Pidalion 1844, 2007 pag. 620
CANONUL 27 Sv. Vasilie cel Mare , Căsatoria nelegiuita la clerici
Pentru prezbiterul ce din neştiinţă s-a alunecat la nuntă nelegiuită, am hotărât cele ce trebuia, adică să se împărtăşească de şedere [catedră], iar de celelalte lucrări să se
depărteze. Că destul este unuia ca acestuia iertarea. Iar a binecuvânta pe alţii, cel ce-i dator a purta grijă de ranele sale, este nepotrivit [neconsecvent]. Că binecuvântarea
este împărtăşire de sfinţenie. Iar cel ce nu are aceasta, pentru greşeala neştiinţei, cum
o va da altuia? Deci nici în public, nici în deosebi să binecuvinteze. Nici să împartă altora Trupul lui Hristos. Nici să slujească altceva. Ci îndestulându-se cu şederea mai
sus, tânguiască-se către alţii şi Domnului, ca să se ierte lui păcatul cel din neştiinţă.
TÂLCUIRE
Canonul acesta întocmai luându-se de către Sinodul 6, este al 26-lea al Sinodului, a cărui tâlcuire citeşte-o acolo.
————-
pag.259-260
CANONUL 26 Sin. VI Ec. Căsătoria prezbiterilor
Prezbiterul, carele din neştiinţă s-a poticnit la nuntă neiertată, de şedere împărtăşească-se după cele legiuite nouă de Sfinţitul Canon, iar de celelalte lucrări să se depărteze. Că destul este unuia ca acestuia iertarea, iar a binecuvânta pe altul cel ce este dator a-şi vindeca rănile sale, este lucru necuviincios. Că binecuvântarea este
împărtăşire de sfinţenie. Iar cel ce aceasta nu o are, pentru poticnirea cea din neştiinţă, cum o va da altuia? Deci, nici înaintea norodului, nici îndeosebi să binecuvinteze, nici Trupul lui Hristos să-l împartă altora, nici altceva să Liturghisească, ci îndestulându-se cu şederea mai sus, plângă-se către alţii, şi Domnului ca să i se ierte lui nelegiuirea cea din neştiinţă. Bine arătat fiind, că acest fel de nuntă neiertată se va
dezlega, şi nicidecum bărbatul va avea împărtăşire cu aceea, pentru care s-au lipsit de Sfinţita lucrare.
[Apostol 19; Sinod 6, 3; Neocesareea 2; Vasilie 23, 27, 78]
TÂLCUIRE
Canonul acesta204 este însuşi al 27-lea al marelui Vasilie; care rânduieşte ca
prezbiterul acela, care prin cununie ar lua prin neştiinţă pe vreo rudenie a sa, acela, fiindcă nu ştia rudenia, pentru aceasta se iartă, şi să aibă cinstea şederii împreună cu
prezbiterii ceilalţi. Iar de toate celelalte lucrări ale preoţiei să se depărteze. Adăogând Sinodul că şi cinstea şederii acesteia să o aibă, după ce mai întâi se va despărţi de
neiertata nunta aceea, pentru care s-a caterisit de preoţie; că de nu se va despărţi, nu numai că şi de cinstea aceasta se va lipsi, ci se va supune şi sub certări.
—
subnota 204
Din Canonul acesta arătat se dovedeşte că toţi prezbiterii (cum şi Arhiereii) care se vor
caterisi pentru arătatele lor vinovăţii, sau şi de către duhovnicul cu sfătuire se vor opri pentru
ascunsele lor păcate, cele vrednice de caterisire, sau şi însuşi mustraţi de ştiinţă se vor paretisi, aceştia nu pot, nici a blagoslovi, nici a Sfinţi, nici vreo altă Sfinţită lucrare a face, nici întru ascuns, nici în arătare. Nici a cumineca pe cineva, nici Apă Sfinţită a face, nici Botezuri, nici masluri. Fiindcă întru toate Sfinţitele lucrări acestea, se face împărtăşire de binecuvântare
şi de sfinţenie, pe care ei nu o au, după cuprinderea Canonului acestuia. Dar nici gândurile a
asculta, şi duhovnici a se face nu pot unii ca aceştia. Pentru că după Simeon al Tesalonicului
(răspunsul 11) duhovnicescul părinte trebuie şi a blagoslovi, şi iertătoare rugăciune a rosti, şi a
liturghisi, şi pe cei ce se mărturisesc a-i cumineca, şi pentru cei ce se pocăiesc a mijloci. Şi în
scurt a zice, duhovnicul trebuie să aibă preoţia lucrătoare, după Kitrus (vezi şi subînsemnarea celui 39 Apostolesc).
