe cel 1 apostolesc.

===== Daca nu se iarta ca 2 Episcopi sa hirotoneasca 1 Episcop (cazu lu Glicherie) dar Galaction Cordun care s-a auto-proclamat Mitropolit ce e?????? Fara SCRISORI si ALTI EPISCOPI