—-
pag. 79-80
subnota 76 la CANONUL 39 Ap. Ascultarea clericilor de episcopul lor
Pentru aceea şi prezbiterii, atât cei neînsuraţi cât şi cei însuraţi, prin scrisoare şi dare de voie iau de la Arhiereu stăpânire de a lega şi a dezlega. Că având aceştia înlăuntru cuprinse în ierosinii puterea de a lega şi a dezlega păcatele, prin slobozenia aceasta (de la Arhiereu) şi cartea Arhierească (Entaltirion), mai iau şi lucrarea acestui duhovnicesc lucru. Însă mulţi Arhierei nu numai prin scrisoare şi prin o singură voie, ci încă şi prin hirotesie fac pe duhovniceştii Părinţi, care lucru este mai bun şi mai sigur, şi nici o necuviinţă naşte. Că hirotesia (adică punerea mâinilor) aceasta este: împărtăşire de blagoslovenie, după Tarasie, şi după soborul 7 (şi vezi
subînsemnarea Canonului 8 al 1) şi: împărtăşire de darul duhovnicesc, după Faptele Apostolilor, „Că prin
punerea mâinilor Apostolilor zice: Se dă Duhul cel Sfânt“ (nu are trimitere). Şi cu drept cuvânt este a se face, atât după cei ce zic că cu putere se cuprinde în ierosini a lega şi a dezlega, cât şi după cei ce zic cele dimpotrivă. Din care unul se vede a fi şi Simeon al Tesalonicului, că zice
(răspunsul 11) că prezbiterii nu au împreună cu hirotonia şi puterea de a lega şi a dezlega, ci singuri Episcopii. Iar după dare de voie, şi porunca Episcopilor, şi după nevoie, şi ei pot a o lucra. Zice însă Canonul 30 al lui Ioan Chitru, că duhovnicii câţi vor lua o dată voia şi alegerea de la Arhiereu ca să mărturisească (spovedească), numai este trebuinţă a o mai lua şi de la moştenitorul
aceluia. Că cel ce o dată s-a născut, nu poate de două ori a se naşte. Căci după alt chip nu pot aceştia a se lipsi de darul duhovniceştii slujbe, decât numai de vor cădea în vreun păcat. Că atunci se caterisesc şi de ierosini, şi de Epanghelma duhovnicească. Drept aceea, după Canonul acesta, duhovnicii trebuie să aibă ierosinea lor lucrătoare. Iar câţi nu o lucrează pentru oarecare opritoare a lor păcate, nici a spovedi(pe alţii) nu se cuvine. Şi câţi o fac aceasta, afară de Canoane o fac. (Şi vezi mai pe larg subînsemnarea Canonului 102 al Soborului 6).
—
pag. 155-156
subnota 126 la CANONUL 8 Sin. I Hirotesia navatienilor
Hirotesia aici nu este hirotonie, precum poate a prepune cineva, ci este a se pune mâna preoţilor pe capetele ereticilor celor ca aceştia, şi aşa să se primească ca pocăindu-se. Că aşa prin hirotesie (şi nu prin hirotonie). Şi Canonul 49 al celui din Cartagina voieşte a se primi cei
ce se pocăiesc. Şi că este adevărat cuvântul meu, mărturiseşte şi Sinodul al 7-lea, că citindu-se Canonul acesta la întâia praxă a aceluiaşi, şi întrebându-se, cum se cade a se înţelege zicerea hirotetisindu-se, a zis PreaSfântul Tarasie; spre blagoslovenie se zice aici hirotesia, şi nu spre hirotonie. Drept aceea din canonul acesta trebuie a se învăţa Părinţii cei duhovniceşti, să-şi pună mâinile pe capetele celor ce se pocăiesc, când le citesc Rugăciunea cea iertătoare, precum o zice aceasta şi Canonul 35 al celui din Cartagina anume. Că de nevoie este hirotesia aceasta la Taina pocăinţei. Şi auzi ce zic Apostolii în aşezământurile lor. (Cartea 2 şi cap. 18) „Primeşte pe cel ce a păcătuit, când se va tângui, şi punându-ţi mâna pe capul lui, lasă-l apoi să rămână în turmă.“ Şi iarăşi (la acelaşi cap. 43) „Precum primeşti pe cel necredincios, după ce îl
vei boteza, aşa şi pe cel păcătos, după ce îl vei hirotetisi ca pe un curat îl vei aşeza la păşunea
cea duhovnicească. Şi hirotesia i se face lui în locul Botezului. Fiindcă prin punerea mâinilor se dă Duhul cel Sfânt celor ce cred. Obişnuirea hirotesiei acesteia însă, în darul acest nou, a apucat a se ţine de la Legea Veche, că aşa şi Arhiereul prin punerea mâinii primea jertfele
arderilor de tot, şi ale mântuirii, şi cele pentru păcat. Şi vezi capetele 1 şi 3 şi 4 ale cărţii Leviţilor. Însemnează însă, că cu iconomie a primit Sinodul acesta pe navatiani, precum
însemnează marele Vasile în canonul 1. Vezi, şi tâlcuirea Canonului al 7-lea al Sinodului 3, unde Canonul 39 al Sinodului din Iliviria zice că prin hirotesie să se primească ereticii.
—
pag. 318-319
nu are nici o subnota!!!
CANONUL 102 SPOVEDANIA CREŞTINILOR
—
pag. 191-195
CANONUL 7 Sin.III Aducerea sau scrierea sau alcătuirea altor credințe
TÂLCUIRE
Fiindcă întru acest Sfânt şi ecumenic Sinod s-au citit şi Simbolul Sfântului şi Ecumenicului Sinodului întâi celui din Niceea, şi simbolul lui Nestorie celui de o cugetarea cu Iudeii, întru care se cuprindeau spurcatele lui dogme, care s-au adus în Sinod de Harisie Presbiterul Filadelfiei; pentru această pricină, după citirea acestora,
Sfântul Sinodul acesta a aşezat acest Canon, hotărând, că nu este iertat vreunuia a alcătui, sau a scrie, sau a înfăţoşa la cei ce se întorc către Ortodoxie, altă credinţă,
adică alt simbol de credinţă170, afară de Simbolul Credinţei cel hotărât de Părinţii cei adunaţi în cetatea Niceenilor, prin luminarea Sfântului Duh. Iar cei ce vor îndrăzni, ori a alcătui alt simbol de credinţă, ori a-l propune pe acela în arătare, ori a-l şi înfăţişa Elinilor, şi Iudeilor, şi ereticilor, celor ce se întorc la cunoştinţa adevărului, unii ca aceştia, de vor fi Episcopi şi clerici, să fie lepădaţi din Episcopie şi din clericat, iar de vor fi mireni, să se anatematisească. Asemenea încă şi câţi se vor vădi că cugetă întru
sine-şi ori învaţă pe alţii spurcatele, şi ereticeştile dogme ale lui Nestorie despre Înomenirea Unuia născut Fiului lui Dumnezeu, care se cuprind în alcătuirea cea de
dânsul alcătuită, şi adusă în Sinodul acesta de Harisie Presbiterul, şi aceştia zic, de vor fi Episcopi, şi clerici, să fie caterisiţi, şi din Episcopie şi din clericat lepădaţi. Iar de vor fi mireni, să se anatematisească, precum mai-nainte am zis.
ayeaye20 